Într-o cerere de strămutare, Senatorul Mircea Andrei îşi bate joc de justiţia argeşeană

de | 22.02.2012 22:49 | Actualitate

# Culmea, Înalta Curte de Casație și Justiție i-a aprobat cererea. Încep prin a spune din capul locului că acest articol este un pamflet la adresa unui politician prost. Care e scris cu intenția ca politicianului respectiv să-i folosească, pentru că noi dorim îndreptarea păcătosului. Posibil ca dimensiunea politică redusă a împricinatului să fie dată de faptul că în spate se află un om rău, cu o răutate care e băgată la înaintare, care vrea să sperie și sperie, răutate care e augmentată de faptul că e vorba de un fost procuror. În mintea lui, procurorul, adică el, taie și spânzură, bagă oamenii la pușcărie după cum i se scoală. Doamne, te ia pe șiră! Și nici Distonocalm nu prea se mai găsește. Habar n-are omul politic Mircea Andrei că în sistemul judiciar din România procurorul nu este un simplu acuzator, nu este un avocat cu semn schimbat. Paranteză. Din fericire, spre deosebire de fostul procuror Mircea Andrei, un om care vrea să împrăștie spaimă în jurul lui, sunt și procurori, destui, animați de ideea de a se trăi cât mai sigur și bine în țara asta. Conștienți că și pentru ei și familiile lor așa ar fi mai bine.
Aproape că e un tic pentru președintele de moment al PDL Argeș – de câte ori are de rezolvat un diferend, orice, chiar politic și uneori, belea, mai este și cu un șpriț în nas (că uitam să spun – e cunoscut că nu duce paharul la ureche), din cinci vorbe trei sunt amenințări cu pușcăria, două despre cum spintecă el pe toată lumea și cincisprezece despre cum îl va eviscera el pe Constantin Nicolescu și-l va expune în piață. Bolunzeli.
Lui Mircea Andrei, președintele PDL Argeș, i se spune Stăpânul. În mod normal, oricine ar fi președintele unui partid politic din România anului 2012 și i s-ar spune Stăpânul (pe bune, nu în glumă),  ar trebui să moară de rușine. E drept, oricine care nu este beizadea de primar comunist, ca distinsul președinte de moment al PDL Argeș. Din acest punct de vedere, are dreptate beizadeaua comunistă Mircea Andrei când scrie negru pe alb că ideologia respectată de el este diametral opusă față de cea a ziariștilor de la Jurnalul de Argeș. Așa sunt ideologiile noastre, totalmente în opoziție, dar nu pentru că noi am fi pesediști, cum zice el, ci pentru că încercăm să facem serios și corect ceea ce facem și să nu trădăm echipa din care suntem parte. Am mai spus și cu altă ocazie, Jurnalul de Argeș nu face o presă perfectă, însă încearcă să facă o presă corectă. Și este adevărat că suntem în opoziție, nu doar ideologică, cu toți politicienii proști, indiferent de partidul din care aceștia fac parte. Pe cale de consecință, suntem în opoziție și cu politicianul Mircea Andrei, care, pe deasupra, schimbă și foarte ușor echipa din care face parte. Exemplu concret, a făcut politică liberală prin Gorj, pedelistă prin București, este senator de Moreni și arde gazul degeaba pe la Pitești. Sau, cum a fost omul lui Liviu Luca și al lui Sorin Ovidiu Vântu, iar acum mănâncă politică pe pâine la adversari, nu m-aș mira ca mâine să-l întrebe pe Băsescu unde e flota.
