Cum a încercat un şef de post dintr-o comună din Argeş să muşamalizeze un caz de agresiune

# Dureri înăbuşite la început de mileniu III. Episodul 1 # Respectivul șef de post avea o relație tocmai cu mătușa agresorului
Cine îşi mai aminteşte de culegerea de nuvele publicată sub titlul de mai sus de Mihail Sadoveanu, pe la începutul secolului trecut? Poate doar cei din generaţiile anilor 1930-1960.
Pentru cine nu a avut timp/curiozitatea de a le lectura: în esenţă, în acele nuvele erau descrise trăiri ale necăjiţilor şi obodiţilor sorţii.
Un asemenea personaj (însă de început de mileniu III, în sensul că, deşi locuieşte la ţară, lucrează la cablaje, de curând şi-a întemeiat o familie, iar Dumnezeu le-a dăruit şi un copil…) mi-a adus soarta ca și client, în persoana lui P.C., locuitor al unei comune din sudul județului… Nu are rost să dau numele acesteia, pentru că ar putea fi oricare localitate din acea zonă.
Îi acordam lui P.C. asistenţă juridică într-un alt caz; într-adevăr, necazurile se ţineau scai de el.
În luna iulie 2015, acesta fusese implicat într-un conflict, petrecut într-o seară la o benzinărie dintr-un sat al acelei comune, unde cel în cauză venise, cu maşina în care se mai afla şi prietena sa, să cumpere ceva.
Câţiva tineri, aflaţi deja acolo, se legaseră de el, conflictul verbal degenerase, cu acea ocazie P.C. suferind „fractură cominutivă col humeral dr. cu deplasare” (fractura părţii superioare a osului braţului drept, la inserţia acestuia în umăr, din câte am înţeles), în urma unei lovituri aplicate cu un corp dur de unul din făptaşi.
P.C. a trebuit să se interneze de îndată la Spitalul din Costeşti, de unde a fost transferat la cel din Pitești, de aici la Bucureşti, unde a fost operat; a rămas – tânăr, la circa 28 ani – cu sechele ce-i afectează capacitatea de muncă, nemaiputând ridica mâna dreaptă până la limita naturală.
Chiar în noaptea respectiva Poliția a fost sesizată în legătură cu cele întâmplate; P.C. a formulat şi el o plângere penală prealabilă, la care a anexat certificatul medico-legal ce-i fusese eliberat de SML Argeş la 17.07.2015 şi din care rezulta că are nevoie de circa 50-55 zile îngrijire medicală pentru vindecare.
P.C. mi se plângea de faptul că, în dosarul respectiv, poliţia comunală nu făcea, de circa doi ani şi jumătate, nimic… Şi nu făcea nimic – îmi motiva clientul – pentru  simplul motiv ca şeful de post „se ținea” (ca să-l parafrazăm pe Topârceanu) cu mătuşa celui care îl lovise.
L-am întrebat cum dovedeşte afirmaţia respectivă…
Foarte simplu, mi-a răspuns: benzinăria unde a avut loc conflictul avea camere de supraveghere; dacă voia sa rezolve rapid şi legal speţa, poliţia ar fi ridicat imaginile şi s-ar fi convins cum s-au petrecut lucrurile…
Deşi trecuseră doi ani şi jumătate de la data faptei, acele imagini, mi-a mai spus P.C., nu fuseseră ridicate.
Intrigat de ceea ce îmi relata tânărul din faţa mea, am fost de acord să-i preiau (şi acest) cazul, să-i acord deci asistenţă juridică.
M-am convins, examinând dosarul, că nu era „lucru curat”: poliţia nu ridicase imaginile, deşi benzinăria avea sistem de supraveghere video; făcuse, „în dorul lelii”, cum se spune, o adresă către societatea care avea benzinăria, pentru a le fi predate imaginile, însă fară ca în adresă să se menţioneze că nepredarea poate avea inclusiv repercusiuni penale (de aceea spuneam că era făcută „în dorul lelii”; ca să nu mai vorbim despre faptul că legea permite ridicarea forţată a unor asemenea imagini!).
Bineînţeles că imaginile nu fuseseră predate (în dosar sunt adrese ale poliţiei, făcute la doi ani de la data faptei, prin care se reiterează solicitarea iniţială, din 15.07.2015, ca şi cum stimaţii poliţişti nu ar cunoaşte faptul că aceste imagini se păstrează cel mult 30 zile!; dar „avem activitate” în dosar…), iar în cadrul anchetei – la momentul la care am preluat cazul – nici măcar nu se dispusese expertiza medico-legală.
Efectuarea acesteia era obligatorie, având în vedere că în CML la care m-am referit se menţiona că leziunea traumatică suferită de P.C. s-a putut produce prin lovire cu sau de corp dur (fie, deci, lovire activă, fie cădere şi lovire de plan dur).
M-am convins, aşadar, că ceea ce-mi spusese clientul era adevărat…
Pentru asemenea situaţii, legiuitorul a prevăzut în procedura penală instituţia contestaţiei privind durata excesivă a urmăririi penale…

