Web Analytics
scris miercuri, 01.03.2023

Lecţia de istorie. Bătălia de la Posada

Manualele de istorie descriu în câteva fraze bătălia de la Posada, dar spun un lucru esențial: a reprezentat certificatul de independență al tânărului stat medieval Valahia, sau, cum este mai bine cunoscut, Țara Românească.
Începuturile statale la sud de Carpați sunt neclare datorită lipsei surselor istorice credibile. Legendarul Negru Vodă vine din zona Făgărașului pentru a ”descăleca” la sud de Carpați, motivul principal fiind pierderea autonomiei ținutului din care provenea. Acest moment, din fericire, este datat în izvoarele ungurești, 1290, însă Negru Vodă rămâne în legendă chiar dacă are o statuie în Câmpulung, considerată prima capitală a Țării Românești.

Lecţia de istorie. Bătălia de la Posada

Trebuie spus că nu noii noștri parteneri sau stăpâni (cum vreți să le spuneți) din Uniunea Europeană au inventat spațiul Schengen, în acele timpuri conceptul fiind mult mai relaxat. Începutul secolului al XIII-lea nu evidențiază existența unei formațiuni politice, nici măcar în stare incipientă și nici măcar la nivel de legendă. Nu același lucru se întâmplă în spațiul intracarpatic dacă avem în vedere că cel mai vechi comitat, cel al Bihorului, este datat încă din secolul al XI-lea. Însă sfârșitul secolului al XIII-lea este marcat de intensificarea acțiunilor de catolicizare a românilor, defășurate de regalitatea maghiară. Ele își vor urma cursul normal până în 1366, când Ludovic cel Mare va condiționa recunoașterea titlului de nobil de apartenența la catolicism, și se vor desăvârși în 1437 prin acel document intitulat Unio Trium Nationum, prin care românii erau reduși la nivel de tolerați, fără niciun drept politic sau religios.

Citește și Lecţia de istorie. Evoluţia armatei din Argeş până la Războiul de Independenţă

În aceste condiții era un fapt de normalitate ca trecerea munților, cu cățel și purcel, să se facă frecvent și fără piedici, frații de peste munți primindu-i cu brațele deschise.
În acest context, Tratatul de suzeranitate dintre Carol Robert de Anjou și Basarab I încheiat în anul 1324 are o importanță majoră.
În primul rând este întâiul document care atestă oficial prezența la sud de Carpați a unei entități statale bine definite, având un conducător care va intra în conștiința românilor chiar dacă se spune că numele îl situează mai mult din rândul comunităților de pecenegi care, alături de cumani, erau destul de numeroase.
Însă înțelegerea dintre ei nu durează mult, Basarab cucerind Țara Severinului aflată sub controlul ungurilor. Mai mult, în 1327, acesta nu mai plătește tribut de vasal, suficiente motive pentru Carol Robert de Anjou să organizeze o expediție de pedepsire a „voievodului nostru necredincios”. Bineînțeles, era un eufemism. Cu o armată puternică, peste 30.000 de ostași, acesta reia stăpânirea asupra Țării Severinului și se îndreaptă spre Curtea de Argeș, capitala voievodală. Basarab începe negocierile cu regele maghiar, făcându-i o ofertă generoasă: 7.000 de mărci de argint, cam 50 kg. Aici informațiile se despart. O variantă se referă la faptul că regele Carol Robert de Anjou ar fi acceptat oferta, hotărând să se întoarcă în Transilvania și că, pe drumul de întoarcere, Basarab l-ar fi atacat mișelește. A doua variantă spune că nu s-au înțeles. Vă las pe dumneavoastră, în baza unei logici istorice, bineînțeles, să stabiliți care ar fi mai veridică.

Documentul care se referă la dezastrul armatei maghiare la Posada (trecătoare) este Cronica pictată de la Viena (1358). Luptele s-au dat în intervalul 9-12 noiembrie 1330. Locul unde s-au dat luptele nu se cunoaște. Istoricii propun mai multe variante, cele mai plauzibile fiind fie pe Valea Oltului sau pe culoarul Rucăr-Bran, cele mai importante drumuri care duceau în Transilvania.
Nu cred că locul contează, cu toate că a dat naștere la multe polemici, de multe ori provocate de interese de ordin local. Cert este că înfrângerea ungurilor a fost zdrobitoare. Însuși regele a scăpat îmbrăcând hainele unui ostaș de rând. Închipuiți-vă că s-ar fi rescris istoria dacă trufașul rege ar fi fost ucis sau luat prizonier de Basarab.
Prof. dr. Cornel Carp

Citește și Lecţia de istorie. Vremuri tulburi

Distribuie!

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole asemănătoare

Ultimele articole

Omul săptămânii

Opinie

Din ediția tipărită