John Perez: ”Domnul Văcăroiu ne-a sugerat să cumpărăm fabrica ARO”

de | 7.01.2015 19:35 | Dezvăluiri

# Exclusivitate. Interviu-eveniment. Omul care a cumpărat ARO vorbeşte pentru prima dată de la falimentul uzinei.

Pentru prima dată de la falimentul ARO din iunie 2006, omul de afaceri american John Perez, cel care a cumpărat uzina în 26 septembrie 2003 pentru infima sumă de 150.000 de dolari, s-a decis să vorbească din nou cu presa, acordând un interviu în exclusivitate pentru Jurnalul de Argeș. Am luat legătura mai întâi pe e-mail cu John Perez, după care l-am sunat acasă la Atlanta, în Statele Unite și am realizat telefonic un interviu-eveniment în care Perez vine cu multe acuze dure.

Rămân totuși multe nebuloase și semne de întrebare atât în jurul lui John Perez, cât și legate de oficialii români care au permis ca o perlă a industriei românești de dinainte de 1989 să fie vândută la preț de nimic și lăsată să intre în faliment.  În anii 2000, statul român și-a dovedit incapacitatea de a privatiza cu succes o întreprindere cu un potențial uriaș. Mii de oameni au rămas fără locuri de muncă, iar de profitat a avut numai un grup restrâns de oameni care s-au aflat în conducerea ARO și în sfera de influență a uzinei de la Câmpulung.
Pentru cele întamplate la ARO nu a fost nimeni tras la răspundere, deși cercetări penale au început încă din 2005. De-a lungul timpului au existat rapoarte ale Curții de Conturi, ale Gărzii Financiare, chiar și o Comisie specială a Senatului a arătat dezastrul de la ARO. Dar… atât. Ultimul ARO, autovehiculul românesc de teren 4X4 produs la Câmpulung Muscel, a iesit de pe bandă în iunie 2005.
Omul de afaceri american John Perez s-a născut în Cuba, însă a plecat din țara sa natală cu familia de mic și s-a stabilit în Atlanta capitala statului american Georgia, acolo unde locuiește și la ora actuală. Timp de 17 ani a avut două reprezentanțe Chrysler în Atlanta, după care a înființat firma Cross Lander, cea care ulterior avea să cumpere ARO. Ulterior, Cross Lander s-a transformat în Global Vehicles USA, firmă ce s-a numărat printre creditorii defunctei ARO, reușind să obțină 3 milioane de euro. Tot prin Global Vehicles, controversatul om de afaceri a reușit să câștige în instanță banii dați pentru acțiunile de la ARO. În prezent, Perez este președintele unei firme de consultanță cu sediul la Miami.

”ARO era la pământ, așa că suma plătită – 168.000 de dolari – a fost chiar prea mult”

