Tătarii hanului Mamac au fost surprinși de oștenii moldoveni după ce prădaseră în voie ținuturile de răsărit ale Moldovei la trecerea Nistrului, astfel încât, fiind nevoiți să se retragă, s-au împiedicat de apele sale adânci, în zonă fiind doar un singur vad, ceea ce a sporit proporțiile măcelului.
Povestea o relatează cronicarul polonez Jan Dlugosz, contemporan cu evenimentele. Printre miile de prizonieri se aflau și doi foarte importanți: fiul hanului Mamac și Eminec, fratele acestuia. Surprins de înfrângere, Mamac nu se pierde cu firea și trimite la Ștefan 100 de soli, toți personalități importante, militari și demnitari, pentru a-i cere eliberarea celor doi, sub amenințarea unor represalii cumplite în caz de refuz.
Ceea ce urmează ar surprinde și pe cei mai mari fani ai filmelor horror, ba chiar și pe vărul lui Ștefan, Vlad Țepeș, cunoscut ca un clasic al genului: ca răspuns, Ștefan cel Mare dispune ca fiul hanului să fie spintecat în patru bucăți în fața solilor, apoi 99 dintre aceștia au fost trași în țeapă. Ultimului sol tătar rămas în viață i s-au tăiat urechile și nasul și a fost trimis înapoi la han cu răspunsul lui Ștefan. Nu știu cât de mult i-a îngrozit pe tătari gestul lui Ștefan cel Mare, însă datele istorice ne arată că mulți ani de atunci încolo tătarii nu au mai atacat Moldova.
Răzbunarea cumplită a lui Ștefan se pare că avea o cauză mai veche și mai profundă. Se știe că voievodul moldovean și-a petrecut o parte a copilăriei la Borzești (jud. Bacău) unde, de altfel, s-a și născut. Legenda spune că (de ce nu am da crezare și legendei dacă, după cum ați ați văzut, sunt consemnați doi ani în care ar fi avut loc bătălia) Ștefan obișnuia să se joace cu alți copii de răzeși din Borzești „de-a moldovenii și tătarii”. În fruntea moldovenilor este lesne de înțeles cine se afla, iar Mitruț, cel mai bun prieten al său, pentru a-i face hatârul, conducea oastea tătarilor. Într-una din zile, ca de obicei, moldovenii i-au învins pe tătari și șeful lor Mitruț a fost pedepsit, fiind legat de mâini și urcat într-un stejar uriaș (stejarul din Borzești). Însă, în timp ce se jucau, au fost surpinși chiar de tătari, iar ei fiind speriați au fugit, doar Mitruț care era legat a fost prins și ucis de tătari. În memoria acestuia a construit o minunată biserică pe care o puteți vizita dacă sunteți in drum spre Onești.
Sentimentul vinovăției l-a marcat toată viața pe Ștefan și a jurat chiar atunci, copil fiind, să răzbune moartea prietenului său. Și iată că prilejul a venit după bătălia de Lipnic, o localitate situată în raionul Ocnița, actual în Republica Modova.
Prevăzând că va lupta curând cu turcii, Ștefan a intervenit în Țara Românească pentru a instala un domn fidel în locul lui Radu cel Frumos, fratele vitreg al lui Vlad Țepeș. Deși nu a fost inspirat, Laiotă Basarab trădându-l, tot s-a ales cu ceva, și anume cu Vochița, fata lui Radu cel Frumos, despre care se spunea că era de o frumusețe răpitoare, cu care se va căsători trecând peste o diferență de vârstă considerabilă.
Turcii fiind prinși cu alte lupte, au intervenit prin intermediul tătarilor (Hoarda de Aur, hanatul tătărăsc al Crimeii), care au năvălit în Moldova prădând tot ce le ieșea în cale. Ce a urmat ați văzut.
Importanța victoriei de la Lipnic o situează în Top 5 victorii (Vaslui, Războieni, Baia, Codrii Cosminului, Lipnic) din cele peste 40 de bătălii purtate de marele voievod al Moldovei.
Prof. dr. Cornel Carp
Citește și Lecţia de istorie. Masacrul de la Odessa
Citește și Lecţia de istorie. Insula Şerpilor
0 Comentarii