# Didea şi Bărbuceanu, siamezii suferinţei ipocrite. # Conf. univ. dr. Mircea Bărbuceanu către colegii săi: „Le doresc din tot sufletul meu ca Dumnezeul lor să le facă dreptate și să folosească tot ce au obținut în plus din munca mea MEDICAMENTE pentru ei și familiile lor” . # Incredibil! Întocmai ca și rectorul Didea în dosarul de corupție Zeus 2, liderul de sindicat Mircea Bărbuceanu folosește în polemica sa cu cei care au ales să părăseacă SLUP, sindicatul din Universitatea Pitești, pe care îl păstorește, argumentul că a fost orfan încă de la vârsta de 23 ani.
Rectorul Universității Piteşti, Ionel Didea, ne-a surprins recent, și nu într-un mod plăcut prin vreo realizare notabilă a instituției de învățământ superior de care mulți piteșteni erau odată mândri. Și spun erau pentru că, din păcate, la ora actuală, foștii absolvenți nu prea mai au multe motive de mândrie. Ei bine, nu cu așa ceva ne-a șocat domnul rector, ci cu proliferarea unor blesteme la adresa ziariștilor de la Jurnalul de Argeș care au îndrăznit să dezvăluie o latură necunoscută a caracterului său: aceea prin care vrea să scape de închisoare în Dosarul Zeus 2 (sau Dosarul podului de la Căteasca, așa cum mai este el cunoscut), invocând în fața judecătorilor o copilărie nefericită provocată de faptul că a crescut fără părinți, după ce tatăl său s-a prăpădit de cancer iar el a refuzat să se mai întoarcă la mamă pentru că, chipurile, aceasta își abandonase soțul suferind. Ca o paranteză, și chestia asta cu faptul că ar fi fost părăsit de mamă s-a dovedit în final o altă gogoașă, marca Ionel Didea, după cum a reieșit dintr-un dialog pe care Jurnalul de Argeș l-a purtat chiar cu distinsa mamă a nu la fel de distinsului domn rector. Femeie simplă, dar cu mare bun simț și frică de Dumnezeu, mama rectorului, doamna Ioana Mihai, ne-a explicat în amănunt cum au stat lucrurile, în nici un caz așa cum le-a prezentat Ionel în fața instanței care îl judecă într-un dosar de corupție. Dar iată un fragment din blestemul la care l-a supus domnul rector al Universității Pitești pe colegul nostru Denis Grigorescu, într-o sfântă zi de duminică. „Iar eu vă sun acuma nu pentru că țineam morțiș, ci pentru că pun o lumânare pentru dumneavoastră. Nu vreau să vă spun în ce parte o pun, sunt la mănăstire. Să dea Dumnezeu ca această lumânare să îi facă și pe copiii dumneavoastră să treacă prin perioada prin care am trecut eu în viață. Iar banii ăia murdari pe care îi primiți pentru articolele pe care le scrieți să îi puneți dumneavoastră în pomeni pentru copiii dumneavoastră.”
Dar cu adevărat șocant a fost să descoperim că siamez într-ale blestemelor, împreună cu rectorul Didea, este și liderul sindical Mircea Bărbuceanu. Și acesta se află într-un conflict deschis cu ziarul nostru, mai ales după ce i-am dezvăluit duplicitarismul dovedit de faptul că l-a porcăit ani în șir, în fel și chip, pe magnatul zidar, cocoțat apoi cadru universitar, ne referim desigur la Gigi Axinte, dar a sfârșit prin a deveni, alături de acesta, co-inventator pe același brevet, la Salonul de Inventică de la… Geneva. Curat murdar, coane Mircică! Exact la fel ca rectorul Didea procedează și liderul sindicatului SLUP, Mircea Bărbuceanu, atunci când îl părăsesc membrii de sindicat: recurge la blesteme. Astfel, într-o epistolă adresată pe mail membrilor de sindicat, pe vremea când se afla în război cu conducerea universității, nu făcea parte din ea, ca în prezent, sindicalistul face un scurt istoric al celor întâmplate pentru ca… la final să arunce cu afurisenii și blesteme asupra colegilor săi. Dar vă lăsăm să citiți și, eventual, să vă cruciți, în fața acestei mostre de conduită academică demnă de Evul Mediu, marca Mircea Bărbuceanu, fratele siamez al rectorului Ionel Didea, într-ale conducerii și ale blestemelor, la cârma (tot mai strâmbă) a Universității Pitești. Facem precizarea că am păstrat exprimarea, altfel destul de agramată, a actualului conf. dr. universitar Mircea Bărbuceanu.
