Din când în când, merg pentru a-mi încărca bateriile în cea mai puternică zonă energetică din Argeş. Adică la Mănăstirea Cetăţuia lui Negru Vodă, aflată în apropierea comunei Cetăţeni, străjuită de frumoasa şi sălbatica vale a Dâmboviţei, pe şoseaua ce leagă cele două foste cetăţi de scaun ale Ţării Româneşti, Câmpulung şi Târgovişte. Cât priveşte puterea energetică a acestui loc, n-o spun eu, ci o spun cei ce se pricep. Ceea ce vă pot spune eu este că acolo sus, pe stâncă, simţi cum sfârâie aerul, de parcă ai fi în apropierea liniilor de înaltă tensiune.
În Câmpulung ne-am oprit, bineînţeles, la ”Iepuraşul”. Se spune că degeaba treci prin Câmpulung dacă nu te opreşti la „Iepuraşul” să deguşti celebrele merdenele cu brânză. O primă constatare: nu prea ai unde parca maşina, deşi e duminică. Ceea ce denotă că n-ar mai trebui să-i plângem de milă primei capitale a Țării Românești. Ba mai mult decât atât, avem promisiunea că în acest an ne vom putea plimba pe celebrul bulevard ”Pardon” în toată splendoarea sa.
În sfârşit, ieşim din Câmpulung şi ţinem dreapta spre Târgovişte. Altă constatare: nu mai e praful de altădată. Noile tehnologii au readus la viaţă muscelele din jurul Combinatului de ciment. La ieşirea din Cetăţeni, unde în 1595 s-a retras Mihai Viteazul după bătălia de la Călugăreni, nu mai mergi mult şi ajungi la locul de unde începe urcuşul spre Cetăţuie, care, vă avertizez, nu-i chiar atât de uşor. Dar merită. Cărarea şerpuieşte printre stânci misterioase despre care nu ştii ce să crezi: sunt efectul eroziunii sau al mâinii omului? Urcând sau coborând, vezi grupuri, din care nu lipsesc copii de cinci-şase anişori, dar şi bătrâni trecuţi bine de şaizeci de primăveri.
Citește și Lecţia de istorie. Momentul august 1968
Când ajungi sus, gâfâind ce-i drept, efortul îţi este răsplătit cu vârf şi îndesat: întreaga vale a Dâmboviţei ţi se oferă în toată splendoarea ei! Mai mult decât atât, simţi că pluteşti… De la început eşti tentat să intri în bisericuţa rupestră ce dovedeşte o continuitate de cult care se măsoară nu în secole, ci în milenii. Prezenţa imaginii Cavalerului trac pe o stâncă din spatele aşezării este cel mai bun certificat de atestare documentară: cel puţin 3500 de ani. Un bazin săpat în stâncă pentru captarea apei pluviale este datat din vremea dacilor. O biserică nouă, construită în stil maramureşean, redă contemporaneitate locului, deşi e ca nuca în perete. În spatele cetăţii este renumita Vale a Chiliilor, una dintre cele mai vechi vetre isihaste românești, unde şi astăzi se nevoiesc sihastri, pe care nu-i vezi decât la marile sărbători. Cel mai cunoscut este Cuviosul schimonah Ioanichie, care s-a închis de bunăvoie într-o peșteră săpată în peretele muntelui, unde s-a nevoit neștiut de oameni mai bine de 30 de ani. Doar ucenicul său îi cobora cu o frânghie, o dată pe săptămână, pâine și apă. Apoi, simțindu-și sfârșitul, și-a săpat singur mormântul, precum și data, 1638. Moaștele sale au fost descoperite abia în 1944, după mai bine de 300 de ani, de către egumenul schitului. O parte din acestea se găsesc la biserica schitului, altă parte la biserica Mânăstirii ”Negru Vodă” din Câmpulung. Sfântul a fost canonizat în anul 2009 cu numele de Cuviosul Ioanichie cel Nou de la Muscel, având ca zi de prăznuire 26 iulie.
La coborâre drumul e mai uşor. Pe cei care urcă îi încurajăm: „Nu mai e mult”… La poalele muntelui, pe un sit arheologic foarte valoros datând din vremea dacilor, de ani de zile viețuiește – din câte știu, ilegal – o comunitate de romi. Deși au trecut mai bine de treizeci de ani, cei în drept nu au găsit o soluție amiabilă pentru a fi strămutați într-o altă locație.
Şi când te gândeşti că o asemenea minunăţie este la o aruncătură de băţ de Piteşti…
Prof. dr. Cornel Carp
Citește și Lecţia de istorie. Raza laser care topea tancurile ruseşti în vara anului 1968
0 Comentarii