A fost decorat de patru ori cu ordinul „Mihai Viteazul”, fapt rar întâlnit în armata română. Ordinul „Mihai Viteazul” este cea mai înaltă distincție militară de război a României, instituită de regele Ferdinand în septembrie 1916, pentru a răsplăti „faptele excepționale ale ofițerilor care s-au distins în fața inamicului”. Se acorda numai ofițerilor superiori, pe trei clase, a III-a, a II-a și I, cu precizarea expresă că „nimeni nu poate obține o clasă superioară dacă nu este decorat cu clasa a III-a”. În timpul Primului Război Mondial, regele Ferdinand a purtat Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a. Era o dovadă a modestiei, dar și a caracterului deosebit.
Leonard Mociulschi a fost singurul ofițer din cel de-al Doilea Război Mondial care a fost înaintat la gradul de general și pus să comande o mare unitate fără a fi absolvit Școala Superioară de Război. Era palma pe care mareșalul Antonescu o dădea generalilor a căror competență nu se ridica la nivelul funcțiilor și studiilor avute. Și nu erau puțini.
Leonard Mociulschi s-a născut la 27 martie 1889 în localitatea Siminicea, Suceava. Părinții săi proveneau dintr-o veche familie de nobili polonezi naturalizată în România. Urmează cursurile Liceului „Ștefan cel Mare” din Suceava, apoi Școala Militară de Ofițeri Activi de Infanterie din București. A se vedea cu acest prilej atașamentul său și al familiei sale pentru cauza românismului, ținând cont că în acele vremuri județul Suceava se afla încă sub stăpânire austro-ungară.
Participă la campania din 1913 în cel de-al Doilea Război Balcanic, fiind decorat de regele Carol I. În timpul Primului Război Mondial (1916-1918) se remarcă în luptele de la Oituz și Soveja, fiind decorat de regele Ferdinand și generalul Henri Berthelot, șeful misiunii militare franceze, cu una dintre cele mai valoroase decorații de război franceze „Croix de Querre”.
Citește și Lecţia de istorie. Disperarea generalului Guşă
După război se remarcă printre cei mai capabili ofițeri români participanți pe front, în 1932 fiind numit la comanda unui batalion de vânători de munte aflat la Sighetu-Marmației. Este momentul când cariera sa militară se leagă definitiv de arma vânătorilor de munte. În 1937 este avansat la gradul de colonel.
În funcția de comandant adjunct al Brigăzii 1 Mixt Munte, este decorat la 17 octombrie 1941 pentru prima dată cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a. În asaltul asupra Crimeei se remarcă sub comanda feldmareșalului von Manstein. În 1942 este numit comandant al Diviziei 3 Munte și decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a II-a. De asemenea, a fost decorat de aliații germani cu cinci ordine și medalii.
Pe frontul de Vest își face datoria la același nivel excepțional, fiind decorat cu încă două ordine „Mihai Viteazul”. După război are aceeași soartă ca toți comandanții care au luptat în Est, fiind decăzut din toate drepturile și trimis la muncă silnică la Canalul Dunăre–Marea Neagră. Nu au contat cele două ordine „Mihai Viteazul” primite pe frontul de Vest. După eliberare i se stabilește domiciliul forțat la Blaj, apoi la Brașov. Dar, cum se spune, Dumnezeu nu doarme.
În 1968, în urma vizitei în România a președintelui Franței, generalul Charles de Gaulle, acesta se interesează de situația sa. Generalul Mociulschi era portar la uzina „Steagul Roșu” din Brașov. În câteva zile este reabilitat, primind înapoi uniforma militară și o parte din drepturile ce i se cuveneau. Președintele Franței îl primește ca pe un erou. A încetat din viață la 15 aprilie 1979, la 90 de ani. Este considerat de vânătorii de munte drept cel mai mare comandant al lor din toate timpurile.
Prof. dr. Cornel Carp
Citește și Lecţia de istorie. Un patriot sincer
0 Comentarii