Stimată doamnă directoare a Colegiului Național „I.C. Brătianu”, mărturisesc deschis că mă aflu în tabăra celor care au o admiraţie nedisimulată faţă de prestigioasa instituţie pe care o conduceţi. Ca istoric, remarc cu aceeaşi satisfacţie trecutul glorios al acesteia, aureolat de munca zecilor şi sutelor de dascăli care au trudit să-i dea strălucirea de astăzi. Colegiul dumneavoastră şi-a obţinut faima în special prin faptul că absolvenţii acestuia pătrund an de an în cele mai prestigioase universităţi. Urmăresc cu interes şi mă bucură sincer rezultatele remarcabile obţinute de elevii dumneavoastră la olimpiadele de diverse profiluri, atât pe plan naţional, cât şi internaţional.
Este un lucru foarte important faptul că cei mai buni copii din oraş şi din împrejurimi, cu cele mai bune rezultate la examenele de capacitate, îşi doresc să vină la „Brătianu”. Dumneavoastră şi remarcabilul colectiv de profesori pe care îl conduceţi aţi făcut din „brătienişti” mai mult decât un simplu epitet, aţi realizat o stare ce se exprimă prin valoare şi prestigiu şi, ceea ce înseamnă foarte mult, obligaţi şi celelalte licee din Piteşti să depună serioase eforturi pentru a ajunge la standardele ridicate pe care le propuneţi.
Şi ca bun administrator vă remarcaţi. Colegiul arată bine din exterior, este curat şi întreţinut. Toate acestea mă fac să cred că şcoala este pe mâini bune şi indiferent ce vremuri vor veni, ea îşi va face datoria, situându-se invariabil deasupra lor.
Citește și Lecţia de istorie. Neagoe Basarab – cel mai cult domnitor al Ţării Româneşti
Am luat hotărârea de a mă adresa dumneavoastră în acest mod pentru că nu doresc ca un amănunt, aparent lipsit de importanţă, să afecteze imaginea instituţiei la care, sunt convins, ţineţi foarte mult. Pentru că, în total contrast cu aspectele remarcabile prezentate mai sus, în curtea colegiului se află statuia remarcabilului om de litere Gheorghe Ionescu-Gion.
Statuia a ajuns în curtea colegiului în timpul regimului comunist, fiind vorba de un personaj burghez, retrograd, nu a fost aşezată la loc de cinste, pe una din alei sau chiar la intrarea în clădirea colegiului, ci undeva printre boscheţi, lângă gardul din preajma staţiei de autobuz. Mai mult, ea este aşezată într-o poziţie nefirească, ce poate fi luată uşor drept batjocură (înscrisurile de pe soclu sunt într-o direcţie, în timp ce capul a fost sucit spre alee). Chiar dacă lucrătorii dumneavoastră se străduiesc să menţină curăţenia în curtea colegiului, în acel loc este foarte greu de realizat acest lucru, întrucât călătorii grăbiţi (şi needucaţi) aruncă în permanenţă în jurul soclului diverse gunoaie: mucuri de ţigări, gumă de mestecat, hârtii etc. Mai mult decât atât, în faţa statuii s-a montat un mic proiector care, şi aşa, nu se aprinde niciodată. În definitiv, ce să lumineze, boscheţii? Toate acestea pot fi interpretate ca o neglijenţă crasă sau, mai grav pentru intelectuali de prestigiul dumneavoastră, lipsă de interes pentru prestigiul instituţiei sau istoria urbei.
Citește și Lecţia de istorie. Bătălia de la Ţiganca
Sigur, cei mai în măsură să repare această nedreptate istorică sunt edilii orașului, dar ei sunt în această perioadă preocupați mai mult cu probleme administrative mai concrete, cum ar fi semaforizări, sensuri unice, reabilitări de străzi și câte și mai câte… Însă cât mai este în custodia dumneavoastră trebuie să mai aveți în vedere că bustul este opera marelui sculptor Frederic Stork, ale cărui lucrări se vând la licitații la prețuri care trec binișor de câteva mii de euro. Țin să mai precizez că bustul, fiind realizat din bronz, poate fi proiectat în imaginația unora sub forma unui frumos căzănel de țuică.
Prof. dr. Cornel Carp
0 Comentarii