Dar să revenim la oile noastre și să vedem câteva citate din cererea de strămutare adresată de senator către Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul procesului intentat celor patru ziariști de la Jurnal de Argeș, printre care și subsemnatul. Reiese limpede părerea președintelui PDL Argeș despre slaba calitate a profesioniștilor din justiția argeșeană. Reiese chiar cu o limpezime de cleștar părerea președintelui PDL Argeș despre cum ziariștii de la Jurnal de Argeș pot paraliza nepărtinirea magistraților și aduce ca probă irefutabilă dovada de la ORC că eu și redactorul-șef Gabi Grigore suntem acționari la societatea editoare a săptămânalului. Dacă n-ar fi de plâns ar fi de râs. Sau afirmația de copil bosumflat că  ziariștii au „intenția de a mă discredita, denigra, în scopul de a-mi afecta imaginea și prestigiul de care mă bucur în calitate de senator în Senatul României, de secretar al Comisiei Juridice a Senatului, de președinte al organizației Argeș a Partidului Democrat Liberal. Fals, din două motive, dle Mircea Andrei, om cu funcții multe și grele. Odată că ziaristul scrie, cu foarte rare excepții, lucruri adevărate, ca să nu-și înșele cititorii, care nu-s proști deloc. Ba, de multe ori, sunt mai deștepți decât ziaristul. Și, doi, nu funcția acoperă omul de prestigiu, ci invers, dle senator. Asta trebuia să învățați în cei șapte ani de-acasă. Românul zice că omul sfințește locul și nici nu-i trece prin cap că ar putea exista un nărod care să creadă invers. Aberațiile evidente ale senatorului PDL însă, stupoare, au fost însușite de ÎCCJ (interesant ce va spune CSM-ul), întrucât a aprobat strămutarea cauzei la Tribunalul Oradea. E drept, și cu ajutorul fostului coleg de facultate și actual prieten al lui, avocatul nostru Nicolae Zărnescu. Alt rebut politic, doar că ăsta face umbră degeaba pe la PSD. Despre Nae Zărnescu mai zic momentan că este doar cu trupul și solda la PSD. Ioana Ștefan, colega de la Câmpulung, ne-a anunțat cu mult timp înainte că senatorul s-a lăudat, la șpriț, că va strămuta procesul la Oradea și la ÎCCJ aranjează el ploile.
Nu în ultimul rând, îi reamintesc senatorului de Dâmbovița că a ajuns să fie cunoscut în Argeș și prin intermediul publicației săptămânale Jurnal de Argeș, dacă nu cumva cel mai mult prin acest vehicol publicistic. Pentru că ajutorul a fost dat la începuturile domniei sale ca politician argeșean, când avea mai mare nevoie. Nu era ediție în care senatorul de Dâmbovița să nu apară ca un semizeu politic, în articole semnate de Ionuț Stanciu (unul dintre cele mai bune produse de pe piața media), ziarist la Jurnal de Argeș pe vremea aceea. Pagini întregi, când a venit Elena Udrea la Topoloveni, când cu puciul de la Budeasa (chef cu vin La Răcoare, don Corleone, pușcărie-trei capace…), sau când s-a dus el cu ambasadorii la arhiepiscopie însoțit de Doru Brânzea, fostul văr, prieten, amic, acum nimic! Pentru toate astea nu i s-a cerut și nu a plătit niciun sfanț. Nu ca acum, când plătește în stânga și-n dreapta și mulți încep să înțeleagă că e o hahaleră politică. Încă o dată, pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești.
Cristian VASILE
P.S. – Publicăm mai jos concepția senatorului Mircea Andrei despre funcționarea justiției argeșene. Intertitlurile și comentariile de după asterisc aparțin redacției.

