Poartă în suflet iubirea pentru FC Argeș, club căruia i-a slujit nu mai puțin de patru decenii, atât ca jucător, cât și în calitate de antrenor. Cu Vasile Stan în poartă, ajuns acum la venerabila vârstă de 80 de ani, FC Argeș a câștigat primul titlu național din istorie, în sezonul 1971-1972. Este portarul care a apărat în dubla pe care FC Argeș a disputat-o împotriva legendarei Real Madrid.
Domnule Stan, dacă ar fi să-i cereți peștișorului de aur să vă îndeplinească trei dorințe, care ar fi acelea?
– Prima ar fi ca FC Argeș să promoveze în Liga I, apoi… să se mențină pe prima scenă a fotbalului românesc; și mai am o dorință: să văd Argeșul jucând pe noul stadion, despre care am auzit că va fi unul dintre cele mai frumoase din țară.
Cum ați ajuns să îmbrăcați tricoul echipei FC Argeș?
– Cred cu tărie că a fost destinul…. aici e o poveste interesantă, de care-mi amintesc cu foarte mare drag. Dinamo Victoria juca un meci împotriva lui Dinamo Pitești, iar eu am fost impresionat de echipamentul piteștenilor și i-am spus lui Jercan: „Uite ce tricouri de un alb imaculat are Dinamo Pitești! Mi-aș dori și eu să joc acolo, din suflet îți spun!”. Parcă m-a ascultat Dumnezeu, pentru că în vara lui 1967, eu și Radu Jercan am primit un telefon de la Dinamo, spunându-ne că trebuie să mergem la sediul clubului. Colonelul Turtureanu ne-a dat vestea cea mare. Ne-a trimis la Bușteni, în cantonamentul unde se aflau piteștenii. Zis și făcut! Râdea inima în mine când am auzit, sincer vă spun. Antrenorii clubului din Trivale erau domnii Bălănescu și Mladin. Am plecat trei ani la Jiul Petroșani, în 1968, la schimb cu Ion Vasile, apoi am revenit la FC Argeș, în anul 1971, și am luat primul titlu național. A fost ceva de nedescris.
Florea Dumitrache, atacantul de care s-a temut întotdeauna
Care era jucătorul de care vă temeați atunci când îl aveați în față?
– La Dinamo juca Florea Dumitrache, era un atacant veritabl, mă taxa mai tot timpul, din păcate. Nu mai avem în zilele noastre atacanți de talia lui Dumitrache.
Cum erau priviți fotbaliștii în anii 1970?
– Îmi amintesc că jucam la FC Argeș și toată lumea ne iubea, ne prețuia și ne respecta. Dacă ieșeam pe stradă, era sărbătoare pentru toți piteștenii. Când ne întâlneam cu suporterii, aceștia ne priveau ca pe niște zei, simțeam că plutim. Eram băgați în seamă și când mergeam să mâncăm la un local, veneau oamenii să ne atingă, mulți insistau să ne plătească ceea ce consumam, dar noi refuzam, evident. Tot timpul am avut suporteri adevărați la Pitești. Îmi vine acum în minte un meci cu UTA, în sezonul în care am luat titlul. Noi jucam cu tribunele arhipline, nu aveai loc să arunci un ac, dar la meciul acela a fost nebunie totală. Știu din surse sigure, de la contabilul clubului, că s-au vândut 40 de mii de bilete… stătea lumea la poarta stadionului și asculta la radio meciul, noi eram campioni deja. Am jucat cu ardoare și am învins cu 2-1. Atmosfera a fost una magică, plângeam de bucurie. Uitați-vă acum și veți vedea tribune goale, o atmosferă dezolantă…. Mă doare sufletul!
Ce loc ocupă familia în viața dumneavoastră?
