Duminică, 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe, ucigătorul de balaur, la capela familiei Brătianu de la Vila Florica din Ştefăneşti a fost comemorat istoricul de talie europeană şi omul politic liberal Gheorghe Brătianu.

Citeşte şi: Puhoi de lume și la bisericile din Pitești, de ziua Sfântului Gheorghe

Au luat cuvântul: prof. Marius Cîrjan de la Colegiul Național “Zinca Golescu”, prof. Aurelian Chistol de la Universitatea din Pitești, Mihai Alexandrescu, managerul Muzeului Național Brătianu şi organizator al evenimentului, prof. dr. Delia Bontacchio de la Școala Gimnazială “Tudor Musatescu”, Costel Ungureanu, bibliotecar la Rătești și un apropiat al fiicei lui Gheorghe Brătianu, preotul Marcel Popa și Lavinia Năstase.
Toţi cei prezenți, fiind săptămâna luminată, au aprins lumânări și au cântat la începutul și la finalul evenimentului „Hristos a-nviat!”.

Despre această acţiune şi despre marele istoric ne-a relatat prof. dr. Elena Delia Bontacchio. „Unul dintre cei mai străluciți medievişti şi-a luat doctoratul la Sorbona în 1929 cu teza “Cercetări asupra comerţului genovezilor în Marea Neagră în sec. al XIII-lea”, după ce a studiat Arhivele Notarilor din Genova, la îndemnul marelui istoric Nicolae Iorga şi la recomandările dascălului său, reputatul istoric Ferdinand Lot.

Descendent al uneia dintre cele mai însemnate familii de politicieni care şi-au pus amprenta asupra marilor evenimente din istoria noastră modernă, Gheorghe, fiul lui Ionel I.C. Brătianu şi nepotul lui Ion C. Brătianu, s-a născut la Ruginoasa (jud. Iași) în anul 1898 și a pierit în închisoarea de la Sighet în jurul zilei de 27 aprilie 1953, în urma unor unor atrocități greu de imaginat ale torționarilor comuniști.

S-a opus vehement asocierii cu Rusia sovietică în contextul celui de Al Doilea Război Mondial, atitudine pe care comuniștii nu i-au iertat-o niciodată şi din cauza căreia a fost ținut cu domiciliu forțat din ‘47 până în ‘50, când a fost arestat în așa-numita “noapte a demnitarilor” din 5-6 mai 1950. Asemeni sfântului (decapitat de Împăratul Diocleţian când a mărturisit că era creştin) al cărui nume l-a purtat, a fost omorât fiindcă nu s-a lepădat de credința în Dumnezeu şi-n propriile idealuri, în care punea, mai presus de un crez politic, libertatea şi valoarea poporului român, amenințat de imperiile/puterile vecine (mai ales de Rusia sovietică).

A combătut cu dovezi istorice teorii imigraţioniste tendențioase enunțate, inițial, de Franz Sulzer (mort, de altfel, la noi, la Piteşti, prin 1791) și, ulterior, de Robert Roesler, pledând pentru continuitatea românilor la nord de Dunăre (într-o romanitate nord și sud-dunăreană) și pentru unitatea lingvistică a limbii române în cartea sa intitulată “O enigmă și un miracol istoric: poporul român”. Este adeptul abordării interdisciplinare a oricărui eveniment istoric și al coroborării și al folosirii tuturor dovezilor în cazul în care lipsesc acelea de natură strict istorică” – a spus prof. dr. Elena Delia Bontacchio.