DOMNULE PREȘEDINTE,

Subsemnatul ANDREI FLORIN MIRCEA, domiciliat în mun. Pitești, județul Argeș, (…) în contradictoriu cu Grigore Gelu Gabriel, pe care solicit să îl citați la locul de muncă din Pitești, B-dul Republicii, bl. G1, Casa Cărții, mezanin I, OP 1- CP 181, Ioana Ștefan, (aceeași adresă), Cristian Vasile, (aceeași adresă), Florin Silvestru, (aceeași adresă)
În temeiul prevederilor art. 37 și următoarele cod de procedură civilă, solicit
S T R Ă M U T A R E A
Dosarului nr. 1986/109/2011 al Tribunalului Pitești cu termen de judecată la data de
18.05.2011 pentru motive de bănuială legitimă
În fapt, îmi întemeiez cererea pe următoarele considerente:
La data de 05.04.2011 am formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții Grigore Gelu Gabriel, Ioana Ștefan, Cristian Vasile și Florin Silvestru, având în vedere împrejurarea că aceștia mi-au adus grave prejudicii de imagine prin articolele semnate în săptămânalul Jurnalul de Argeș, solicitând obligarea acestora la contravaloarea prejudiciilor aduse și la publicarea hotărârii pronunțate.

“Editorialiștii m-au discreditat și denigrat”

Grigore Gelu Gabriel și Vasile Cristian sunt titularii dreptului de proprietate asupra părților sociale emise de SC JURNAL C & G SRL. În patrimoniul acestei societăți se află săptămânalul Jurnalul de Argeș, prin intermediul căruia toți pârâții, inclusiv acționarii SC JURNAL C & G SRL, în calitate de editorialiști, au adus la cunoștința publicului informații mincinoase și defăimătoare la adresa mea, cu intenția de a mă discredita, denigra, în scopul de a-mi afecta imaginea și prestigiul de care mă bucur în calitate de senator în Senatul României, de secretar al Comisiei Juridice a Senatului, de președinte al organizației Argeș a Partidului Democrat Liberal.
Am solicitat obligarea pârâților în solidar (…)
De asemenea, Cristian Vasile trage concluzia în cadrul unui articol al dumnealui, concluzie ce se vrea receptată de întreg publicul cititor și pentru al cărei scop sunt sistematic calomniat, că: „Diferența e una singură între Nicolescu și Maica Tereza de cârciumă, don Corleone de Budeasa (apelativul cu care sunt insultat) și Ștefan Ciocănel. Nicolescu e om.” Și pentru articolul respectiv („Scrisoare deschisă către un fost prieten”) am înțeles să solicit atragerea răspunderii civile a autorului pentru calomniile și insultele pe care le folosesc față de persoana mea.

*Greșiți, dle senator, în calitate de editorialiști nu aducem la cunoștința publicului informații, ci judecăți de valoare, pur și simplu opinii libere, vorba unor colegi. Iar cererea de sancționare a unui jurnalist pentru opinia lui intră în conflict cu punctul 7 din Principiile CEDO referitoare la libertatea presei: ”Unui jurnalist nu trebuie să i se ceară să justifice adevărul unei judecăți de valoare”. Sancționarea oamenilor pentru opinia lor este specifică statelor totalitare. Sper că nu vă bazați demersul pe opinia dvs. că Băsescu ar fi vreun dictator. Dacă însă asta credeți, faceți-vă publică opinia! E dreptul dvs. Iar cu privire la faptul că Nicolescu e om, spre deosebire de Don Corleone de Budeasa (adică dvs.), Maica Tereza de cârciumă și Ștefan Ciocănel, nu mai mințiți lumea, că în editorial am zis că e om și Florin Frătică, primarul de Bradu născut din paginile Jurnalului de Argeș și din pixul lui Ionuț Stanciu. Și, oricum, pe Maica Tereza de cârciumă și pe Ștefan Ciocănel i-am reevaluat, după un model cunoscut. Și ei sunt oameni!

Agamiță n-a luat 145.000 de euro de la CJ Giurgiu. A luat mai mult

În numărul din 27 ianuarie 2011, indicând sursa, care cu siguranță nu conține afirmațiile defăimătoare și străine de adevăr folosite în Jurnalul de Argeș, se precizează, de autorul Florin Silvestru că „Agamiță care se clamează drept salvatorul Argeșului căpușează și Consiliul Județean Giurgiu, de unde primește, în baza unui contract semnat la începutul lui 2009, suma totală de 145.000 euro pentru serviciile prestate de casa sa de avocatură.”
Jurnalistul a ignorat că eu nu mai fac parte din cadrul societății Mircea Andrei & Asociații din data de 1.04.2010, iar anterior acestei date, figurasem simbolic cu doar 1 procent în societatea respectivă. Așa cum am precizat în nenumărate rânduri, avocații din cadrul societății, foștii mei parteneri, au încheiat respectivul contract, tot aceștia prestând activitățile solicitate și gestionând veniturile.

* Din nou greșiți, dle senator Mircea Andrei. Și știți asta. V-a luat răutatea târâș dându-l în judecată pe colegul Florin Silvestru. Personal am fost de față când l-ați întrebat, în instanță, dacă recunoaște că a greșit în cazul în care suma corectă apucată de la CJ Giurgiu n-ar fi 145.000 de euro. S-ar putea să aveți dreptate, după unele surse, suma bate spre 200.000. Însă colegul meu a citat din propria dvs. declarație de avere, că la telefon nu răspundeți. V-a reproșat și soția chestia asta.

