Se pare că armata revine din nou în prim-plan. Din nefericire, sinistrul zăngănit de arme se aude din ce în ce mai distinct. Suntem foarte aproape de un război care se pare că iese din tiparele clasice și poate oricând să fie scăpat de sub control, cu consecințe catastrofale. În acest context, cred că ar fi de interes un istoric al prezenței armatei în orașul nostru.
Deşi oraş modest până în 1960, Piteştiul a fost încă de la mijlocul secolului al XIX-lea o garnizoană militară puternică. Aceasta a făcut ca unităţile militare din Piteşti sau împrejurimile acestuia să participe la toate campaniile purtate de armata română de la Războiul de Independenţă încoace. Majoritatea monumentelor din oraşul nostru sunt cele care amintesc faptele de arme săvârşite de ostaşii argeşeni. Informaţiile de mai jos privind înfiinţarea primelor unităţi militare din Piteşti oferă, în afară de datele specifice, şi alte detalii interesante privind istoria municipiului nostru:
– 28 iunie 1848: A fost stabilită la Piteşti reşedinţa Regimentului I, pe timpul revoluţiei;
– 24 ianuarie 1862: Cu prilejul sărbătoririi Unirii, la Biserica „Maica Precista” a fost ţinută o slujbă la care au participat orăşenii, oficialităţile civile şi militare, prin faţa cărora au defilat 200 de dorobanţi;
– 1 septembrie 1868: Se sărbătorea punerea pietrei de temelie a localului cazarmei Piteşti;
– 22 martie 1869: Colonelul Duca, ministrul de Război, a mulţumit piteştenilor pentru frumoasa primire făcută companiilor sosite acolo, dându-le gratis paie pentru aşternut, 30 de vedre de vin, ofiţerii fiind cazaţi de primar în diferite „localuri”;
Citește și Lecţia de istorie. Rebeliunea legionară
– 21 iulie 1869: Cu prilejul noii organizări militare în patru divizii teritoriale pe arme, Divizia 3 avea în subordine Divizionul 6 Dorobanţi (cu reşedinţa la Piteşti), acesta la rândul său având în subordine escadroanele de dorobanţi din districtul Muscel şi districtul Argeş;
– 1871: Compania 12 Dorobanţi din batalionul 3 a fost instalată în garnizoana Târgul din deal;
– 1 iulie 1872: Comanda Batalionului III „Argeş” (Regimentul 2 Dorobanţi) şi aceea a Companiei 12 „Piteşti” primesc reşedinţa în oraş;
– 12 martie 1874: A fost înfiinţată la Piteşti „secţiunea” (bateria) de pompieri care făcea parte din Corpul de Pompieri de la Craiova;
– 1 octombrie 1874: Batalioanele „Argeş” şi „Vâlcea”, concentrate la un loc, pleacă spre zona manevrelor regale;
– 1 februarie 1877: În oraşul Piteşti a fost stabilită garnizoana de reşedinţă a Regimentului 4 Dorobanţi, în urma dublării numărului de regimente de dorobanţi ale armatei române. Ca urmare a acestor transformări, Batalionul III „Argeş” a devenit Batalionul I „Argeş” (el compunând regimentul împreună cu Batalionul II „Muscel”), iar Compania 12 „Piteşti” a devenit Compania I „Piteşti”;
Citește și Lecţia de istorie. Daco-românismul
– 5 aprilie 1877: Regimentul „Argeş” nr. 4, format din 1.050 de ostaşi şi ofiţeri, era pregătit pentru front;
– 10 aprilie 1877: Mobilizat la efectivul de război (24 de ofiţeri şi 1.050 de subofiţeri şi trupă), Regimentul 4 dorobanţi pleacă la Craiova – zona de concentrare destinată;
– 17 iunie 1877: Regimentul „Argeş” nr. 4 primeşte drapel propriu pe front, la Poiana – Calafat;
– 15 decembrie 1877: În plină campanie, domnitorul Carol primeşte la Piteşti delegaţia Senatului şi Camerei Deputaţilor. A vizitat spitalele de răniţi din oraş;
– 30 aprilie 1878: În fața Bisericii cu ceas, dărâmată de comuniști, în uniformă de campanie, sosit direct de pe front, principele Carol a primit defilarea ostaşilor din Regimentul 6 Dorobanţi, o brigadă de roşiori, regimentele 2 şi 8 călăraşi şi Regimentul 4 artilerie;
– 9 mai 1878: Au debarcat în gara Piteşti subunităţile Regimentului 4 Dorobanţi înapoiate de pe teatrul luptelor Războiului de Independenţă;
– 10 mai 1878: Autorităţile civile locale, corpul ofiţeresc şi cetăţenii au participat la sărbătorirea zilei instalării regelui Carol I pe tronul României.
– 1 august 1878: Rezerviştii mobilizaţi în cadrul Regimentului 4 dorobanţi au fost demobilizaţi părăsind garnizoana locală.
Prof. dr. Cornel Carp
Citește și Lecţia de istorie. Brazii din plastic
0 Comentarii