# Declară medicul Costin Ștefan, șeful Secției Medicală II de la Spitalul Județean Argeș

# Când și cum vi s-a înrăutățit starea, încât a trebuit să fiți transferat de la Mioveni la Institutul ”Matei Balș”?
– Povestea a început în dimineața zilei de 29 aprilie, la aflarea rezultatului unui test PCR efectuat cu 2 zile în urmă. Fiind pozitiv, m-am internat la Spitalul Mioveni, fără să prezint niciun simptom la internare. După 3 zile au apărut primele simptome: dureri musculare, pierderea gustului și a mirosului, amețeli, apoi o tuse seacă și o respirație din ce în ce mai dificilă. Fiind medic, am realizat faptul că boala este destul de agresivă, iar evoluția în urma tratamentului efectuat nu este favorabilă, motiv pentru care am solicitat transferul în regim de urgență la Institutul ”Matei Balș”.
# Noul șef al DSP Argeș, dr. Alexandru Gigel Guiță, a declarat în presă că ați dorit și o a doua opinie, inducând ideea că dvs. nu ați fi fost mulțumit de schema de tratament aplicată la Mioveni, de posibilitățile medicale de acolo și implicit, de limitările/limitele profesionale ale medicilor de acolo comparativ cu cei supracalificați de la ”Matei Balș”. Cum comentați?
– Probabil a vrut să ascundă sub preș adevăratele motive. În locul dumnealui, în calitate de director al DSP, aș fi fost interesat să aflu ce s-a întâmplat, ce a determinat acest transfer, în ideea de a îmbunătăți serviciile medicale la nivelul județului pe care-l coordonez. Este vorba despre viața unui om. Nu contează cine este acel om.
# Sincer, privind în urmă și coroborând totul cu schema de tratament aplicată la ”Matei Balș”, exista pericolul să muriți dacă rămâneați la Mioveni?
– Boala are evoluție imprevizibilă și orice este posibil.
# Erați conștient? Erați intubat când ați ajuns la ”Matei Balș”?
– În momentul transferului la Institutul ”Matei Balș” eram conștient, dar cu stare generală gravă.
# E adevărat că, după ce v-ați revenit, medicul curant de la ”Matei Balș”, o doamnă doctor care v-a avut permanent în grijă, a spus că n-a mai întâlnit așa ceva și că ați speriat-o foarte tare?
– Da, este adevărat și vreau să precizez că aici am întâlnit o echipă de profesioniști care mi-au dat speranța că mă voi întoarce acasă cu bine.

„Probabil că am luat virusul din Spitalul Județean, de la pacienți asimptomatici”

# Sunteți un om tânăr, la doar 36 de ani. Aveți o explicație, cu atât mai mult ca medic, cum a lucrat virusul atât de puternic în cazul dvs.?
– Acum sunt foarte bine și sper să rămân așa. Evoluția fiecărei persoane în fața bolii este influențată de foarte mulți factori și de aceea este extrem de diferită.
# De unde ați luat virusul: din spital, sau din afara lui?
– Probabil din spital, de la pacienți asimptomatici.
# Ați fost și director medical la un moment dat. Ce credeți că trebuia/trebuie făcut în primul rând în Spitalul Județean pentru protecția personalului medical?
– Nu trebuie/trebuia făcut nimic în plus față de ceea ce s-a făcut. Aveam echipamente, eram informați tot timpul despre noile metodologii și acte normative. Managerul de atunci, doamna Adriana Molfea, ne-a spus să folosim atâta echipament cât să ne simțim protejați, asigurându-ne că stocurile vor fi tot timpul reînnoite. Și așa a și fost. Aveam circuite clare, toată lumea știa ce are de făcut. Totul era ca personalul medical să fie responsabil și atent.

„Coronavirusul este o realitate ce trebuie abordată ca atare”

# Ce le răspundeți, după experiența traumatizantă prin care ați trecut, tuturor celor care încă mai cred că virusul nu există și că totul nu e decât un scenariu conspiraționist?
– Coronavirusul este o realitate care trebuie abordată ca atare. A exagera sau a minimaliza toate aspectele legate de această pandemie este o atitudine cel puțin neînțeleaptă.
# Mă gândesc că există câteva persoane cărora vreți să le mulțumiți.
– În primul rând domnului doctor Dan Manu, președintele CJ Argeș, iar apoi întregului corp medical de la Institutul ”Matei Balș”. Mi-au salvat viața!
# Când preconizați că veți ieși din spital și ce veți face după?
– Aștept negativarea, chiar nu vă pot preciza ziua externării, fiindcă nu o știu. Conform recomandărilor, la externare, pentru prevenirea transmiterii infecției în comunitate, voi rămâne în izolare la domiciliu timp de încă 14 zile.
# Care e principala lecție de viață învățată după această experiență?
– Lecții de viață primim în fiecare zi, poate în ultimul interval frecvența lor este mult mai mare decât putem noi, oamenii, să procesăm. Iar o cuantificare a concluziilor este posibilă doar după ce ieșim din ”aria de risc”.