Fostul mare fotbalist Emil Săndoi a evoluat, de-a lungul bogatei sale cariere sportive, doar la două echipe din campionatul românesc, Universitatea Craiova (a fost campion cu oltenii în anul 1991, având peste 300 de apariții în tricoul juveților) și FC Argeș. De asemenea, Săndoi a fost și antrenor al echipei din Trivale, în perioada 2017 – 2019.
„Nu-mi va părea niciodată rău că am îmbrăcat tricoul echipei FC Argeș”
Domnule Emil Săndoi, cum ați ajuns la FC Argeș?
- Am semnat cu FC Argeș în anul 1996. Jucam în Franța, la SCO Angers, mai aveam un an contract cu echipa și nu mă gândeam că voi pleca. Dar m-au sunat domnii Ion Moldovan și Ștefan Cioacă, preparatorul fizic, ambii erau la FC Argeș pe vremea aceea. Mi-au propus să vin în Trivale. M-au sunat de multe ori, nu doar o singură dată, din vară au început să mă caute și am ajuns iarna acolo. Mi-au spus că au nevoie de un jucător reprezentativ care să fi evoluat și în echipa națională mai mult timp, își doreau și un lider în vestiar. Practic, voiau un jucător pe care să-l dea exemplu din punct de vedere al carierei sportive. Am tot ținut legătura și, la un moment dat, îmi amintesc că a fost o pauză datorată unui joc al naționalei. Am venit în țară și, în drum spre Craiova, m-am oprit în Pitești, unde m-am întâlnit cu domnii Constantin Stroe, Ion Moldovan și Ștefan Cioacă. Să fiu sincer, nu aveam niciun gând să semnez cu Argeșul, dar, după discuția pe care am avut-o cu dânșii, mi-am schimbat radical decizia. M-au convins și nu îmi va părea niciodată rău că am îmbrăcat tricoul echipei FC Argeș. A fost o onoare să joc pentru echipa aceasta, care l-a dat țării pe marele Nicolae Dobrin. Am avut o perioadă cât se poate de bună acolo. Și nu doar eu, ci întreaga echipă. Pentru că atunci s-au pus bazele unei formații de top.
În campionatul 1996-1997 am avut rezultate foarte bune, am învins marile puteri ale campionatului. Pentru cine cunoaște fenomenul, în poartă era Bogdan Vintilă, jucam în trei pe linia de fund: eu, regretatul Cornel Cristescu, Vasile Popa; pe partea dreaptă evolua Mogoșanu, pe stânga era Lăcustă, la mijlocul terenul îi aveam pe Vali Năstase, Schumacher, Bălașa, Crivac, în atac erau Jean Barbu, Sică Bârdeș. Drăguș etc. Nu-i așa, stimați suporteri ai echipei FC Argeș, că aceste nume enumerate de mine vă aduc aminte de momente memorabile? În sezonul următor, începutul a fost de foc, în sensul că am jucat împotriva marilor echipe ale campionatului, pe care am reușit să le învingem. Universitatea Craiova, Dinamo, Steaua, Rapid, cu ele ne băteam. Eram pe primul loc, la un moment dat, după 9 sau 10 etape. Ce vremuri frumoase și de neuitat am prins acolo! A urmat transferul lui Jean Barbu în Coreea, era un jucător important pentru noi, dar nu aveai cum să-l oprești, din moment ce oferta era extrem de tentantă atât pentru el, cât și pentru clubul FC Argeș. Eu eram pe final de carieră, aveam 33 de ani, în timp ce Barbu era în plin elan.
„Toată lumea l-a apreciat pe domnul Stroe, un om de o asemenea calitate întâlnești destul de rar”
Ce-a urmat după plecarea unui jucător reprezentativ, așa cum era Jean Barbu? S-a dezechilibrat sistemul de joc, rezultatele nu au mai fost aceleași…
- Eram o echipă echilibrată, care nu stătea într-un singur jucător, am reușit să ne mobilizăm și să avem evoluții la fel de bune. Mai mult, ne-am calificat în Cupa UEFA, urma meciul cu Celta Vigo, în vara anului următor, dar eu am plecat de la FC Argeș în iarnă, m-am întors la Universitatea Craiova, și nu am mai evoluat în acel joc. Oltenii aveau o echipă tânără și m-au sunat să-mi propună să mă întorc să-i ajut. Am avut o discuție cu domnul Stroe, care era un om excepțional. Domnia sa avea ultimul cuvânt, mi-a spus că nu vrea să plec, deoarece echipa făcuse progrese în ultimul timp, dar înțelege că doresc să-mi închei cariera la Universitatea Craiova. A subliniat faptul că ține cont și apreciază că am fost un profesionist și mi-am făcut datoria față de FC Argeș, Mi-a dat drumul în iarnă, la mijlocul campionatului. Toată lumea l-a apreciat pe domnul Stroe, un om de o asemenea calitate întâlnești destul de rar. S-a impus prin prestanță și prin discursul pe care-l avea, cuvântul lui era lege. Dacă-ți promitea ceva, așa rămânea. Și acum, în discuțiile pe care le am cu alte persoane, când vine vorba despre FC Argeș, mereu amintesc de domnul Stroe. L-am apreciat foarte mult, pentru inteligență, pentru corectitudine, onestitate, pentru tot ceea ce a făcut pentru orașul Pitești, pentru țară.
