În aceste zile s-au purtat pentru al treilea an la rând negocieri între administrația fabricii Ana Imep (condusă de directorul austriac Rudolf Langerwisch) și sindicaliștii conduși de Florian Stănculescu (foto), liderul SLI Solidaritatea din 2000, recent reales pentru încă 4 ani. Negocierile (ce se poartă anual) se referă la perioada 2019-2020, noile condiții urmând să intre în vigoare de la 1 octombrie.
Propunerea făcută de reprezentanții patronatului la finalul ultimelor discuții constă într-o majorare brută pentru toți salariații de 427 lei, la care se adaugă un bonus de 150 lei pentru realizarea producției (acordat dacă se realizează 80-85% din plan), precum și un bonus de prezență de 100 lei și el lunar, în afara perioadei de concediu (dacă salariatul e jumătate de lună în concediu, bonusul de prezență ar urma să fie, logic, la jumătate). În plus, s-a obținut organizarea de către firmă și a transportului gratuit pentru angajații din Pitești, pe direcțiile Găvana-Bascov, Trivale-Războieni și Craiovei-Prundu (pe cartierul Exercițiu Primăria nu a aprobat traseul, invocând tranzitul dificil din zonă), pe lângă transportul gratuit asigurat din zona Calea București; de asemenea, pe direcțiile Valea-Mare-Enculești (Ștefănești), spre Golești-Topoloveni, precum și Mioveni, iar celor care vin cu mașina proprie li se decontează 60 lei net/lună (în timp ce cu naveta organizată firma ar cheltui, în medie, 80 lei/persoană/lună). Accesul la fabrică se ușurează, deci, sensibil față de prezent, când există doar transportul gratuit de pe Calea București (de când Primăria Pitești a eliminat autobuzele spre Ștefănești). În total cheltuiala asumată de companie crește astfel cu 777 lei/angajat/lună.

Anul trecut, majorarea a fost de 450 lei

Și anul trecut s-a obținut din partea patronatului o majorare de 450 lei în cartea de muncă pentru fiecare salariat, plus o primă de calitate de 150 lei și o primă de vacanță, la concediu, de 855 lei brut, adică aproximativ 500 lei net. De asemenea, în urmă cu doi ani, la prima negociere de acest gen, patronatul mai acordase o majorare totală de 350 lei brut. Așadar, în ultimii trei ani, cu tot cu oferta primită în aceste zile, patronatul s-a angajat la o majorare a cheltuielilor cu fiecare salariat de circa 1.800 lei/lună. „În cei 20 de ani pe timpul lui Copos, niciun sfert din această sumă nu am obținut”, compară liderul sindical Florian Stănculescu, nemaivorbind de tichetele de masă în valoare de 300 lei/lună (obținute de trei ani) și plata orelor suplimentare.
Aceasta trebuie spusă și în contextul în care s-au făcut și investiții de peste 50 de milioane de euro în condiții de muncă – „înainte ne ploua prin tavan, acum e farmacie” – și pentru punerea în funcțiune a două noi linii de producție automate, plus încă una adusă zilele acestea spre a fi montată.
Sindicaliștii nu sunt supărați dacă se aduc și mulți roboți: „Nu e rău, fiindcă asta crește productivitatea. Una e să fie într-un loc 5 oameni și alta 30 de oameni, la aceeași producție. Și nu vine nimeni la noi să ne dea salarii fără să facă și producție. Când ne-au preluat japonezii, produceam cam 800 mii de motoare pe an. Acum avem în plan, pentru anul acesta, 4 milioane de motoare și mai vor să crească, în doi-trei ani, chiar la 8 milioane, deci o producție de 10 ori mai mare decât în trecut. Lucrează acum circa 700 de oameni, dar au mai adus și alții de curând și vor să ajungă la 1000 de angajați. Sunt secții pe 3 schimburi și secții pe 4 schimburi (2 zile schimbul I, 2 zile schimbul II și 2 zile libere – noi am obținut pentru sâmbete și o majorare de 150%, iar pentru duminici, 200%)”.

Nou-veniții încep de jos

Cu toate acestea, sindicatul nu s-a grăbit să bată palma cu patronatul, iar despre oferta primită se consultă de câteva zile cu membrii săi. De altfel, există și o categorie de angajați care nu sunt foarte încântați de veniturile lor: cei cu salariul minim – deci un brut de 2.080 lei, la care s-ar mai adauga cei 427 lei din ultima ofertă. „Da, avem și pe unii cu salariul minim, care au fost angajați după ultima negociere și ei nu au beneficiat de creșterile obținute. E dreptul patronatului să angajeze și alți oameni”, admite Stănculescu. Cei cu ceva experiență au însă salarii de 3.200 lei-3.500 lei brut, ceea ce reprezintă un salt față de trecut. Totuși, pentru cei mai mulți dintre salariații vechi reperul rămâne uzina de la Mioveni, față de care rămân încă în dezavantaj, cu toate creșterile din ultima vreme. „Înainte să vină Copos, noi aveam aici salarii mai mari decât cei de la Dacia. De când a venit Renault la ei, totul a mers în sus, iar la noi, în jos. Adică, de când ne-a preluat Copos, au scăzut aici și producția, și personalul și salariile.”
Sindicaliștii ar fi vrut să obțină de anul acesta, ținând cont de creșterea de producție, chiar o majorare de 500 lei, în loc de 427 lei, și, pentru că li se propune un contract prelungit până în 2021, pe 31 martie (când se încheie anul fiscal pentru patronatul japonez), ar fi vrut ca pe lunile de după încheierea anului majorarea salarială să se suplimenteze cu încă 200 lei. Urmează ca angajații să comunice astăzi conducerii dacă acceptă oferta propusă sau insistă și pentru aceste măriri.
Călin Popescu