Bomboana pe colivă: ”Pârâții pot paraliza nepărtinirea magistraților”

În cauza dedusă judecății, atât împrejurarea pricinii, cât și calitatea părților și vrăjmășiile locale sunt de natură a dovedi că bănuiala în sensul că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi afectată este de reținut.
Astfel,
1. Împrejurarea pricinii, descrisă mai sus, arată că litigiul a cărui strămutare o solicit se poartă în contradictoriu cu două persoane ce dețin toate părțile sociale ale unui cotidian local (Jurnalul de Argeș), și este în legătură cu acesta. Dovada participației la capitalul social este depusă atașat și se traduce în deplina posibilitate, alături de interesul pe care acesta îl au, de a realiza, prin intermediul ziarului pe care-l dețin, o adevărată intruziune în cursul litigiului, în încercarea de a obține o soluție favorabilă propriului lor scop.
Este de înțeles că pârâții, în condițiile în care sunt parte într-un litigiu împotriva dumnealor, nu se vor abține să nu influențeze instanțele locale, să intimideze sau să denatureze cursul firesc al lucrurilor, atâta vreme cât au la îndemână mijloacele necesare, și au mai făcut-o, așa cum rezultă din articolele atașate. Nu este greu de anticipat că, prin demersul meu de a-mi apăra imaginea mă vor califica cel puțin ca un adevărat obstacol în calea dreptului la libera exprimare (dacă nu mai rău, dată fiind atitudinea lor continuă de denigrare) iar, în stilul ce rezultă din articolele dumnealor, vor încerca minimalizarea prejudiciului suferit și întărirea impresiei generale că acțiunea mea este nefondată, iar prin aceasta, vor obține avantajul de a pune la dispoziția instanței părerea dumnealor exprimată în afara cadrului procesual, încălcându-mi-se dreptul la un proces echitabil în acest sens. Supunerea membrilor completului la o asemenea campanie este vădit nefavorabilă uneia dintre părți, și înțeleg să solicit judecarea cauzei în afara zonei în care pârâții pot paraliza nepărtinirea magistraților, respectiv în care se distribuie Jurnalul de Argeș.

* Dle senator, greșiți, greșiți, greșiți! Nu l-ați ascultat pe marele Lenin, mentorul spiritual al primarilor comuniști, în speță al mamei dvs. și, pe cale de consecință, al dvs., când vă spunea: învățați, învățați, învățați! Nu l-ați ascultat și acum vine lumea și vă spune: greșiți, greșiți, greșiți! Pentru că, dacă eu aș fi judecător la o instanță din Argeș (știți, regiunea aceea cât un județ, unde sunteți dvs. președinte la PDL) și m-aș pretinde că sunt priceput și corect în meseria mea, cum de altfel sunt prezumați a fi toți judecătorii, v-aș înjura și eu pe dvs., tot în scris, doar că la CSM, să vă atragă atenția să nu mai umblați cu casa de avocatură pe miriște. De altfel, ce spuneți dvs. e atât de grav, jignind, practic, toți judecătorii argeșeni, încât CSM-ul s-ar putea autosesiza chiar și singur, ca să zic așa. Cel puțin afirmația că “Dovada participației la capitalul social este depusă atașat și se traduce în deplina posibilitate (…) de a realiza, prin intermediul ziarului pe care-l dețin, o adevărată intruziune în cursul litigiului, în încercarea de a obține o soluție favorabilă propriului lor scop”, e demnă de rubrica ”Din caietul grefierului”, din SCÂNTEIA, foarte citită pe vremea când mama dvs. era primar comunist. SCÂNTEIA este ziarul acela comunist pe care nu-l citeați, dar cu care obțineați o altă soluție favorabilă propriului dvs scop, ca să vă citez, că sunteți ca un far călăuzitor în labirintul a trei vorbe. Însă chiar și ziarul acela dacă l-ați fi citit, ați fi înțeles că mulți oameni sunt demni de respect, chiar și printre comuniști. Unul dintre comuniștii aceștia, cunoscuți și recunoscuți, să-i zicem madam Atenaisa Perjoiu, al cărei nume îl trecem sub tăcere, este chiar șeful dvs., omul la care momentan vă uitați ca la soare și nu doar pentru că îi străluce chelia la bec. Ca să vă dau și o informație grea, a se vedea de unde știu, anul 2012 este anul Caragiale, dle senator.
* Iar vorba ”Este de înțeles că pârâții (…) nu se vor abține să nu influențeze instanțele locale, să intimideze sau să denatureze cursul firesc al lucrurilor…” este un limpede proces de intenție, cum sunt mai multe în ”capodopera” senatorului, care în mod normal  nu au ce căuta în instanță.

