6 februarie 1950 – împușcarea profesorului Dumitru Apostol, conducătorul grupului de rezistență armată anticomunistă din Munții Argeș, la ordinul căpitanului de Securitate Ion Cârnu. Omenia românească a luptătorilor din munți.
Citește și: APADOR-CH: De ce Parlamentul nu abrogă legea care acordă privilegii foștilor președinți?
Despre grupul de rezistență armată anticomunistă din nordul Munților Argeș am aflat de la unul dintre membrii săi, Nicolae Purcărea. Brașovean fiind, căutat de Securitate în 1948 pentru a fi arestat în urma activităților sale anticomuniste, Nicolae Purcărea a stat o perioadă ascuns. A ajuns în comuna Șuici, unde a intrat sub comanda profesorului Dumitru Apostol, șeful grupului de luptători care urcaseră în munți cu arma în mână pentru a lupta împotriva regimului de ocupație sovietică. Viața de partizan, spunea mărturisitorul Nicolae Purcărea, a însemnat „frig, foame, mizerii, pază pe creste, de veghe noaptea, dar sufletul plin de speranțe pentru cauza măreață în care ne înregimentasem”.
Arestați în anul 1949, luptătorii anticomuniști din Munții Argeș au fost anchetați la închisorile din Pitești și Craiova, fiind torturați și condamnați la ani grei de închisoare. Profesorul și avocatul Dumitru Apostol a fost condamnat de Tribunalul Militar Craiova la 25 de ani de muncă silnică. Domnul Purcărea avea să fie profund influențat de omenia și credința profundă a liderului grupului de rezistență anticomunistă. Alături de Traian Trifan, îndrumător pe calea desăvârșirii creștine pentru deținuții politic din închisoarea Aiud, profesorul Dumitru Apostol avea să fie un model pentru domnul Purcărea de-a lungul întregii sale vieți. Mărturisitorul din Șcheii Brașovului regreta că această înaltă conștiință națională este atât de puțin cunoscută de contemporanii săi.Valențele omeniei românești demonstrată de Dumitru Apostol și camarazii săi, care vin în contradicție cu ne-omenia securiștilor, sunt amplu confirmate în lucrarea întocmită de nepotul și finul de botez al eroului martir.
Materialul documentar, pe care îl redăm în premieră în presa română, a fost elaborat de nepotul purtând același nume cu al ilustrului înaintaș în urma unor ample cercetări ale actelor oficiale ale procesului intentat partizanilor la Tribunalul Militar Craiova, dar mai ales în urma mărturiilor culese de la membrii supraviețuitori ai grupului de partizani și de la rudele profesorului martir.
Toate acestea vin să confirme, așa cum spunea și Ion Gavrilă Ogoranu, că faptele luptătorilor din munți au stat sub semnul moralei creștinei și al onoarei militare. Ca și în cazul luptătorilor anticomuniști de pe versantul nordic al Munților Făgăraș, partizanii din Munții Argeș l-au avut în bătaia puștii pe căpitanul Cârnu, dar nu l-au împușcat, îndemnându-l doar la omenie. Un alt ofițer de Securitate, rănit în ciocnirile din munți, avea să fie vindecat de partizani și eliberat. Răspunsul securistului Cârnu la omenia partizanilor avea să fie ordinul de împușcare a profesorului Dumitru Apostol, în urma regizării unei tentative de evadare. Deci, împotriva clișeelor propagandei comuniste și neomarxiste, violența, răzbunarea și abuzurile au fost apanajul securiștilor bolșevici, și nu ale luptătorilor anticomuniști din munți. (Florin Palas)
0 Comentarii