Istoria grupurilor de rezistență anticomunistă din Muscel așteaptă la rând, de treizeci de ani, să fie elucidată. Cum evenimentele din decembrie își așteaptă și ele rândul fără șanse în viitorul apropiat, la ce să ne așteptăm de la o perioadă atât de tulbure, pe care cele mai multe documente, care evident provin din arhivele Securității, o prezintă deformat. A fost un entuziasm în anii ‚90, după care s-a așternut uitarea, dispărând unul câte unul și cei ce puteau să depună și cea mai neînsemnată mărturie, însă de mare preț din punct de vedere istoric în încercarea de a recompune acest puzzle atât de complicat.
Nucșoara, o comună de eroi cum puține găsești pentru acea perioadă. Deasupra tuturor incertitudinilor, angoaselor, termerilor, fricii de moarte, se ridică drept și luminos exemplul familiei Jubleanu. Țărani adevărați, cu credință nestrămutată în Dumnezeu, le era necunoascută frica de moarte. Fără să știe, probabil, ei reînviau credința și tradițiile strămoșilor lor, dacii, care, după cum se știe, nu aveau frică de moarte. Dacă în cazul familiei Arnăuțiu lucrurile sunt mult mai complexe, cu lumini și umbre, în cazul Jubilenilor totul e limpede ca lumina zilei, împrumutând multe din trăsăturile unei tragedii antice.
Capul familiei era Titu Jubileanu, născut în 1902 în Nucșoara, căsătorit cu Maria, născută în 1910 în aceeași localitate. Alexandru Marinescu, fiul învățătorului Virgil Marinescu, membru al grupului, avea numai cuvinte de laudă despre Titu: om de încredere, cu mult bun-simț, echilibrat, pe care te puteai baza. Calități pe care le va dovedi cu prisosință după ce a fost arestat. Deși a fost supus unor torturi îngrozitoare (i s-au smuls dinții cu bucăți din gingie cu un clește de cuie), nu și-a trădat tovarășii de luptă. Exemplul lui este unic. Maria, soția sa, l-a urmat împlinind exemplar destinul familiei. La fel și fiul lor Tică, de numai șaptesprezece ani. Au lăsat în sat încă două fete și doi băieți, cel mai mic având șapte ani.
Titu Jubileanu era un om gospodar, priceput la toate. În munți, la îndemnul lui Petre Arnăuțoiu se ocupa mai mult de păstrarea proviziilor de alimente, de construirea colibelor și mascarea acestora la teren. Nu a participat la nici una din ciocnirile cu trupele de securitate, cu o singură excepție, în ziua de 10 iulie 1951. Li se alăturase Ionel Marinescu, fiul învățătorului din Nucșoara, ucis mai târziu de frații Arnăuțoiu cu topoarele. Dar aceasta este altă poveste Ei acționau separat de grupul condus de Petre Arnăuțoiu. Reperați dintr-un avion, au fost încercuiți. Maria, care spăla niște rufe la un râu, a mai apucat să strige: ”Trage, Titule, să fugă băieții!”. Apoi a fost împușcată mortal. Intenționat, fără somație, pentru a-i demoraliza pe ceilalți. Băieții au reușit să fugă, în timp ce Titu Jubileanu, bulversat de moartea soției, s-a predat. Tică Jubileanu și Ionel Marinescu s-au alăturat grupului lui Arnăuțoiu. Tică a ținut în toată acea perioadă, până când grupul a fost capturat, un jurnal recuperat de Securitate și care conține mărturii extrem de prețioase. În acel jurnal, Tică Jubileanu povestește cum mama sa era încă vie când securiștii au lovit-o cu picioarele până când i-au ieșit plămânii prin gaura făcută de glonț în spate. Titu Jubileanu, la ordinul securiștilor, i-a săpat un mormânt sumar cu unghiile și cu o lespede de piatră, a sărutat-o și a acoperit-o cu pământ. A fost lăsată astfel pradă sălbăticiunilor. După moartea mamei sale, Tică Jubileanu a intrat într-o depresie foarte puternică. Aceasta s-a accentuat după ce prietenul său Ionel Marinescu, fost student la medicină la Cluj, a fost omorât. Cu toate acestea, când grupul a fost deconspirat, Tică a dat o ultimă probă de demnitate și curaj ale familiei Jubileanu.
La 20 mai 1958 frații Arnăuțoiu au fost arestați. Aceștia i-au condus pe securiști până la ascunzătoarea de la Râpa cu Brazi din Poenărei, unde se aflau Maria Plop cu copilul și Tică Jubileanu. Aceasta a fost lăsată să iasă din ascunzătoare. Tică Jubileanu a refuzat să se predea, a tras până la ultimul cartuș, după care s-a detonat cu explozibilul ce se afla în ascunzătoare. Frații Arnăuțoiu nu au avut asemenea curaj.
Prof. dr. Cornel Carp
0 Comentarii