# Convorbiri neconvenţionale
# Cum e în lumea de dincolo? A celor duși și neîntorși? De pe planete necunoscute, din galaxii nepricepute, din universuri ghicite. Din ce sunt plămădite aceste făpturi? De când? De cine? De unde suflul vital? Destinul, cine îl mânuie? Care e Marele Sforar? Cum arată ele? Cum trăiesc? Cum se înmulțesc? Și cum și din ce se hrănesc? Au rațiune? Instincte? Hominizi? Roboți? Monștri? Ele, toate, nu au existat până la tine! Pentru asta vei fi venit pe lume, ca îngăduit de Divinitate să creezi în creația ei?
– Lumea de dincolo… este a celor duși, dar nu și a celor neîntorși pentru că cei care se duc acolo. Sunt aduși înapoi pentru a-și definitiva ciclul de înălțare. „Acolo” nu este materie, ci doar energie. Să nu uităm că fiecare Univers are o infinitate de dimensiuni… deci nu trebuie neapărat să credem că toate ființele sunt la fel ca noi. În nicun caz! Dacă renunțăm la felul nostru mărginit de a gândi, ar trebui să știm că sunt tot felul de ființe, nu neapărat materiale. Ele pot fi și energie, lumină, gând, vis. Deși cred că înțeleg ce poate fi de cealaltă parte, nu pot explica ce văd eu „acolo” pentru că și eu, ca și ceilalți, am limbajul limitat… E greu să pricepem că există și ființe de mărimea unei planete(?)… Nu-i așa? Dar există! Spre exemplu, Terra… Marele Sforar? Nu este neapărat un „ceva”, ci poate fi o uriașă entitate care organizează Universul sau chiar Universul este cel care-și organizează componența…
„Am foarte mare grijă de personajele mele”
# Inginer, speolog, cățărător. Revoluționar în decembrie. Ai lucrat în administrație, în politică, în cultură, în comerț, în business. Puteai, dacă încercai, dacă voiai, să ajungi parlamentar, guvernamental, mare om de afaceri… De când și cum scriitor?
– Și jurist din 2006… În decembrie am ieșit în stradă pentru că doream să fiu liber. Posibil să fi ajuns ceea ce spuneți dvs, dacă mă interesa… Dar puterea nu m-a pasionat niciodată. Importanți pentru mine sunt Dumnezeu și familia mea. Atât! Restul este nesemnificativ. După cum bine știți, am scris la ziarul „Juventus”, primul ziar al tineretului, după Revoluție. Apoi am avut articole la ziarul „Secvențe”, după care, prins în iureșul vieții, am abandonat pentru o perioadă scrisul. Am reînceput s-o fac după ce Ania, fata mea, a scos primul roman. Atunci, îndemnat de ceea ce ea făcuse, m-am convins că și eu trebuie să spun ce cred, ce gândesc, ce visez. Și asta am făcut-o în romanele mele.
# O evadare în viitorul viselor necenzurate? Din această lume bulversată? O retragere. În lumea omului de început când tot neantul nu putea fi decât imaginar? Ce altceva ai putea fi într-o lume mizeră? Mai bine creator de noi universuri cum nu au mai existat. Cum se simte demiurgul din tine?
– Îmi place nespus de mult să mă furișez din când în când în lumile pe care le inventez, pentru că acolo mă regăsesc, acolo îmi văd gândurile și visele împlinite… Am foarte mare grijă de personajele mele, pe care le definesc cum știu eu mai bine, pentru a le trimite cititorilor mei, în sufletul cărora vreau să trezesc ceea ce cărțile celor pe care îi admir au făcut-o în sufletul meu.
Prof. Marin Ioniţă
0 Comentarii