”Oamenii DACIEI’’ – interviuri de Cristina Rousseau (40)
Cristina Rousseau: – D-na Ioana Petrache, cum ați început colaborarea cu Dacia?
Ioana Petrache: – A fost primul loc de muncă după absolvirea facultății. Făcusem un liceu de chimie industrială, apoi Facultatea de Tehnologie Chimică Anorganică de la București și am venit aici pentru doi ani. Asta era pe vremea dinainte de revoluție – nu puteai să iei loc de muncă decât prin repartiție și trebuia să faci doi sau trei ani în provincie ca, după aceea, să te muți în București la un Institut de Cercetări. Eu aveam repartiția la Institutul de Cercetări București (IAMN), cu repartiție 2 ani în provincie. Am ales Intreprinderea de Autoturisme Dacia pentru diverstitatea specialităților, cum credeam eu (și am avut dreptate). Puteam să mă duc mai aproape de casă, la Craiova, la Combinatul Chimic, dar am venit la Dacia. A fost un șoc, oarecum, pentru că de la început am fost implicată într-o activitate complet diferită de specialitatea mea, dar am mers înainte.
Cristina Rousseau: – Cum se manifestau directorii pe care i-ați cunoscut? Cum erau șefii?
Ioana Petrache: – Când am venit în uzină, l-am cunoscut în prima zi pe dl ing. Matea Nicolae, care era atunci șeful Serv. CTC-Laboratoare și care, după șase luni, a devenit director general la Dacia. Până să mă duc în audiență, cei din jurul meu îmi spuneau că este un om foarte dur, un „Hogo-Pogo” al serviciului. M-am dus cu seninătate, nu îmi era teamă, pentru doi ani cât credeam atunci că voi sta la uzină, nu prezenta nicio problemă… Dar de la prima întălnire mi-am dat seama că este un conducător foarte determinat, un inginer foarte motivat să facă un autoturism de cea mai bună calitate, care are cele mai bune intenții. M-a primit cu amabilitate, mi-a alcătuit un program cu șefa Serv. Laboratoare – program care a „căzut” peste două săptămâni când am fost repartizată la Laboratorul de Chimie Organică, de la care plecase în concediu maternal inginera de acolo. Și am intrat în „foc” și am rămas acolo până în 2007…
Dl. Matea a fost un director extraordinar, care m-a sprijinit foarte mult. Și acum ținem lagătura, e un om deosebit. Am lucrat cu aproape toți directorii, colaboram și în urmărirea producției și în domeniul cercetării.
Am colaborat foarte bine cu dl director CTC, ing. Nițu Lucian, cu care am lucrat și care m-a ajutat foarte mult.
Cu șefii m-am împăcat bine, eu eram foarte sinceră, chiar dacă uneori le convenea sau nu. Uneori le plăcea ce făceam, alteori nu, dar mergeam înainte. Totdeauna am plecat de la ideea că luptând cu sinceritate e mai bine și vei dormi liniștit noaptea. Am colaborat foarte bine cu dna Lache, șef serv. Laboratoare, cu care țin legătura mereu. Am avut și adversari, care mă invidiau, dar am și uitat…
Notă. D-na Ioana Petrache a fost prima persoană cu care am început aceste interviuri. Din păcate, nu a văzut cartea finalizată pentru că s-a stins din viaţă. Dumnezeu să o aibă în paza Lui!
Citește și Romeo Lipă, inginer: „Oamenii din turnătorie erau învăţaţi cu greul, erau căliţi”
0 Comentarii