Este puțîn trecut de ora 17.00, interviul începe cu vreo 20 de minute întârziere pentru că Elena Lăsconi a avut înainte alte întâlniri oficiale. Candidată USR la președinția României tocmai s-a întors la sediul partidului, pare ușor obosită și gândul te duce la filmele americane despre campaniile electorale, în care protagoniștii trăiesc săptămâni la rând, zi și noapte, într-o tensiune teribilă, scrie aktual24.ro.
Elena Lăsconi a acoperit alegerile din România, multă vreme, de cealaltă parte a baricadei, relatând evenimentele la Pro TV. Că jurnalist, trăieșți o altfel de presiune, dar cumva, într-un anume punct, lucrurile se intersectează. Când ești în direct n-ai voie să te bâlbâi, să te panichezi, să-ti pierzi ideile. Poate că asta o ajută acum, în bătălia viețîi ei. „Pentru mine, această candidatura este un rucsac mare, cu mulți bolovani de responsabilitate în spinare“, ii spune reporterului, la un moment dat, primărița orașului Câmpulung Muscel.
Citește și Cum a scăpat de puşcărie Cartelul de la Mărăcineni
Discuția începe abrupt. Elena Lăsconi vine după Klaus Iohannis – foarte grea moștenire. Actualul președinte i-a mințit că nimeni altul pe români, le-a luat voturile de două ori, în 2014 și 2019, promițând modernizare, reforma, lupta cu corupția, scoaterea PSD-ului de la guvernare. Și a făcut exact pe dos. Acum apare un alt candidat cu exact aceleași promisiuni. De ce-ar mai crede oamenii așa ceva? Până la urmă, și asta e una din moștenirile lăsate de actualul președinte: a compromis însăși ideea de reforma și speranța că se poate schimbă ceva.
Să știți că dialogurile, în interviurile pentru presă scrisă, arată altfel decât cele pe care le vedeți la televizor. Chiar și la TV, înainte să se aprindă și după ce se sting reflectoarele, oamenii din studio vorbesc altfel decât atunci când sunt „on air“. Poate de aceea se poate ajunge la discuții care „pe sticlă“ nu au loc. Interlocutoarea intră în detalii semnificative, dar care în față camerelor sunt considerate „boring“, adică plictisitoare. Aici, nu. Capătă substanță.
Pe scurt, Elena Lăsconi consideră – și ea, că mulți interlocutori cu care am vorbit în ultimul an – că România este pe punctul de a-și pierde chiar și ultimele semne, firave, care o plasează în rândul democrațiilor. Treaptă cea mai de jos este a democrațiilor electorale – cam cum era Rusia înainte să vină Puțîn la putere. Dacă se pierde și relevanță votului, retrogradăm în zona regimurilor hibride – cum este, de exemplu, Turcia lui Erdogan.
0 Comentarii