Mare e grădina lui Dumnezeu: ”opozanți ideologici”

2. Calitatea părților între care se poartă litigiul (aflate la poluri opuse cel puțin din punct de vedere ideologic), pârâții fiind fervenți susținători ai partidelor aflate în opoziție (îndeosebi ai reprezentantului local al unuia – președintele Consiliului Județean Argeș), dar și deținători ai unui ziar local, redactori și jurnaliști, iar subsemnatul, președinte al Organizației PDL Argeș (subiect frecvent abordat în articolele semnate de aceștia, prin natura adversabilității curente între opozanți ideologici) este suficient argumentat pentru a solicita instanței să nu dea ocazia adâncirii separării între aceste părți, care până la urmă nu ar trebui să însemne, fiecare în parte, decât încercarea de a contribui la mai binele celui pe care îl reprezintă.

De altfel, calitatea pârâților (deținătorii unui ziar local) reprezintă principala cauză a prezentei solicitări, aceștia recidivând în publicarea unor articole cu destinația dezinformării publicului cititor în legătură cu cauze penale și civile purtate pe rolul instanțelor locale și, lucru și mai grav, și subiect al îndreptării prezentei solicitări, intimidării unor magistrați care se pronunță în cadrul unor dosare. Astfel, exemplificativ (…)
Or, acționând în această manieră în situații în care nu sunt vizați direct, este cert că, prin calitatea dumnealor, pârâții vor încerca intruziuni nepermise în procesul de justiție ce are ca prime și de bază principii imparțialitatea și obiectivitatea magistraților și dreptul legal la un proces echitabil al fiecărui cetățean.

* În citatul „pârâții sunt fervenți susținători ai partidelor aflate în opoziție” cam aveți dreptate. Oricare ar fi acele partide. În acest sens îmi amintesc, fără nici un pic de nostalgie, faptul că ziarul nostru a avut cele mai multe conflicte cu pesediști. Dar au fost conflicte cu oameni politici, nu cu partide. Dle senator, să nu înțelegeți prea târziu că un partid nu este un pluton de soldați proști, iar dvs. un caporal care-i conduce.  Referitor la opoziția ideologică dintre noi, pentru mine e deja clar că sunteți în opoziție ideologică cu din ce în ce mai mulți  argeșeni. Nu mai e mult până veți înțelege.

Senatorul își dă cu stângul în dreptul: ”Pârâții au o largă credibilitate”

3. Tot la certificarea bănuielii legitime concură și vrăjmășia locală expres menționată, între partidele din opoziție cu cel al cărui reprezentant în zonă sunt.(…)
Apreciez că există suspiciunea că activitatea de cercetare judecătorească și cea de deliberare cu care este investită instanța de la Tribunalul Argeș ar putea fi afectată, urmarea articolelor de presă menționate la începutul cererii sau celor ce ar putea fi publicate ulterior, cu privire la persoana mea, determinate de introducerea cererii de chemare în judecată, fapt ce ar conduce la exercitarea unor presiuni asupra acestora, de natură să influențeze cursul „obiectiv” al soluționării cauzei.
Asta și pentru că, așa cum rezultă din înscrisurile atașate, jurnaliștii ce-și desfășoară activitatea profesională la Jurnalul de Argeș, pârâți în cauză, nu de puține ori s-au erijat în veritabile organe de cercetare penală și/sau cercetare judecătorească printr-o activitate paralelă de „judecată”, exercitând efective presiuni asupra organelor de drept, în același scop declarat de părtinitori ai unei fracțiuni politice.
Înțeleg să evit prin prezenta cerere nu doar o părtinitoare cercetare judecătorească față de faptele comise, cât și mai ales tulburarea unei normale desfășurări a activității de justiție în zona în care săptămânalul Jurnalul de Argeș are influență prin manipularea opiniei publice și prin intimidarea pe care, prin atacurile efective asupra persoanelor, o realizează intenționat și cu caracter continuu.
Apreciez că, în condițiile în care un întreg organ de presă are ca principal scop denigrarea mea, există mai mult decât bănuială legitimă, așa cum este aceasta definită în înțelesul procesual, că întreaga activitate de judecată va fi afectată.