# Anul trecut, în presa românească s-au făcut speculații că fostul președinte Ion Iliescu v-a protejat și v-a adus în România ca să investiți la ARO la Câmpulung. Cum ați aflat despre oportunitatea de a investi la ARO?
– Nu m-am întâlnit niciodată cu fostul președinte Iliescu, așa că pe partea asta nu am ce să spun. M-am întâlnit cu Nicolae Văcăroiu. Distribuiam vehicule ARO în America Latină și aveam o fabrică de asamblare în Brazilia. În 2001 sau 2002 – nu mai țin minte exact – domnul Văcăroiu ne-a sugerat: ”De ce nu cumpărați fabrica ARO?”. M-am întâlnit cu domnul Văcăroiu în biroul său de la Senat. Fabrica avea datorii mari de 15 de milioane de dolari de pe vremea lui Ceaușescu, ni s-a promis că acele datorii vor fi șterse. La vremea aceea, fabrica nu avea nicio valoare, era practic la pământ. Autoritățile guvernamentale ne-au promis că ne vor ajuta cu comenzi și să facem fabrica să meargă. Așa că am căzut de acord să cumpărăm fabrica și să investim acolo, ceea ce am și făcut.
# În ultimul interviu pe care l-ați dat în 2006, spuneați că v-ați decis să cumpărați ARO după ce ați avut o întâlnire la un restaurant cu senatorii Nicolae Văcăroiu și Constantin Nicolescu. Cum v-au convins cei doi să veniți să investiți la ARO?
– După întâlnirea de la București cu domnul Văcăroiu am avut o întâlnire la Pitești cu domnii Văcăroiu și Nicolescu. Mi-au spus că dacă voi investi acolo mă vor ajuta cu  ștergerea datoriilor mari ale ARO și că mă vor sprijini ca ARO să aibă comenzi.
# Mărţişor Ciobanu, director  la ARO între 1992 și 1994, a spus într-un articol apărut în presa românească: „Înainte de privatizarea ARO, am avut o întâlnire cu Perez. Mi-a propus să mă alătur echipei sale la ARO, dar când l-am întrebat ce vrea să facă la ARO mi-a spus: ”În primul rând eu nu am niciun ban. Am fost adus să fac această privatizare.” Ce sume de bani avea Cross Lander în conturi înainte de a veni să investească la ARO?
– Mai întâi de toate, aș vrea să spun că nu am avut niciodată un asemenea dialog cu domnul Ciobanu. Sunt afirmații complet false, ca și multe afirmații care s-au făcut la adresa mea. Legat de banii pe care îi aveam în conturi înainte de a veni la ARO, cred că erau undeva între 8 și 10 milioane de dolari, nu mai știu cu precizie.
# Nu puțini sunt cei care spun că prețul pe care l-ați plătit pentru ARO – 150.000 de dolari – a fost unul infim…
– Cum poți să estimezi o valoare asupra unei fabrici care efectiv era terminată? În America, atunci când o firmă e practic falită, acea firmă nu are nicio valoare. Așa că suma plătită pentru ARO– a fost vorba de 168.000 de dolari – a fost probabil chiar prea mult dacă ne gândim că fabrica de la Câmpulung era la pământ.

”Am părăsit România după ce ne-au fost furate 128 de motoare și transmisii Ford din vamă”

# V-ați obligat să investiți 15 milioane de dolari, să plătiți datorii și credite de 11 milioane de dolari și să lansați în SUA un nou model ARO. De ce nu au fost îndeplinite aceste promisiuni?
– Am dezvoltat un nou model de vehicul ARO, aveam deja dealerii din America pregătiți, numai în acel proiect al unui nou model investisem 7 milioane de dolari, separat de ce am investit la ARO, aveam scrisori de credit de la băncile din România în valoare de 8 milioane de dolari. În iulie 2005 am trimis în România 128 de motoare și transmisii Ford ce valorau aproximativ 2 milioane de dolari. Acele motoare urma să fie montate pe mașini ARO la Câmpulung pentru piața americană. Numai că cineva din vama din România a făcut ca acele motoare să dispară. Practic au fost furate cele 128 de motoare și transmisii în vamă. Aveam în 2005 comenzi de 500 de mașini ARO de la dealerii americani și cele 128 de mașini erau doar începutul. Am părăsit România după această mare problemă a furtului de motoare din vamă și nu am mai vrut să facem afaceri acolo. Până la urmă, din afacerea cu ARO am pierdut 12 milioane de dolari.
# Ați spus că au fost furate 128 de transmisii și motoare Ford din vamă în iulie 2005. De la ce fabrică Ford au fost trimise atunci în România? Aveau asigurare aceste transmisii și motoare? A făcut compania dumneavoastră plângere la poliție la vremea respectivă legat de acest incident? Ați recuperat dumneavoastră sau Ford o parte din prejudiciul pe care îl estimați la 2 milioane de dolari?
– Motoarele și transmisiile au fost trimise atunci de la Ford Anglia. Aveam asigurare de transport, dar după ce aceste transmisii și motoare au ajuns în România, cei de la vamă au preluat controlul asupra acestora și ne-au cerut să plătim aproximativ 250.000 de dolari la un cont bancar din Italia ca să ni le dea. Iar această cerere a celor din vamă a fost factorul decisiv care ne-a făcut să dăm fabrica înapoi la AVAS și să deschidem o acțiune în instanță, pentru că nu aveam sub nicio formă de gând să trimitem cuiva bani într-un cont din Italia de fiecare dată când trimiteam motoare în România, acele motoare și transmisii erau certificate inclusiv în Statele Unite. Ar trebui întrebați domnii Preoteasa și Nicolescu ce s-a întâmplat cu acele motoare și transmisii pentru că ei știu mai multe.
# Fostul ministru Ionel Blănculescu a declarat anul trecut că “ARO a fost vândută ilegal”. Cum reacționați la această acuză indirectă?
– ARO a fost vândută legal, nu știu de ce a spus domnul Blănculescu asta. Am plătit prețul cerut, am făcut investiții. Problema a fost legată de datoria de 15 milioane de dolari, datorie ce nu a fost ștearsă niciodată de Guvernul român. Din cauza asta nu puteam obține credite de la nicio bancă din lume pentru a începe producția de automobile, pentru că datoria de la ARO nu a fost ștearsă.

