La începutul mandatului domnului primar Cornel Ionică am avut o discuție cu domnia sa legată de mutarea Monumentului eroilor argeșeni din Războiul pentru Independență, situat pe strada Crinului, la locul inițial, în parcul din fața clădirii Finanțelor Publice. Ca să-l conving i-am spus că va rămâne în memoria cetățenilor piteșteni ca fiind cel care a făcut un gest reparatoriu, curmând bătaia de joc a comuniștilor care, de nevoie, după ce-l dărâmaseră, l-au mutat în câteva zile, dar nu la locul central unde fusese, ci pe o stradă lăturalnică, Crinului, unde se află și astăzi. Domnul Ionică nu m-a refuzat, dovedind că învățase bine lecția de la fostul primar, de a nu refuza pe nimeni, dar nici de a nu face nimic, promițându-mi că va demara în scurt timp procedurile. La discuție au participat domnul viceprimar Zidaru și domnul secretar Cerbureanu. Acesta din urmă, fiind foarte vechi în Primărie și cunoscând mai bine cum stau lucrurile, a dat din mână a lehamite. Recunosc că pe moment m-a deranjat gestul domnului Cerbureanu, dar acum sunt convins că era un semn de prietenie…

Regimentul 4 Dorobanți Argeș a fost înființat în vâltoarea evenimentelor care prevesteau Războiul pentru Independență, mai precis la 1 ianuarie 1877. Fusese gândit pentru a înrola ostași din județele Argeș și Muscel, având pentru fiecare județ câte un batalion. În total 1050 de oameni.

Este cantonat în apropiere de Calafat și cunoaște botezul focului la 26 aprilie, când turcii au început să bombardeze orașul cu artileria aflată la Vidin, consfințind prin foc starea de război dintre România și Înalta Poartă. Pozițiile lor sunt vizitate de domnitorul Carol la 15 mai, la câteva zile după proclamarea independenței. Carol se reîntoarce în mijlocul argeșenilor și muscelenilor la 17 iulie pentru a le înmâna drapelul de luptă.
Din rațiuni de luptă, cele două batalioane sunt despărțite. În timp ce batalionul Argeș rămâne pe loc, având ca misiune să apere Calafatul, muscelenii sunt trimiși în linia întâi la Rahova, unde duc lupte pe viață și pe moarte. Mor pe rând maiorul Dimitrie Giurescu, comandantul batalionului, locotenentul Pavel Bordeanu, înlocuitorul acestuia, maiorul Constantin Ene de la o altă unitate, care preluase comanda…

Înainte de decembrie 1989, numele celor trei se regăseau în manualele de istorie. Când primește ordinul de retragere, batalionul nu o face până nu găsește trupul neînsuflețit al comandantului, maiorul Dimitrie Giurescu, lângă care se afla câinele său Tirax, mort și el lângă stăpânul său. Au căzut pe câmpul de luptă peste cincizeci de tineri. Regimentul se întoarce la Pitești exact pe 9 mai 1878. Domnitorul Carol, în ținuta de campanie, primește defilarea acestora în fața Bisericii cu ceas, care nu mai este.

În memoria lor, Societatea Veteranilor Grade Inferioare ”Coroana de oțel” din Pitești construiește cu bani din subscripție publică un monument care va fi ianugurat în anul 1907. Era situat exact în centrul orașului, de unde și vorba îndrăgostiților din perioada interbelică: ”Ne întâlnim la monument!”. În 1950 este dărâmat de comuniști. În 1969, tot ei îl reamplasează pe strada Crinului, pentru că venea o delegație din Bulgaria care își manifestase intenția de a pune coroane de flori la monument.

Știm cu toții că bomboana pe colivă a mandatului fostului primar Ionică a fost reamenajarea Pieței Primăriei cu wc-ul care va intra în Cartea Recordurilor dacă se vor face demersurile necesare în acest scop. E adevărat că nu stăm bine deloc la capitolul monumente istorice, fiind un oraș negustoresc, însă și cele pe care le avem sunt aproape toate mutilate de comuniști. Este și cazul monumentului de pe strada Crinului. Mutarea acestuia pe amplasamentul inițial nu implică costuri financiare mari, în mod sigur mai reduse decât a costat ușa wc-ului care ne-a făcut să ne punem întrebarea legitimă: cine a cunoscut notorietatea mondială, wc-ul sau Piteștiul?…

Noi nu ne-am pierdut speranța. Avem puterea de a trece mai departe și convingerea că se vor găsi până la urmă cei care nu merg la monument de Ziua Eroilor numai din rațiuni de protocol și vor rămâne în memoria concitadinilor ca fiind cei care au spălat rușinea care, în aceste zile când ne comemorăm eroii, ne apasă mai mult sau mai puțin.
Prof. dr. Cornel Carp

Citește și Lecţia de istorie. Mergeţi la referendum şi votaţi ”DA”