Creștinii ortodocși prăznuiesc astăzi Înălțarea lui Iisus Hristos la ceruri, care marchează 40 de zile de la Înviere. Praznicul are loc joia din a 6-a săptămână după Paști.

În popor există credința că odată cu Înălțarea Domnului, se înalță și sufletele celor adormiți de la Săptămâna Luminată încoace. Sufletele care rătăceau, deveneau strigoi și provocau neajunsuri oamenilor și animalelor. De aceea, în această zi se practicau ritualuri magice de apărare: erau culese și sfințite plante despre care se crede că au proprietăți apotropaice (leuștean, alun, paltin), se buciumă la răspântia drumurilor și pe dealuri; oamenii se încingeau peste brâu cu ramuri de leuștean și erau date de pomană bucate pentru morți.

În popor, sărbătoarea Înălţării Domnului se mai numeşte şi Ispas, după numele ciobanului care a stat ascuns după pietre, a urmărit uimit şi apoi a povestit Înălţarea Domnului.

De Ispas, în unele zone, oamenii îşi pun la brâu frunze de nuc, pentru că se crede că şi Iisus a avut când s-a înălţat la ceruri şi se bat cu leuştean, ca să fie feriţi de rele şi de boli.

În această zi se sfinţesc plantele de leac, leuşteanul, paltinul şi alunul. Tot în tradiţia populară se spune că cine moare de Ispas nu mai trece prin Judecata de Apoi, ci ajunge direct în Rai.

La Înălţarea Domnului sunt, în unele zone, Moşii de Ispas, când se fac pomeniri pentru morţi, mormintele sunt împodobite cu crengi de paltin, iar oamenii îşi pun la ferestre frunze de leuştean. Se fac pomeni pentru morţi, împărţindu-se mai ales pâine caldă, brânză, ceapă verde şi rachiu.

Se spune că oamenii care mor în preajma acestei mari sărbători vor ajunge în Rai.

Nu este bine ca la Înălțare să împrumuți sare sau să faci foc, fiindcă îți va vui casa tot restul anului, iar vitele nu vor avea sămânță.

Legat de agricultură, ce va fi semănat după Înalțarea Domnului nu va avea roade, etc.