# Duminică, 7 noiembrie. În timp ce Grecia se confrunta cu mari incendii de pădure, un prezentator al canalului TF1, cel mai urmărit în Franţa, îşi cerea scuze pentru proasta calitate a imaginii unui reportaj despre această dramă. Tipul era sincer – ar fi vrut să ofere spectatorilor o claritate de cristal. Să vedem bine lacrimile de pe obrajii supravieţuitorilor, mîinile murdare de funingine. Ar fi vrut şi hohote de plîns, dolby surround. Pentru că asta înseamnă, mai nou, jurnalismul – captarea emoţiilor şi împrăştierea lor în mase. Spectacol global, în direct. Reality show, 24 de ore din 24. Cum Eros şi Thanatos sunt fraţi gemeni, ochiul camerei video îngheaţă pe chipul condamnatului la moarte şi pe sînii starletei, într-un ritual transmis în miliarde de locuri. Putem să-i rezistăm? Eu zic că putem. E prea puţin timp între leagăn şi mormînt ca să-l irosim cu trăirile altora. Să oprim televizorul şi să ne ocupăm de noi înşine. Să devenim personajul principal într-o aventură numită viaţă. Cu propriile emoţii, cu propriile înţelesuri. Altfel, vom rătăci într-o lume de surogate, pînă la întîlnirea cu ultima realitate – moartea.
O adunare de „cioclovine”
# Luni, 8 noiembrie. Tînărul literat Radu Cernătescu a scos pe piaţă o extrem de interesantă istorie ocultă a literaturii române, evidenţiind ceea ce puţini cititori ştiu – marii noştri scriitori, de la Dimitrie Cantemir la George Călinescu, au avut legături strînse cu societăţi secrete, iar filosofia ezoterică le-a marcat opera. Dincolo de analiza de text, făcută din perspectivă iniţiatică, autorul adună informaţii istorice rare, stabilind conexiuni neaşteptate între activitatea rozicruciană sau masonică a unor scriitori şi sensul ascuns al operelor. Aflu, astfel, la ce se referă celebrul pasaj din „Craii de Curtea Veche”, în care naratorul îl întîlneşte pe Gore Pirgu, în compania unor dame din înalta societate, îmbrăcate în strai popular, chit că nu rupeau o boabă de româneşte, conduse de teosoafa Papura Jilavă! E vorba despre o adunare a unei loji para-masonice feminine, sub paravanul unei asociaţii de promovare a folclorului naţional, Lojă a Societăţii Teosofice, patronată de scriitoarea Bucura Dumbravă. Cu dispreţul iniţiatului regular, Mateiu Caragiale le numeşte „cioclovine”, cioclii feminini, adică, ştiind că, după muzică şi dans, urma o şedinţă de spiritism!
Mugur Isărescu şi-a implantat un „chip”?
# Marţi, 9 noiembrie. Viitoarele elite globale nu vor fi inteligente ci… înfricoşător de inteligente, este de părere Rich Karlgaard, publicist la „Forbes”. De ce? Pentru că toate cunoştiinţele economice din ziua de azi necesită cantităţi enorme de inteligenţă. Miliardarii planetei, de la Bill Gates la Mark Zuckerberg, au un IQ peste 150 şi se „dopează” în continuare, fie folosind unelte smart (tablet PC-uri, smartphon-uri), fie „droguri” de sinteză (de la banalul Red Bull la mult mai sofisticatele suplimente alimentare anti-oxidante, adjuvante ale memoriei etc). Cu alte cuvinte, dacă vrea performanţă, fiinţa umană trebuie să se upgradeze permanent, depăşindu-şi condiţia naturală. Transhumanism? Desigur. Şi o concluzie – în viitorul apropiat, cele mai rentabile investiţii vor fi făcute în noi înşine. Iar asta va naşte industrii de gadgeturi pentru „minte, inimă şi literatură” (ha, ha!), de la nano-tehnologii la implanuri de memorie. Deja, pînă şi în Românica, nu mai poţi ocupa o poziţie de top în Show Business, în Fashion sau Public Relations fără o mică operaţie estetică. Tendinţa va continua către domeniile mai conservatoare, iar miliardarii care vorbesc şi se comportă ca la oi vor deveni din ce în ce mai rari. Uitaţi-vă cum a evoluat discursul în domeniul bancar, cît de subtile sunt conceptele, cum se maschează judecăţile categorice într-un jargon de finanţist. Eu nu zic că Mugur Isărescu şi-a implantat un „chip”, dar vorbeşte de parcă a făcut-o!
Averea boierilor Budişteni
# Miercuri, 10 noiembrie. Am onoarea să-l cunosc pe Radu Ştefan Budişteanu, unul din ultimii descendenţi ai unei mari familii româneşti. Budiştenii, neam de boieri cu moşii întinse la Budeasa şi în alte locuri, ctitori de aşezăminte bisericeşti în Piteşti şi Bucureşti, coboară dintr-un căpitan al lui Mihai Viteazul – Pană ot Budeasa. Cîţiva dintre boierii budişteni vor lepăda giubelele şi vor îmbrăca uniforma armatei, formînd, în timp, una din cele mai de seamă familii militare româneşti. O familie care a ştiut să-şi crescă fiii în spiritul dragostei de moşie, al onoarei şi demnităţii militare. După îndelungi demersuri, Radu Ştefan Budişteanu a reuşit să obţină retrocedarea Culei de la Budeasa, casa familiei sale, în care funcţionase Primăria localităţii. Acum, omul doreşte refacerea monumentului, cît mai aproape de ce-a fost odată. Îl ajut cu cîteva fotografii din arhiva Direcţiei pentru Cultură, care înfăţişează Cula prin anii ’80 ai secolului trecut. E interesat de blazoanele strămoşilor, de forma ferestrelor, de tainiţă. Priveşte înfrigurat la sobele zvelte, care decorau interioarele. „N-a mai rămas nimic din ele, nici din tîmplăria originală”, zice cu amărăciune. „În biroul primarului au pus termopane”. Îi promit să-l ajutăm cu informaţii despre parcul Culei şi despre acareturi, îi dăm obligaţia de folosinţă a monumentului, îi explicăm ce avantaje şi ce obligaţii are. „Înţeleg foarte bine. Slabe speranţe ca statul să finanţeze vreun proiect de refacere, nu-i aşa?”.
# Joi, 11 noiembrie. Sfîntul Mare Mucenic Mina, ocrotitorul păgubiţilor. Văd la televizor şiruri interminabile de oameni necăjiţi, aşteptînd pe Dealul Patriarhiei să atingă racla cu moaşte. „Ne-am pierdut banii la FNI”, zice un pelerin. Altul a dat bani cu împrumut la rude şi nu i-a mai văzut înapoi. În cortegiu, evident, niciun bancher. (Cristian Cocea)
0 Comentarii