Divorțul pronunțat din culpa unuia dintre soți generează o serie de efecte de natură patrimonială și anume atribuirea beneficiului contractului de închiriere a locuinței, dreptul la despăgubiri, obligația de întreținere și prestația compensatorie.
Soțul nevinovat, care suferă și dovedește un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, adică un dezechilibru semnificativ în condițiile de viață, poate solicita, pe calea unei cereri accesorii divorțului, soțului vinovat să îl despăgubească.
Despăgubirile stabilite astfel la divorț nu mai pot fi modificate, indiferent de evoluția ulterioară a relațiilor dintre foștii soți sau de modul în care aceștia reușesc sau nu să își refacă viața.
Acestea pot fi acordate atât pentru prejudiciul material, cât și pentru cel moral și pot fi stabilite de instanță atât ca o sumă globală, dar și sub forma unor prestații periodice și chiar a unei rente viagere.
Atunci când divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât, în cazul în care căsătoria a durat cel puțin 20 de ani, soțul reclamant poate beneficia, la cerere, de o prestație care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l ar determina în condițiile de viață.
Soțul care solicită prestația compensatorie nu poate cere de la fostul său soț și pensie de întreținere, iar pretențiile se formulează în cadrul dosarului de divorț, nu ulterior desfacerii căsătoriei.
Prestația compensatorie înceteaza să mai fie plătită în situația decesul unuia dintre foștii soți – fie creditorul, fie debitorul – ceea ce înseamnă că obligația nu se transmite pentru cauză de moarte, nici activ și nici pasiv; prin recăsătorirea soțului creditor; sau atunci când soțul creditor obține resurse de natură să îi asigure condiții de viață asemănătoare celor din timpul căsătoriei, adică a dispărut dezechilibrul semnificativ care a determinat stabilirea prestației și nu se mai justifică.
Soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătorie sau atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an de la data desfacerii căsătoriei și este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.
Când divorțul este pronunțat din culpa exclusivă a unuia dintre soți, acesta nu beneficiază de plata pensiei de întreținere, dacă se află în ipotezele descrise, decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei.
Obligația de întreținere încetează prin recăsătorirea celui îndreptățit.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
0 Comentarii