Nu a fost singura interacțiune cu gruparea din Trivale, pentru că ați și pregătit echipa FC Argeș, în perioada 2017 – 2019.
- Exact, au fost mai multe discuții și i-am rugat să preiau echipa în iarnă, pentru a face pregătirea specifică. Îmi aduc aminte că am avut o serie bună de rezultate, ne-am apropiat de locurile care susțineau barajul de promovare. Deși nu aveam drept de promovare, ne interesa o clasare cât mai bună, voiam să demonstrăm că muncim și facem lucrurile profesionist acolo, la Pitești, nu ne batem joc de meseria noastră. Nici în sezonul următor, din păcate, nu s-a rezolvat problema dreptului de a promova, iar eu am plecat de la echipă cu câteva etape înainte de terminarea sezonului. Am iubit și voi iubi mereu clubul FC Argeș.
„M-au atras foarte mult științele exacte”
Suntem la ceasul amintirilor… la ce vârstă ați început să jucați fotbal?
- M-am dus destul de târziu la fotbal. Tata și-a dorit mult să fac sport, dar mama, fiind profesoară de matematică, a insistat să fiu preocupat doar de carte. M-au atras foarte mult științele exacte, am urmat un liceu de profil, am absolvit două facultăți. Am terminat TCM-ul și Facultatea de Educație Fizică și Sport, mi-a plăcut să învăț, să mă perfecționez.
Și v-ați căsătorit cu o profesoară de materii tehnice, fiica unui fost președinte al clubului Universitatea Craiova, Ion Constantinescu.
- Cristina, soția mea, a terminat tot TCM-ul, dar noi ne cunoșteam din adolescență. Avem un băiat și o fată, iar de câțiva ani suntem cei mai fericiți și împliniți bunici. Iulia, fiica noastră, ne-a dăruit o nepoată, Amelia, de 9 luni, iar Emil Costin, fiul, are doi băieți, Achim Nicholas și Iustin Andrei. Sunt atât de fericit, nu vă puteți imagina! Soția este încă în activitate, dar este destul de solicitată de către copiii noștri, este foarte antrenată în programul nepoților. Datorită lor trăim cele mai fericite clipe.
Vă amintiți o întâmplare din perioada când erați jucător la FC Argeș?
- Îmi voi aduce mereu aminte că atunci începuse și Adrian Mutu să vină la antrenamentele echipei mari. Știi cum e, când vine un jucător tânăr, cei în vârstă se așteaptă ca respectivul să aibă respect și în teren, nu numai în afara lui. Dar pentru Mutu nu conta adversarul pe care-l avea în față, dacă putea să-i dea mingea printre picioare și să-l facă de râs într-o anumită fază, o făcea fără nicio reținere. Se vedea că are calități extraordinare, chiar dacă era foarte tânăr. De multe ori intra în conflict cu jucătorii în vârstă, fiindcă îi ridiculiza la antrenamente. Am încercat să-l protejez și să-i iau apărarea mereu. Mai mult cu fundașii avea clinciuri…
Cu dumneavoastră a încercat „jocuri” nesportive?
- Cum să nu? Însă nu mă deranja acest aspect. Îmi aduc aminte că, la un moment dat, am fost adversari. Eu evoluam la Craiova, el era atacant la Dinamo. Am jucat un meci direct și pe teren am avut mai multe contacte amândoi. A fost foarte amabil înainte și după meci, ne-am îmbrățișat. Dar în timpul jocului… mi-a dat coate, m-a lovit. Eu nu am fost niciodată un jucător agresiv. Eram surprins și nu-mi convenea maniera lui Mutu de a disputa duelurile cu mine, mă așteptam la mai multă diplomație. I-am zis în timpul meciului: „Bravo, Adrian, când eram la FC Argeș, ți-am luat apărarea, fiindcă te-ar fi mâncat unii dintre băieți, acum, când mă prinzi într-un duel, de fiecare dată mă taxezi, mă lovești”! El tăcea, simțeam că mă respecta. Nu-l condamn pentru ceea ce făcea, acesta este fotbalul, el doar încerca să-și câștige duelurile prin toate mijloacele pe care le avea la dispoziție.
Urmăriți evoluțiile echipei FC Argeș?
- Vreau să-i felicit pe toți de acolo, mă uit la toate meciurile echipei și sunt impresionat în mod plăcut. De la conducerea tehnică, administrativă, până la jucători. Au reușit să promoveze, iar acum fac o figură cât se poate de frumoasă în acest campionat. Domnul primar Gentea merită felicitat, este foarte atașat de sport, îl cunosc de când am fost antrenor acolo, își dorește lucruri mărețe de fiecare data. Îl apreciez ca om, în primul rând. Cele mai sincere și calde urări le adresez și suporterilor echipei, pe care-i rog să fie mereu alături de jucători. Succes, FC ARGEȘ!
Citește și La ceasul amintirilor. Doru Nicolae: „Am fost devotat clubului FC Argeş, am iubit Piteştiul!”
Citește și La ceasul amintirilor. Aurel Ancuţa: „Dobrin citea foarte mult, avea mereu cuvintele la el”
0 Comentarii