”Anumiți oameni din România au vrut să rupă fabrica în bucăți ca să vândă utilajele și să facă bani pentru ei”

# De ce a fost privatizarea ARO un eșec?
– În primul rând din cauza Guvernului, pentru că nu a șters acea datorie istorică de pe vremea lui Ceaușescu. Și aș mai vrea să mai spun ceva, și sper să scrieți asta. Singurul motiv pentru care anumiți oameni din România s-au opus privatizării ARO a fost simplu, ei au vrut să rupă fabrica în bucăți ca să poată astfel vinde utilajele și să facă bani pentru ei. Planul nostru era să construim și să vindem ARO în Statele Unite și America de Sud, planul lor era să facă bani din vânzarea utilajelor fără să le pese de angajații de la Câmpulung. Am făcut tot ce ne-a stat în putință într-un context extrem de nefavorabil, am pierdut 12 milioane de dolari și oportunitatea de a face o afacere foarte bună pentru noi și angajații de la ARO. Dacă lucrurile ar fi mers cum trebuie, astăzi ar fi fost construite și trimise 10.000 de mașini ARO pe an în S.U.A. și angajații ar fi avut un viitor liniștit. În schimb, fabrica a fost vândută pe bucăți și unii au făcut o grămadă de bani din asta. Îmi pare rău pentru oamenii de la ARO și din Câmpulung. Sper că lucrurile s-au mai schimbat acum în România, pentru că mi-au plăcut mult țara și oamenii. Problema era atunci că Guvernul și presa erau corupte.
# Ce procent din vina pentru eșecul privatizării ARO considerați că vă revine?
– Nu am nicio vină pentru eșecul privatizării ARO.

”Dosarul meu de la Parchetul General s-a închis cu N.U.P.”

# În 2006, Parchetul General v-a deschis un dosar penal pentru fraude economice în România. Cum s-a finalizat acel dosar?
– Dosarul s-a închis cu neînceperea urmăririi penale.
# Pentru că ARO a fost închisă, mii de oameni au rămas șomeri și la ora actuală este în continuare o mare problemă cu locurile de muncă în zona Câmpulung. Ce mesaj aveți pentru foștii angajați de la ARO?
– Îmi pare rău foarte mult pentru oamenii de la Câmpulung. Erau oameni de nota 10 și angajați foarte competenți. Din păcate, Guvernul României nu a avut grijă de ei și implicit de ARO.
# Chiar dacă poate suna cinic eu vă întreb: mai aveți de gând să treceți pe la Câmpulung?
– Dacă o voi face, va fi doar ca să îmi vizitez vechii prieteni de la ARO.
Interviu realizat de Denis Grigorescu

Distribuie!

Articol scris de Jurnalul de Arges

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii