Angajatorul are obligația generală de a asigura supravegherea corespunzătoare a sănătății salariaților lui, în funcție de riscurile privind sănătatea și securitatea în muncă.
În acest scop, trebuie să efectueze examene medicale periodice, în vederea depistării bolilor care constituie risc pentru viața și sănătatea celorlalți lucrători la același loc de muncă, precum și a bolilor care constituie risc pentru securitatea unității, pentru calitatea produselor sau pentru populația cu care salariatul vine în contact prin natura activității sale.
În cazul unui salariat confirmat cu COVID-19, angajatorul are obligația să informeze Direcția de Sănătate Publică pe raza căreia își desfășoară activitatea, în vederea demarării procedurilor pentru efectuarea anchetei epidemiologice, dar și să informeze lucrătorii cu privire la procedura de acordare a concediului medical în caz de carantină și/sau izolare la domiciliu.
Angajatorul nu are voie să dezvăluie identitatea celor infectaţi cu COVID-19 dacă nu are o justificare clară.
De exemplu, atunci când salariatul său confirmat cu COVID-19 a luat contact cu ceilalți lucrători la un anumit moment în perioada de câteva săptămâni anterioare testării pozitive sau a lucrat în aceeași perioadă de timp în spații în care și-au desfășurat activitatea și alți colegi, angajatorul are obligaţia să informeze ceilalți angajați despre diagnosticul COVID-19, întrucât trebuie să adopte măsurile necesare și specifice prevenirii răspândiri acestuia.
Cu excepția autorităților publice competente, adică cu excepţia DSP-ului în vederea efectuării anchetei epidemiologice, angajatorul nu trebuie să divulge persoanelor din afara societății/unității/instituției că unul sau mai mulți salariați au fost confirmați cu COVID-19 sau că aceștia s-ar afla în carantină/autoizolare.
Dacă însă angajatorul știe că salariatul testat pozitiv cu COVID-19 înainte de a intra în carantină/autoizolare a luat contact cu anumite persoane, de exemplu colaboratori, furnizori,clienți, are obligația să-i informeze pe aceștia din urmă despre riscul la care s-au expus.
Atunci când angajatorul nu își duce la îndeplinire obligațiile de a asigura un mediu de lucru cât mai sigur și sănătos (de exemplu, nu dezinfectează periodic suprafețele, nu oferă gratuit măști de protecție, nu pune la dispoziție dezinfectanți de mâini și altele asemănătoare), salariatul poate să părăsească locul de muncă, iar fapta sa nu îi poate atrage răspunderea civilă, penală, disciplinară sau patrimonială.
Mai mult, poate fi obligat angajatorul să-l despăgubească pe salariatul care a contactat virusul COVID-19 în timpul desfășurării atribuțiilor de serviciu din cauza lipsei materialelor de protecție.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept