Ion Moldovan a pregătit, de-a lungul timpului, echipe ca Oţelul Galaţi, FC Argeş Piteşti, Dinamo, UTA, Ceahlăul, tineretul României sau naţionala Libiei. A fost scouter sau director tehnic, nu numai antrenor principal, fiind unul dintre cei mai experimentați tehnicieni din fotbalul românesc. În prezent, acesta este șeful Academiei de fotbal „FC Voluntari”, monitorizează tinerele talente și le împărtășește deseori din experiența sa. Ion Moldovan sau „Comisarul”, cel care a revitalizat-o pe FC Argeș în trei perioade diferite (a pregătit echipa din Trivale în sezoanele 1993 – 1994, 1996 – 1998 și 2002 – 2004), își amintește cu plăcere de anii petrecuți în Trivale.
„Am depus o muncă titanică toți”
Ați fost un antrenor pe care l-au apreciat jucătorii, conducătorii, chiar și suporterii … Cum ați ajuns la FC Argeș?
– Mă bucur să aud așa ceva. Am venit la FC Argeș, prima dată, în anul 1993, iar cel care mi-a propus a fost Oleg Iacomi. Ulterior, am aflat că acesta primise sarcina de a găsi un antrenor pentru FC Argeș. A fost trimis de șefii de la Pitești la Mircea Sandu, președintele de atunci al FRF. M-am întâlnit cu Oleg, din pură întâmplare, în biroul tatălui cunoscutului arbitru Deaconu, Gelu. Cei doi erau foarte buni prieteni. Cum m-a văzut, Oleg mi-a zis: „Eu căutam antrenor și el era chiar aici!”. Am fost surprins în mod plăcut de acea afirmație. Am discutat apoi cu domnul director general Constantin Stroe și lucrurile au intrat pe un făgaș normal. FC Argeș activa în eșalonul secund, dar am reușit să promovăm. Vă dați seama că am depus o muncă titanică toți cei implicați. Am fost ca o adevărată familie De asemenea, în urmă cu un an, reușisem s-o aduc în Divizia A și pe Oțelul Galați.
Am avut trei mandate ca antrenor principal al echipei FC Argeș și de fiecare dată m-am simțit ca acasă acolo. Vreau să precizez faptul că am colaborat excelent cu Mihai Georgescu, Vali Ilinca, Oleg Iacomi, Răzvan Tunaru, oameni ce făceau parte din sectorul administrativ al clubului. Am avut plăcerea, de asemenea, de a fi în apropierea lui Constantin Stroe, un personaj care m-a ajutat foarte mult pe tot parcursul șederii mele la Pitești. Și cu domnul Paul Schiaucu, care ocupa funcția de președinte al clubului în perioada 1996-1998, am avut o colaborare foarte strânsă. Nu pot sub nicio formă să-l uit pe regretatul Constantin Nicolescu, fostul președinte al Consiliului Județean Argeș, un om de calitate. De fapt, toți colaboratorii au fost lângă mine și m-au ajutat să-mi îndeplinesc obiectivul. În ceea ce privește staff-ul tehnic, Constantin (Telu) Stancu era antrenor secund, Vasile Stan se ocupa cu pregătirea portarilor, regretații Ionel Tămășanu și Ștefan Cioacă erau preparatorii fizici.
Am colaborat impecabil și cu inegalabilul Nicolae Dobrin. Mi-a zis, la un moment dat, chiar așa: „Ioane, m-am uitat la antrenamentele tale și am văzut ce lucrezi acolo. Dacă erai vreunul care făcea o treabă de mântuială, plecai rapid, nu aveai nicio șansă să rămâi la noi!”. M-au măgulit vorbele lui Gicu Dobrin, unul dintre cei mai mari fotbaliști pe care i-a dat țara noastră.
„Autoturismele Dacia opreau și oamenii ne aplaudau”
O amintire frumoasă din acea perioadă…
– Au fost multe, vă dați seama. Victoriile sunt momentele cele mai plăcute din viața unei echipe, ale unui antrenor, atunci îți dai seama că munca ta este răsplătită așa cum se cuvine. Promovarea în Divizia A, la capătul sezonului 1993-1994, nu se poate uita. Din cele 34 de jocuri, am câștigat 22, am avut o singură înfrângere, iar 11 partide s-au terminat la egalitate. De pildă, la finalul turului de campionat, eram lideri și aveam 10 puncte în fața echipei clasate pe locul secund. A fost o perioadă foarte frumoasă, îmi amintesc cu plăcere de toți cei cu care am colaborat, erau profesioniști, am fost o echipă unită. În altă ordine de idei, am mers în acel sezon pe două fronturi, iar aici mă refer la prestația bună pe care am avut-o și în Cupa României. Ne-am propus un traseu cât mai lung în competiția surprizelor. Am învins echipe precum Steaua, la loviturile de departajare, cu scorul de 4-3, Dinamo, cu 1-0, în optimi, ambele meciuri fiind disputate la Târgoviște, pe teren neutru, conform regulamentului. M-au impresionat profund suporterii argeșeni care au făcut deplasarea la meciul cu Dinamo. De bucurie, când ne-am întors, autoturismele Dacia opreau și oamenii ne aplaudau. În semifinale, am jucat cu Universitatea Craiova, fiind învinși la limită.
Domnule Moldovan, care sunt factorii obţinerii performanţei în fotbalul românesc?
– La baza tuturor rezultatelor mari stă acest trepied: – conducere administrativă, conducere tehnică, jucători. Dacă oricare dintre cele trei componente are probleme, întregul ansamblu suferă, performanţa se îndepărtează. Domnul Constantin Stroe, cu care am colaborat la Piteşti, este unul dintre puţinii manageri, în adevăratul sens al cuvântului, pe care i-a avut fotbalul românesc. Avea o personalitate pe care încerca s-o transmită şi celorlalţi, era un vizionar. Avea viziunea managerului, pe care o câştigase în timp, şi nu doar a celui care trecea de la sistemul socialist la cel capitalist. Aceste lucruri au făcut să avem o colaborare excepţională. A creat un sistem managerial care a făcut loc performanţei.
„Nimeni nu mai credea că avem șanse să rămânem”
Dacă ar fi să retrăiți un meci pe banca argeșenilor, care ar fi acela?
– La un moment dat, am ajuns într-o situație destul de critică, dar deznodământul a fost unul fericit. Se întâmpla în sezonul 2002 – 2003. Jucam împotriva Farului și dacă pierdeam, retrogradam. În ultimele minute, constănțenii au ratat o lovitură de la 11 m, prin Ianis Zicu, penalty-ul fiind apărat de Dani Coman, actualul președinte al clubului din Trivale. Apoi, portarul nostru i-a centrat unui coechipier, acesta a scăpat spre poarta adversă și a marcat golul ce ne-a adus 3 puncte mari în clasament și, bineînțeles, rămânerea în Divizia A. A fost o situație la limită, nimeni nu mai credea că avem șanse să rămânem pe prima scenă a fotbalului românesc.
Puteți face un top 5 al celor mai buni jucători pe care i-ati avut la Pitești?
– Aș putea face anumite nominalizări, dar sunt de principiu că îndeplinirea unui obiectiv a fost înfătuit de întregul lot de jucători care mi-a fost pus la dispoziție de conducerea clubului. Când am venit la FC Argeș, în anul 1993, m-am lovit de o anumită mentalitate a unor fotbaliști care nu doreau să-și piardă privilegiile câștigate în timp. Vă dau și un exemplu concret. Am plecat într-un cantonament la Predeal, unde am jucat un amical cu echipa Dinamo, al cărei antrenor era profesorul Florin Halagian. Am pierdut cu 7-0 și am fost foarte nemulțumit de atitudinea elevilor mei. I-am atenționat pe toți și le-am spus că maniera în care s-au comportat nu ne ajută deloc să ne salvăm de la retrogradare. Surpriza și mai mare am avut-o când au venit la mine Telu Stancu și Vasile Stan, colegii mei de încredere, fără de care îmi era foarte greu să îndeplinesc obiectivul. Cei doi mi-au spus că jucătorii nu sunt mulțumiți de statutul la care sunt supuși și doresc să vorbească cu domnul Mihai Georgescu, președintele de atunci al clubului. Zis și făcut! Le-am îndeplinit dorința arzătoare, i-am spus președintelui despre ce este vorba, accentuând ideea că nu voi da înapoi de la principiile mele. După acea discuție, anumiți jucători nu au înțeles mesajul, fiind constrâns să aduc alții. Nu am avut de ales… Atunci au sosit Vintilă, Nedelcearu, Viorel Tănase, Cornel Cristescu și mulți alții.
