1. Crearea infracțiunii de rasism.
2. Informarea copiilor în sistemul educațional asupra aspectelor care țin de sex și homosexualitate.
3. Subminarea autorității școlilor și profesorilor.
4. Imigrația intensă, cu scopul de a distruge identitatea națională.
5. Promovarea consumului excesiv de alcool.
6. Golirea bisericilor.
7. Un sistem juridic nesigur.
8. Duplicitatea față de victimele infracțiunilor și promovarea corupției.
9. Controlul și tăcerea mass-mediei.
10. Încurajarea distrugerii familiei.
Deși par scrise ieri, aceste principii datează din anii `60 și au fost lansate de o grupare de politicieni, sociologi și filosofi intitulată ”Școala de la Frankturt”, deoarece era asociată cu Institutul de cercetări sociale de pe lângă Universitatea ”Goethe” din Frankfurt. Nemulțumiți de modul cum evolua atât capitalismul, cât și socialismul sovietic, ei propuneau o nouă alternativă inspirată din operele lui Kant, Marx, Hegel și Freud prin care se urmărea realizarea unei socientăți amorfe, incapabile de reacție, ușor de condus, totul spre binele omenirii, care, în viziunea lor, nu s-ar mai fi poticnit din greșeli în greșeli.
Școala de la Frankfurt este însă mai veche, luând ființă în anul 1929. Venirea fascismului la putere, el însuși o țintă a criticilor acerbe ale acesteia, dar și faptul că mulți dintre membrii și simpatizanții ei erau evrei au făcut ca aceasta să se mute în America, propunându-și, nici mai mult, nici mai puțin, distrugerea civilizației vestice.
În 1930, unul dintre membrii săi marcanți, Herbert Marcuse, întrebat fiind cine vor fi noii lideri ai revoluției marxiste în locul clasei muncitoare, a dat un răspuns năucitor: ”Negrii, femeile și homosexualii”.
Un prim succes important l-au reprezentat mișcările sociale din anii `60, care au cerut emanciparea negrilor, feminismul, acordarea de drepturi homosexualilor, eliberarea sexuală, idei care s-au răspândit cu repeziciune în campusurile universităților din America, dar și pe bătrânul continent.
Din ce în ce mai des, o nouă expresie, care își găsește originea în lucrarea lui Marcuse ”Toleranța eliberatoare”, este folosită chiar și de politicienii noștri (din fericire, nu prea o înțeleg bine, încă): ”politica corectă” (political correctness), care, de fapt, înseamnă totala și absoluta intoleranță față de orice punct de vedere diferit, însemnând, nici mai mult, nici mai puțin, decât revenirea sloganului comunist ”Cine nu-i cu noi este împotriva noastră” în forme mai agresive chiar decât cele bolșevice. S-a plecat de la aplicarea unor stategii instituționale de înlocuire a unor expresii și termeni din limba curentă care pot jigni minoritățile etnice, de gen, orientare sexuală, religioasă, vârstă, rasă, persoane cu handicap psihic sau fizic etc. și s-a ajuns la crime, dărâmarea de statui sau rescrierea halucinantă a istoriei. Ceea ce se vede azi în America și nu numai. S-a lucrat decenii întregi în subteran, subminând încet, dar temeinic bazele democrației societății americane, considerate multă vreme modelul întregii lumi. Efectele se văd astăzi: stres, decăderea familiei, ascensiunea feminismului radical și polarizarea rasială.
Filosoful Philip Atkinson, în carte sa ”Un studiu al declinului nostru”, descifrează această alambicată și derutantă filosofie: ”Este aceiași mentalitate care a inspirat Inchiziția și l-a obligat pe Galileo Galilei să retracteze. Aceiași mentalitate i-a inspirat și pe naziști și a dus la Holocaust. Odată ce libera exprimare este băgată în cămașa de forță a adevărului oficial, se ajunge la nebunia care domnește în toate statele totalitare. Viața, atât cea privată, cât și cea publică, devine o șaradă lipsită de sens, în care prosperă iluzia și domnește teroarea”.
Și mai explicit este istoricul ceh Milan Hubl: ”Pentru a lichida popoarele se începe prin a le altera, prin a le șterge memoria. Le distrugi cărțile, istoria, cultura și altcineva le scrie alte cărți, le dă altă cultură, le inventează altă istorie. Între timp, poporul începe să uite ceea ce a fost, limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor, care, mai deveme sau mai târziu, va muri de moarte naturală.”
Referendumul pentru familie, recunoașterea căsătoriilor LGBT, introducerea educației sexuale în școli, atacurile la adresa Bisericii, Școlii, Armatei, Poliției și a altor instituții fundamentale ale statului, rescrierea istoriei ne fac să credem că și noi suntem în plin război, din păcate, cu o clasă politică incapabilă să emită strategii de apărare eficiente.
Prof. dr. Cornel Carp