Foto 1975. Poetul și prozatorul Ion Toma Ionescu, alături de soție, Ionela Ionescu. Gheorghe Tomozei a avut dreptate, scriind acum câteva decenii: „Ion Toma Ionescu e un lup singuratic. Netributar cu nimic promoțiilor de poeți optzeciști (nouăzeciști), cu mirabilă distanță față de modelul Nichita, el se nutrește cu toate programele lirice ale veacului în amurg”.
„Dosarul «Albaștrii»”, despre care a scris o carte, e o rană vie printre cei care au frecventat Cenaclul „Albaștrii”, pe la 1970, la Casa Studentului Pitești. Ei bine, foarte tinerii scriitori au fost „săltați” de Securitate pentru „atitudine dușmănoasă” și că scriau o poezie „pesimistă, absurdă”. La ediția a doua a cărții, în anexă, Ion Toma Ionescu publică și lista turnătorilor la Securitate, fapt ce l-a izolat și mai mult. În loc de laude, izolat. E mai cunoscut în țară decât la Pitești.
Nu-i plac CV-urile. S-a născut la 2 noiembrie 1948. Încă nu s-a hotărât ce este, poet sau prozator, așa că scrie în ambele genuri. A publicat 21 de cărți, una apărându-i zilele trecute, „Ferma Gușterilor”.
În rest, enumerăm aici: „Pasărea ceții. Tablouri dintr-o expoziție” (Editura Tip-Naste, 1995), „Glont de argint” (Editura Paralela 45, 2008), „Dosarul «Albaștrii». Fenomenul Pitești 1971” (Editura Paralela 45, 2011), „Bursa îngerilor” (la două edituri, Editura Paralela 45, 2012, și Editura Transilvania, 2012), „Gușterele” (Editura Paralela 45, 2013),
„Norduri” (Editura Paralela 45, 2014), „Jurnal din anul Apocalipsei” (Editura Cervantes, 2015), „Gușterele”, ediția a II-a (Editura Cervantes, 2015), „Din arginturile mele” (Editura Art Creativ, 2016), „Argintarium” (Editura Art Creativ, 2016), „Ceară și miere” (Editura Grinta, 2017), „Tablete în alb și negru” (Editura Grinta, 2017), „Albaștrii, dosarul” (Editura Detectiv literar, 2018), „Copacul cu icoană (Editura eCreator, 2018), „Al cincilea anotimp” (Editura Detectiv literar, 2019), „Fotografii mişcate” (Editura eCreator, 2020), „Crucea de piatră” (Editura Art Creativ, 2021), „Tobârlanii” (Editura Hoffman, 2021), „Casa roşie” (Editura Hoffman, 2022), „Fiul măslinului” (Editura Art Creativ, 2023).
În rest, risipiri pe la diverse reviste, site-uri literare, culegeri de cenaclu și antologii. E mulțumit cu cât a scris, îndeosebi după 2010, după ce și-a citit dosarul de la Securitate. O nemulțumire mare are, însă. Cu toată această operă, nu a fost primit în rândurile Uniunii Scriitorilor din România, deși a dorit. Ce-i drept, criticii literari s-au ferit să scrie despre el. Acum e și mai complicat. Noul președinte, Varujan Vosganian, promovează tinerii. Născut în 1948, lui Ion Toma Ionescu nu-i rămâne decât să scrie în continuare. Are cărți, în frunte cu „Albaștrii”, ce vor rămâne.
Citește și Filofteia Pally: Portret al artistului la tinereţe (31)
Citește și Mihai Nistor: Portret al artistului la tinereţe (30)
0 Comentarii