Destinul acestui teritoriu, aparent nesemnificativ reflectă într-o mare măsură zbuciumul istoriei naționale a românilor, frustrările și vexațiunile la care a fost supusă din cele mai vechi timpuri și chiar până în zilele noastre.
Actuala denumire vine de la șarpele de apă Natrix–Natrix, care trăia pe insulă și putea ajunge până la 2 metri, complet inofesiv, dar util pentru că împiedica înmulțirea rozătoarelor. Pe timpul amplelor lucrări militare desfășurate de sovietici pe insulă în a doua parte a secolului al XX-lea a fost stârpit, fiind considerat scârbos.
Insula are o suprafață de doar 17 hectare, fiind situată la est de gurile Dunării, în dreptul orașului port Sulina, la 44 kilometri în largul Mării Negre.
Acest teritoriu românesc sută la sută beneficiază de cea mai veche atestare documentară, cu mult înaintea Daciei, chiar și cea din timpul regelui Burebista, prima menționare fiind din anul 777 î.Hr. regăsindu-se în mitologia greacă. Grecii au denumit-o ”Leuke” sau ”Leuce” (albă) datorită construcțiilor din marmură albă ce existau în acele timpuri pe insulă.
Legendele Greciei antice povestesc că zeița Thetis s-a rugat de zeul Poseidon să scoată în adâncul mării o insulă pentru fiul său Achile. Eroul acheilor fusese omorât într-o luptă împotriva Troiei, iar rămășițele sale ar fi fost puse într-un templu pe această insulă. Despre existența templului vorbesc o serie de scrieri din antichitate, iar în secolul al XIX-lea au fost descoperite printre alte vestigii și ruinele templului lui Achile de către un căpitan rus, ample descrieri fiind făcute mai târziu de către istoricul german Kohler. Odată cu cucerirea Traciei, insula intră sub stăpânirea romanilor pentru o lungă perioadă de timp.
Vor urma secole întregi de lupte între marile puteri vecine, slavi, bulgari și bizantini, acest teritoriu trecând de-o parte și de alta a noilor sosiți, dar fără nicio influență pentru Insula Șerpilor, uitată parcă de aceștia.
Citește și Lecţia de istorie. Plângea şi lătra la miniştrii săi
În 1359, Dobrotici cucerește Sciția Mică până la gurile Dunării, ținutul luând numele de Dobrogea. Este evident că și Insula Șerpilor va intra în componența tânărului stat dintre Dunăre și mare.
Îi va urma Ivanco și, după moartea sa, va intra în componența Țării Românești pe timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, considerând aceasta ca fiind temeiul istoric al apartenenței la statul român, cum se va vedea de altfel în toate hrisoavele emise de domnitorul român. Din anul 1484, odată cu pierderea Chiliei și Cetății Albe, Insula Șerpilor, ca de altfel mult mai devreme Dobrogea (1420), vor intra în componența Imperiului Otoman.
În 1812, în urma cedării Basarabiei rușilor prin Pacea de la București, Insula Șerpilor va fi anexată de aceștia, nefiind nicio prevedere în tratat în acest sens. Această situație se va menține până la Congresul de la Berlin, în urma războiului ruso-turc din 1877-1878, când, alături de sudul Dobrogei și Delta Dunării, Insula Șerpilor va reveni în componența statului român. Va urma o lungă perioadă de acalmie până în anul 1948 când guvernul comunist condus de Petru Groza o va face cadou rușilor în baza unui simplu protocol. Acesta nu a fost ratificat niciodată de statul român, rămânând la nivelul unui simplu proces-verbal, insula intrând conform hotărârii sovieticilor în componența R.S.S. Ucraineană și a rămas așa până în zilele noastre, chiar și după destrămarea U.R.S.S. Evident că această situație anormală a creat tensiuni și dispute între cele două state. Una dintre acestea s-a rezolvat în 2009 la Haga când teritoriul României devenea mai mare cu 9.700 kilometri pătrați, platou continental unde s-au descoperit bogate zăcăminte de petrol și gaze naturale.
Aceasta este povestea, pe scurt, a Insulei Șerpilor. Care, după cum se vede, continuă…
Prof. dr. Cornel Carp
Citește și Lecţia de istorie. Petru Şchiopul – domnitorul care a renunţat la tron pentru o slujnică
Citește și Lecţia de istorie. Jaf bancar în România comunistă
0 Comentarii