Expertiza medico-legală, finalizată la patru ani de la comiterea faptei

Două asemenea contestaţii am introdus pentru clientul meu la Judecătoria Costești, ambele admise; cu fiecare ocazie judecătorul stabilise un termen până la care procurorul (care „supraveghea” cercetările poliţiei) să rezolve dosarul; nici termenul limită din 12.06.2018, nici cel din 26.01.2019 nu au fost respectate de procurorul de caz din cadrul Parchetului Judecătoriei Costești, d-na Topliceanu (la un moment dat); nu are rost să mai vorbim de ce procurorul nu respectă o hotărâre judecătorească – obligatorie pentru toţi ceilalţi: trăim în „Republica procurorilor” şi asta, cum se spune adesea, ne ocupă tot timpul…
Abia zilele trecute – deci după aproape 4 ani de la data faptei, am înţeles că s-ar fi finalizat expertiza medico-legală, dar, aşa cum spuneam, la nivelul SML Argeş (încă nu-i cunosc concluziile).
Urmează: noua expertiză, Comisia de avizare şi control, Comisia superioară medico-legală, deci vreun an-doi, cel puţin, doar pentru elucidarea problemei sub aspect medico-legal (aspect care, la acest moment, trebuia deja de mult elucidat, ca organul de anchetă să ştie pe ce direcţie să-şi orienteze cercetările!).
Între timp, martorii (că doar depoziţiile lor vor mai putea fi mijloace de probă; am uitat să menţionez că, voit sau nu, poliţistul de caz/procurorul a/au strecurat o eroare procedurală în toată această poveste, care a condus la infirmarea tuturor actelor de procedură în dosar, inclusiv deci a depoziţiilor testimoniale!) mai uită, mai pleacă din ţară, iar de prognozat un termen pentru finalizarea anchetei e o misiune aproape imposibilă…
Acum să nu vă închipuiţi că poliţistul şi procurorul care au greşit au păţit/vor păţi ceva: poliţistul va fi avansat în grad la termen (poate şi mai devreme, pentru „merite excepţionale”!); procurorul se va putea înscrie la examen de promovare şi va prezenta la „lucrări reprezentative”, evident, altceva decât rebutul de care pomeneam.
Doar cei implicaţi – ca subiecţi principali sau martori – vor primi citaţii, cu menţiunea expresă că, dacă nu se prezintă în ziua şi la ora fixată de organ (pe care nu îl interesează că lucrezi la bandă, el are de rezolvat problema când vrea el!), vor fi amendaţi, aduşi cu însoţitor etc.
Am cerut prim-procurorului de la Parchetul Tribunalului Argeș să preia dosarul, de la postul de poliţie respectiv, la Poliţia Argeş, urmând ca supravegherea urmăririi penale să se facă de un procuror de la nivelul Parchetului pe care îl conduce, în raport de coşmarul pe care îl trăieşte clientul meu şi eu alături de el…
Ţi-ai gasit! Explicaţia: numele clientului meu are o semnificaţie specială (negativă, bineînţeles!) pentru dl. prim…
Dar despre aceasta (cea de-a doua cruce pe care i-a dat-o D-zeu clientului meu să o ducă, celălalt caz, de care pomeneam mai sus), în numărul viitor…
Av. Gh. Ionescu – John (foto)