„Ca urmare a presiunilor directe și indirecte ale conducerii universității (la vremea redactării acestei scrisori, Universitatea Pitești era condusă de fostul rector Gheorghe Barbu, n.red) mai mulți membrii de sindicat au optat pentru ieşirea din rândurile acestuia. Vă informez prin aceasta că sunt 4 mari situații.
1. Fetele de la Acte de Studii. Acestea sunt cele care, atunci când au avut mari probleme cu domnișoara Valeria Parlici, au venit la mine cu plângeri scrise și pentru care mi-am pierdut mai mult de trei luni din viață ca să le ajut, luptându-mă ca pentru copii mei! Acum când noi trecem prin aceste momente grele, ne întorc spatele! S-au văzut cu sacii în căruță.
2. Câteva persoane de la serviciul Investiții care probabil nu pot renunța la anumite stimulente materiale ale conducerii. Acestea, majoritatea, sunt beneficiarele procesului caștigat (n.r. în urma eforturilor liderului de sindicat, Mircea Bărbuceanu) pentru sporul de calculator cu retroactivitate pe trei ani.
3. Cele două proaspete angajate ale doamnei Drila…Fără comentarii!
4. Recent, adică astăzi, domnul Rector (fostul rector Gheorghe Barbu, n.red), a făcut la ora 10,00, o ședință fulger la Bibliotecă. În urma sa, câteva din fetele de acolo se pare că au semnat o demisie colectivă. De asemenea, aceste fete sunt cele care ne-au tot bătut la cap pentru sporul de calculator. L-am obținut în contractul de muncă, am făcut proces pentru retroactivitate, l-am caștigat și luni am depus la rector cerere de executare. Aceeași situație: s-au văzut cu sacii în căruță au așteptat să obțină sporul și sumele respective și acum ne spun ADIO!…Eu consider că este vorba despre o lașitate urâtă din partea acestor persoane. Când a fost de câștigat ceva au fost cu noi. Acum, când este vorba să fie lângă noi, se vede adevărata față a oamenilor. Nu pot să vă spun starea mea în aceste momente! Mă simt lovit pe la spate tocmai de cei pentru care m-am bătut și care au avut cel mai mult de câștigat de pe urma nopților mele nedormite…”
„Ca om care m-am luptat cu viața, care la 23 de ani am rămas fără părinți, le doresc din tot sufletul meu….!”
Finalul scrisorii seamănă, însă, izbitor de mult cu stilul șefului de acum al domnului sindicalist Mircea Bărbuceanu, ne referim desigur la actualul rector al Universității Pitești, Ionel Didea. Cităm: „ Ca om care m-am luptat cu viața, care la 23 de ani am rămas fără părinți și am reușit cinstit și cu fruntea sus, le doresc din tot sufletul meu ca Dumnezeul lor să le facă dreptate și să folosească tot ce au obținut în plus din munca mea MEDICAMENTE pentru ei și familiile lor. În plus, așa cum se prevede, vor veni vremuri grele; mai mult ca sigur se vor face concedieri în toate ramurile economiei și, foarte posibil și la noi. Garantez că mă voi lupta numai pentru membrii de sindicat: Aceștia vor pleca ultimii!!! Și nu sunt vorbe goale. Acestea sunt prevederile Codului Muncii și ale Contractului nostru Colectiv de Muncă! Citiți și convingeți-vă!”.
Concluzia? Liderul de sindicat Mircea Bărbuceanu și șeful său, rectorul Ionel Didea, nu sunt siamezi doar la capitolul blesteme, ci și gemeni într-ale suferinței. Amândoi o tot dau înainte cu copilăria nefericită și cu faptul că au fost orfani, ca și cum aceasta ar fi un merit, ba chiar o virtute. Scrisoarea din care am citat și prin care liderul sindical și conf. univ. dr. Mircea Bărbuceanu își blesteamă colegii să ajungă să își ia medicamente din banii obținuți sub formă de drepturi salariale este una mai veche, de prin 2010, dar mai există una și de prin 2011, în care același personaj face referire la ceva lumânări pe care le aprinde în contul acelorași membri de sindicat nerecunoscători și trădători.
Date fiind circumstanțele, acelea că a încăput pe mâna a doi siamezi specializați în blesteme, Senatul Universității Pitești ar trebui să decidă de urgență înființarea unei catedre specializată în acatiste.
Alina Crângeanu
0 Comentarii