Activitatea judecătorească este de înțeles că nu are cum să rămână neinfluențată de calitatea părților, pârâții dispunând de largă credibilitate în cadrul opiniei publice (măcar cititorii, care cu siguranță împărtășesc opinia celor pentru ale căror idei sunt dispuși să plătească prețul Jurnalului de Argeș). Și împrejurarea pricinii este de natură a afecta nepărtinirea judecătorilor, prin articolele sale Jurnalul de Argeș părtinind o autoritate publică locală, în detrimentul actului jurnalistic onest, orice act sau fapt al adversarilor politici ai acestuia fiind interpretat constant de acest săptămânal ca având natură ilicită, revendicativă sau la limita legii. Este de înțeles că nicio persoană, fie ea magistrat, nu este dispusă să se expună unor critici și acuze nemeritate și nejustificate, dat fiind numai interesul politic protejat de săptămânalul Jurnalul de Argeș și lipsa oricăror scrupule în susținerea anumitor persoane.
Pentru toate cele menționate, solicit strămutarea dosarului nr. 1986/109/2011, înregistrat la Tribunalul Argeș cu prin termen de judecată fixat la data de 18.05.2011.

* Păi dacă pârâții dispun de o largă credibilitate (mulțumesc, meritați o bere!), unde-i logica demersului din instanță? „Nenea” ăla care v-a consiliat atunci când dvs. erați treaz cui, vorba unui coleg, v-a ”ajutat” să fiți cunoscut și cum n-ați fi vrut. Ne-ați spus la Oradea că știți de la Ivănescu cum s-a scris în „Jurnal” punctul de vedere al celeilalte echipe de la Muntenia, cum că ne-ar fi pus Nicolescu. Știam asta din decembrie 2010, de când ați spus la partid că nu mai are nicio șansă Nicolescu, întrucât a trecut de partea dvs. chiar Ivănescu, ruda lui. Atunci am înțeles că dacă cineva vrea să mintă și să manipuleze pe altcineva, pe dvs. vă găsește imediat acasă. Mai bine gândiți-vă de două ori când auziți câte o năstrușnicie, nu o înghițiți pe nemestecate. Pentru că vă spun că niciodată, în 18 ani de când există Jurnalul de Argeș, niciodată, subliniez, nimeni din redacție nu a fost chemat de Nicolescu pentru a i se spune ce are de de scris despre cutare sau cutărică. Personal, nu știu să fi avut astfel de relații nici cu alți ziariști. Pentru restabilirea adevărului în legătură cu Hotelul Muntenia, o acționară mică, dna Tina Florescu, a venit la redacție și ne-a spus că are o părere bună despre Jurnalul de Argeș, dar că greșim publicând doar punctul de vedere al echipei Ivănescu. Ăsta-i adevărul și așa se scrie istoria, dle Mircea Andrei și dle Ivănescu.

P.S 1: Recent, justiția argeșeană a avut paralizată nepărtinirea în legătură cu Jurnalul de Argeș (ca să înțeleagă și dl Mircea Andrei ce prostii spune!). Consilierul local PDL Mariean Neacșu a câștigat bani adevărați în procesul cu noi. Din păcate, avocatul nostru s-a numit Nicolae Zărnescu, consilier local PSD. Am învățat ce trebuia să știm: „corb la corb nu-și scoate ochii”
P.S 2: Și, ca să închei în stilul pamfletar pe care cu atâta abilitate l-ați sesizat în cererea dvs către ÎCCJ, să vă spun o pastilă din SCÂNTEIA: ”Din declarațiile unui Șef de Post: Când l-am luat, mai serios, la întrebări…”

Acest articol este despre:

Distribuie!

Articol scris de Jurnal de Arges

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii

Ultimele articole