– A ocupat dintotdeauna primul loc. Mi-a dat Dumnezeu o soție exemplară, avem 50 de ani de căsnicie. Am cunoscut-o în facultate: eu eram student la Facultatea de Educație Fizică și Sport, iar ea era la Filologie. Ileana o cheamă, dar eu o alint de la început cu apelativul Leni. Avem un fiu, care ne-a dăruit două nepoate minunate: Otilia Ana este elevă în clasa a VIII-a, iar Maria Maria este în clasa a X-a. Sunt răsfățatele familiei noastre, dar și ele ne-au adus numai bucurii, sunt foarte silitoare.
„Am fost desemnat jucătorul etapei și am primit nota maxima”
Dacă nu ați fi fost portar, pe ce post v-ar fi plăcut să evoluați?
– Mi-aș fi dorit să fiu atacant. Când jucam la FCME, antrenorul mă introducea pe acest post în fiecare zi de joi. Îmi spunea că doar în felul acesta îmi voi dezvolta anumite abilități, voi ști mai bine ce va gândi un vârf de atac atunci când se va afla față în față cu mine. Îmi spunea: „Astăzi joci vârf de atac, așa cum îți spun eu. În felul acesta vei putea anticipa intențiile unui adversar atunci când va fi singur cu tine!”. Pe vremea mea nu existau antrenori care să se ocupe strict de pregătirea portarilor.
Dacă ar fi să vă teleportați într-un meci din trecut, care ar fi acela?
– Mi-aș dori să retrăiesc jocul Rapid – FC Argeș, disputat pe Stadionul Republicii și încheiat cu scorul de 2-0 pentru noi. Am fost desemnat jucătorul etapei și am primit nota maximă, 10.
Ați jucat în echipă cu marele Dobrin. Ce amintire vă vine acum în minte?
– Amintiri sunt foarte multe. Eram foarte uniți atunci; dacă unul dintre noi greșea, ceilalți nu începeau să-l critice, să arunce cu noroi în el, dimpotrivă! Îl sprijineau, îl încurajau. Am avut oportunitatea de a juca în echipă cu Nicolae Dobrin, era motorul nostru. Deși Remus Vlad era căpitan, înainte de jocuri, Nicolae Dobrin ne aduna pe toți, așa cum face o cloșcă cu puii săi, și ne spunea: „Uitați-vă în jurul vostru în tribune! Ce vedeți? O mare de oameni, nu-i așa? Pentru ei jucăm astăzi, ați înțeles? Jucăm cu inima pentru FC Argeș și pentru oamenii din tribune!”. Aceasta era lozinca lui Dobrin, meci de meci ne spunea aceste cuvinte. Erau ca un imbold pentru noi, ne motivau enorm.
Trei calități şi trei defecte…
– Sunt tolerant, sufletist, darnic, dar și un familist convins. La capitolul defecte, aș adăuga doar faptul că toată viața mi-a plăcut să selectez oamenii. Am ignorat falșii și infatuații. Am căutat să am în jurul meu doar persoane de calitate, în care să am încredere.
Regretați ceva din trecutul dumneavoastră?
– În niciun caz. Am avut o carieră de care sunt mândru, am fost ferit de accidentări grave. Am jucat până la vârsta de 34 de ani. Pe vremea mea, un portar de 30 de ani era considerat bătrân. Ultimii ani ai carierei i-am jucat la Poli Iași. În altă ordine de idei, am bifat și patru selecții sub tricolor. Jucam în preliminariile Campionatului European și am fost selecționat pentru partidele cu Albania, Finlanda și Austria. Am bifat și un meci pentru selecționata divizionară a țării noastre, așa cum era atunci.
Vă rog să transmiteți un mesaj pentru fotbaliștii echipei FC Argeș!
– Să dea totul atât în antrenamente, cât și în meciurile oficiale, să se dăruiască total, să creadă că totul devine posibil, să iubească acest club și să fie convinși că doar munca și seriozitatea aduc satisfacții pe termen lung. Eu am încredere deplină în toți jucătorii echipei FC Argeș și în deciziile pe care le ia președintele Dani Coman, un băiat extraordinar.
0 Comentarii