Când vă uitați acum la fotbalul românesc, ce vedeți?
– Din cauza directivelor forurilor europene, suntem obligați să acceptăm și jucători străini în lot. Aceștia ne-au schimbat puțin dinamica jocului de fotbal, au ajutat foarte mult, nimic de zis, dar au apărut și probleme majore. Să nu uităm că echipa națională de fotbal are mare nevoie de jucători născuți și formați aici, în România.
În prima perioadă, când fotbalul românesc a fost invadat de jucători proveniți din ligile inferioare ale Europei și nu numai, echipele din România, neputând transfera jucători cu valoare peste ceea ce aveam noi, nu s-a simțit la echipele naționale de juniori și tineret. Aceste loturi erau alimentate din fondul de rezervă format din jucători de la centrele de copii și juniori. Consider că vom avea un fotbal din ce în ce mai bun, deoarece FRF a creat centre de excelență, unde nivelul de pregătire este foarte ridicat.
Nu stați nici acum departe de fotbal. Sunteți oficial al Academiei FC Voluntari. Viitorul fotbalului românesc sună bine?
– Sunt directorul tehnic al Academiei FC Voluntari, dar am în spate o echipă numeroasă și valoroasă, în frunte cu managerul Cătălin Bârleanu, avem mulți antrenori, preparatori fizici, este o întreagă armată care muncește zi de zi foarte mult. Ne propunem să aducem pe prima scenă a fotbalului românesc jucători de valoare certă. Cei peste 600 de copii, cu vârste de la 6 la 21 de ani, sunt împărțiți pe categorii. Un aspect important este că nu percepem taxe, totul este gratuit, grație Primăriei Voluntari. Avem în construcție și trei baze de pregătire, unde condițiile vor fi specifice performanței. Știu că fotbalul din Piteștiul va avea și el o casă nouă…
Trei defecte și trei calități…
– Eram un tehnician foarte strict și riguros, dar perfecționist. Pot fi defecte acestea, dar le transformi în calități, dacă vrei performanță. Felul meu de a fi m-a determinat să am o viziune de ansamblu asupra jocului, am fost un antrenor impulsiv, le-am cerut sportivilor să fie profesioniști sută la sută. În relația cu aceștia, eu aveam „zahărul” și „biciul”, am aranjat de așa natură lucrurile încât jucătorul să fie în prim-plan. La capitolul calități, aș adăuga faptul că am fost un tip căruia i-a plăcut să asculte și părerile celorlalți, mi-am respectat foarte mult aproapele. La un moment dat, am avut o colaborare foarte bună cu Mihai Ianovschi, dar și cu Leonte Ianovschi. În acea perioadă, am promovat o serie de jucători la echipa de seniori, printre care pe Mutu, Neaga, Dică, Andrei Prepeliță, Dan Lăcustă și Iulian Crivac. Au fost fotbaliști de certă valoare. Când am semnat cu FC Argeș, Mihai Ianovschi m-a felicitat, spunându-mi că am venit la echipă și cei de acolo pot să-mi arate concret ce produce școala de fotbal de la Pitești.
Urmăriți evoluțiile echipei FC Argeș?
– Am urmărit meciurile piteștenilor, dar nu în totalitate, recunosc. Îi doresc lui Dani Coman și tuturor celor din conducere să meargă pe aceeași linie ascendentă. Am văzut că lotul este bun, există acolo o dorință foarte mare de a face performanță. Prin venirea lui Dani Coman, ca președinte, FC Argeș a câștigat foarte mult. Felicitări, băieți! De asemenea, vă rog să-mi permiteți să transmit un mesaj și suporterilor echipei. Să fie alături de jucători în orice moment, pentru că numai împreună pot reuși lucruri mărețe.
Citește și La ceasul amintirilor. Doru Nicolae: „Am fost devotat clubului FC Argeş, am iubit Piteştiul!”
0 Comentarii