# Legendara trupă a lui Dan Bitman a fost fondată de către regretatul medic și muzician Cornel Stănescu. „Povestea Holografilor începe din anii studenției lor în București, când Cornel Stănescu era student, la medicină.”, așa își începe istorisirea Cristi Mateiaș, unul dintre artiștii piteșteni din generația retro rock, prieten devotat şi fost coleg de trupă al celui care a fost inițiatorul celebrului „Holograf”. „Am ajuns la Piteşti în toamna anului 1981, an în care membrii de atunci ai Holografului terminaseră facultatea, urmând repartiţiile. Doi erau din Piteşti, respectiv George Petrineanu şi Cornel Stănescu. Eu am luat repartiţie la Colibaşi.”, îşi aminteşte Edi Petroşel, tobarul veteran al trupei Holograf. Ideea de a pune bazele unei trupe rock a încolţit însă mai devreme, încă de la începutul facultăţii, iar tentativele pentru atingerea acestui vis au fost timpurii, chiar de pe vremea când erau doar nişte puştani pletoşi pe care Dorel Ştefănescu, regretatul jurnalist, fost director, la vremea aceea, al Palatului Culturii, îi primea în instituția sa, să îşi facă repetiţiile şi îi încuraja cu toată convingerea. „Dorel Ștefănescu îl iubea tare mult pe Cornel. Îl iubea și pe el, ca om, și talentul lui.”, îşi aminteşte Cristi Mateiaş.
„Pe George (Petrineanu, n.r.) l-am cunoscut primul, în 1976, la începutul facultăţii, eram la Politehnică în primul an. El l-a adus pe Cornel (Stănescu, n.r.), student la medicină şi am început un proiect numit Baad, dacă nu mă înşel. Numele îl avea Cornel, după un poem de Cezar Ivănescu.”, continuă povestirea Edi Petroşel, percuţionistul Holografului. Trupa iniţială, în formula „Baad”, îi cuprindea pe Cornel Stănescu (chitară solo), George Petrineanu (chitară bass), Edi Petroşel (baterie), Mihai Pocorschi (chitară ritmică), Antonio Furtună (clape) şi Ştefan Rădescu (solist vocal). Repetiţiile se făceau la Casa de Cultură a Studenţilor „Grigore Preoteasa”, din Bucureşti. „Ei au scos un album (un LP) la timpul respectiv, care s-a numit «Stratosfera amară», majoritatea pieselor fiind compuse de Cornel Stănescu, text și muzică”, continuă Cristi Mateiaş depănarea amintirilor. La terminarea facultăţilor, fiecare dintre componenţii trupei a ajuns cu repartiţia pe la Piteşti. Cornel Stănescu era medic stagiar la Spitalul Judeţean Argeş, iar după o vreme s-a mutat la Spitalul din Costeşti. Edi Petroşel fusese repartizat la Uzină, la Colibaşi, împreună cu Mihai Pocorschi şi cu George Petrineanu, iar Tino Furtună la Fabrica de Frigidere de la Găieşti. Edi ne-a mai spus că în primele luni a locuit la Cornel acasă, iar apoi s-a mutat la George, undeva pe str. Craiovei.
Primul afiș cu trupa Holograf a apărut la Pitești
Originile trupei Holograf sunt foarte controversate. Şi asta chiar din cauza declaraţiilor contradictorii ale membrilor şi foştilor membri ai ei. Edi Petroşel povesteşte că „eu am fost contactat de Mihai Pocorschi (el a fost fondatorul grupului) să merg la Holograf. M-am dus, iar în câteva luni i-am adus şi pe ei (pe ceilalți membri, n.r.).”, în timp ce prietenii apropiaţi ai lui Cornel Stănescu susţin că, de fapt, între acesta şi Mihai Pocorschi ar fi apărut nişte neînţelegeri pornind de la diferenţa de stiluri muzicale abordate de fiecare dintre ei, Pocorschi fiind cunoscut ca un adept al pop-rock-ului. Ca urmare, Petroşel şi Pocorschi ar fi plecat la Bucureşti, iar primul spune că la câteva luni după acest moment i-ar fi adus şi pe ceilalţi membri ai trupei. „Numele de Holograf a fost dat de Cornel Stănescu, nicidecum de Mihai Pocorschi”, insistă Cristi Mateiaş, chiar dacă Petroşel spune că Pocorschi este fondatorul trupei. Unul dintre primele spectacole ale trupei Holograf, avându-i în componenţă pe cei doi piteşteni, Cornel Stănescu şi George Petrineanu, a avut loc în Piteşti, la Palatul Culturii, amplasat la vremea aceea în apropierea cinematografului „Modern”, în actuala clădire a Curţii de Apel. „Atmosfera a fost de nedescris, erau oameni şi pe pereţi”, îşi aminteşte cu mândrie Edi Petroşel. „A fost un spectacol de lumini şi culoare, nu numai de muzică”, adaugă profesorul Cornel Ursu, cel căruia doctorul Stănescu i-a fost mentor în „chitărit”. Afişul spectacolului, primul afiş al trupei, îl reprezenta pe Cornel Stănescu, cu chitara în mână, privind în sus, spre o stea. La acea vreme, când era extrem de greu de procurat un amplificator şi tot ce ţinea de instalaţiile de sunet, un inginer electronist piteştean, Nelu Chelea, fiu de electronist, s-a ocupat de construirea acestora, iar fotograful piteştean Temistocle Epaminonda a fost maestrul de lumini la acel concert.
