Persoanele care în ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului au realizat, timp de cel puțin 12 luni, venituri din salarii și asimilate salariilor, din activități independente, din drepturi de proprietate intelectuală, din activități agricole, silvicultură și piscicultură, supuse impozitului pe venit, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum și de indemnizație lunară.
În prezent, indemnizația lunară este în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni, din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului.
Cuantumul minim al acesteia nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referință, iar cuantumul maxim nu poate depăși 8.500 de lei.
După împlinirea de către copil a vârstei de un an, persoanele care au optat pentru acordarea concediului pentru creșterea copilului au dreptul, la cerere, la concediu fără plată, până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, iar perioada de acordare se stabilește de comun acord cu angajatorul.
Salariatul are posibilitatea să întrerupă concediul și să revină la serviciu iar în perioada în care ar avea dreptul să beneficieze de concediul pentru creșterea copilului și indemnizația lunară aferentă obține stimulent de inserție lunar de 50% din cuantumul minim al indemnizației pentru creșterea copilului.
Dreptul salariatului la concediu pentru creșterea copilului dă naștere și altor drepturi și obligații în sarcina părților la contractul individual de muncă, cum ar fi dreptul salariatului de a întrerupe concediul și de a reveni la serviciu, interdicția angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă în cazul salariaților care se află în concediu pentru creșterea copilului (interdicția nu este aplicabilă în situația concedierilor intervenite ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului), precum și prelungirea acestei interdicții timp de 6 luni după revenirea definitivă a salariatului în unitate.
Dacă postul pe care era angajat beneficiarul concediului pentru creșterea copilului s-a desființat, la întoarcere, angajatorul e obligat să ofere un alt post, dar, dacă nu există această posibilitate sau salariatul nu acceptă ofertele sale, îi poate da un preaviz de concediere de 20 de zile lucrătoare, în care să caute un alt loc de muncă.
Dacă persoana în cauză nu găsește alt loc de muncă, are dreptul să beneficieze de indemnizație de somaj.
La data când părintele revine din concediu, contractul de muncă se reia în condiții similare, astfel că angajatorul trebuie să îi ofere același loc de muncă, aceeași funcție și acelasi salariu.
Dacă salariile tuturor celor din societate au crescut între timp cu un anumit procent, iar salariatul întors din concediul pentru creșterea copilului nu ar avea parte de același tratament, atunci acest comportament este discriminatoriu.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
Citește și Lecția de drept. Renunțarea la judecată în procesele civile
0 Comentarii