Răpus de boală, în Suedia
Dezamăgit de colegii săi de trupă, Cornel Stănescu a părăsit Holograful, însă a creat ulterior o altă trupă, botezată „Laser”, ca o replică la adresa foştilor săi colegi. Din componenţa acesteia au făcut parte Cristi Mateiaş, la baterie, George Petrineanu, la chitară bass, Cornel Stănescu la chitară solo şi bucureşteanul Ştefan Rădescu, solist vocal. Cu această trupă intenţiona să participe, în vara lui 1984, la Festivalul de muzică rock de la Craiova. Din păcate, sănătatea lui Cornel Stănescu era măcinată de o boală incurabilă, care nu îi iartă nici măcar pe medici. Suferea de leucemie. „Mi-a spus că are o boală incurabilă, dar nu l-am crezut”, mărturiseşte Edi Petroşel. În aceste condiţii, a părăsit ţara, pentru a se stabili în Suedia, unde a şi profesat ca medic, într-un spital din Stockholm. Tot în această ţară a urmat şi un tratament pentru boala sa. „A mai venit în ţară de vreo două ori, urma şi un regim vegetarian şi slăbise foarte mult. Ajunsese ca o umbră”, îşi aminteşte, întristat, profesorul Cornel Ursu. Iată ce îi scria, într-o scrisoare, prietenului său, Cristi Mateiaş, la un an după stabilirea sa pe meleagurile scandinave: „Bă, în viață ai dreptul să greșești o dată. A doua oară se cheamă deja prostie. Glumesc. (…) Rockul suedez este destul de la pământ. Au o singură trupă profesionistă în adevăratul înțeles al cuvântului, «Europe», care a ieșit pe piață. Mi-am luat și eu o chitară Yamaha, acustică. Sună foarte mishto, vreau să-mi iau un Fender și-un amplificator Marshall pentru casă. Până la urmă vreau să-mi fac și eu un mic studio unde să imprim și să supraimprim singur. Suedezele sunt mishto, dar ți se cam ia numai de ochi albaștri și de blonde, devine monoton.” După stabilirea sa acolo, l-a ajutat şi pe prietenul şi colegul său, George Petrineanu, din Piteşti, să se stabilească în Suedia. Piesele pe care le-a compus în ultima parte a vieţii sale, când începuse să-şi simtă tot mai pregnant apropierea sfârşitului, sunt răscolitoare, marcate de emoţii profunde. Spune asta prietenul său, Cristi Mateiaş, căruia soţia lui Cornel Stănescu, Olivia, i-a înmânat aceste ultime piese. În schimb, Mateiaş şi-a asumat angajamentul de a-i cinsti an de an memoria prietenului său. Cornel Stănescu a murit în 1993, la vârsta de numai 37 de ani. George Petrineanu, fostul basist piteştean al Holografului, se află, în continuare, în Suedia, iar din experienţa sa suedeză a lăsat o amprentă şi în oraşul său natal. Este vorba despre un mic bloc rezidenţial, situat în apropiere de biserica Sfânta Vineri, construit după un proiect suedez, la inițiativa sa.
Tatăl lui Cornel, Gogu Stănescu, a fost un foarte talentat actor al Teatrului Davila, iar mama lui, o femeie foarte frumoasă, se trăgea dintr-o familie de oameni bogați, din Craiova. Din Craiova, familia Stănescu a venit în Pitești. Cornel, născut la Craiova, era unicul copil al familiei. „Locuiau deasupra cinematografului «București», chiar în fața fântânii. Iar Gică (Petrineanu, n.red.) statea cu el în bloc”, îşi aminteşte Cristi Mateiaş. Din primăvara anului 2000, an de an la Casa Studentului din Piteşti Cristi Mateiaş organizează memorialul închinat lui Cornel Stănescu, omul în a cărui minte s-a născut trupa Holograf şi care a format chitarişti de marcă. Omul fără de care poate că trupa Holograf nu ar fi existat azi, s-a născut în Piteşti.
Adriana Gândilă
Am fost coleg de clasa la liceu cu el. Un super băiat. Nu am cuvinte. Mama lui a fost colega la Craiova cu mama mea. La liceul de contabilitate. Da, Cristi Mătieș a fost prietenul lui f.f. apropiat. Si ceea ce face Cristi este de apreciat. Bravo lui.