La finalul lunii octombrie 2018, soția inginerului silvic Sever Pahonțu, fosta judecătoare Gabriela Pahonțu, președinta Judecătoriei Curtea de Argeș, într-un interviu acordat Jurnalului, a acceptat să vorbească despre infernul la care a fost supus acesta în cadrul serviciului de la Direcția Silvică Argeș, sub conducerea lui Armand Chiriloiu. Regim sancționatoriu halucinant, ca urmare a neintervenției ing. silvic Sever Pahonțu la soția sa, președinta Judecătoriei Curtea de Argeș, pentru „optimizarea” dosarului în care a fost condamnată la închisoare cu executare Alina Chiriloiu, soția directorului Armand Chiriloiu.
În final, funcționarul public ing. silvic Sever Pahonțu a decedat de cancer din cauza stresului și a torturii permanente, fizice și psihice, de la locul de muncă. Reamintim că ing. silvic Sever Pahonțu, ajuns în condiția efectivă de muribund, a scris un memoriu-denunț prin care a adus această situație la cunoștința autorităților publice, adică Prefectura Argeș, Consiliul Judeţean Argeș și RA Romsilva, rămas fără nicio reacție din partea acestora până în ziua de azi, împotriva legii și a bunului simț.
În memoriul său, funcționarul public ing. silvic Sever Pahonțu explică tortura suferită la locul de muncă: „Începând cu anul 2012, mi s-au aplicat numeroase sancțiuni disciplinare, tocmai pentru că în contractul colectiv de muncă există prevederea conform căreia salariatului care are trei sancțiuni disciplinare definitive i se desface contractul de muncă. Am contestat toate aceste sancțiuni în instanță și am câștigat definitiv […]
De asemenea, directorul Direcției Silvice, Armand Chiriloiu, a formulat împotriva mea 5 plângeri penale […] Evident că am contestat și această măsură abuzivă, am câștigat definitiv în instanță și în baza hotărârii judecătorești am fost reintegrat în funcție […] Din anul 2012 nu am primit calculator în dotare pentru întocmirea situațiilor cerute de fișa postului, colegilor fiindu-le interzis să-mi permită accesul la calculatoarele lor.
În luna octombrie 2015, am fost mutat forțat cu biroul în camera/magazia îngrijitoarei de ocol, unde încălzirea nu funcționează corespunzător și unde sunt depozitate materialele de curățenie”.
În ce privește decesul funcționarului public ing silvic Sever Pahonțu, se conturează clar cauza în urma declarației medicului Cătălin Cârstoiu: „Sever Pahonţu a avut în 2016 două internări în Spitalul Universitar. Afecţiunile sale puteau fi provocate de stres la locul de muncă”.
Mai există o acuzație publică gravă, aberantă, ca într-un film de groază, cu privire la faptul că directorul Chiriloiu a interzis participarea funcționarilor publici din subordine la înmormântarea colegului lor. L-am întrebat despre această acuzație pe directorul Chiriloiu, însă acesta nu răspunde, împotriva propriului interes. Poate că nu e adevărat, poate a fost și el la înmormântarea colegului Sever Pahonțu, cum ar fi fost normal. Referitor la această acuzație, fostul şef al Direcţiei Silvice Argeş, Gheorghe Davidescu, a declarat: „Am fost la înmormântarea lui Sever Pahonţu, dar din păcate nu am văzut niciun coleg pe acolo, absolut niciunul, deci teroarea şi-a făcut efectul”.
În continuare, campania de presă încearcă să lămurească de ce instituții publice ale statului român nu își fac datoria, astfel încât opinia publică să afle cauza morții funcționarului public ing. silvic Sever Pahonțu. Repetăm, poate directorul Chiriloiu nu are nicio vină și funcționarii publici din instituțiile publice, plus poliția și procuratura, prefăcându-se că îl acoperă doar sporesc gradul de acuzare!
„Mă enervez numai când mă gândesc”
Continuăm campania noastră, privitoare la moartea ciudată a ing silvic Sever Pahonțu și refuzul și mai ciudat al instituțiilor statului de a-și face datoria în această privință, cu Gheorghe Ivașcu, fost șef de ocol la Aninoasa și Domnești. Acesta ne-a vorbit despre împrejurările în care l-a cunoscut pe inginerul silvic Sever Pahonțu, dar și despre problemele actuale ale silviculturii, din perspectiva sa.
De la început vă întreb, ce mai faceți dle Ivașcu?
– Sunt la pensie, nu mai activez, dar urmăresc ce se întâmplă în viața cotidiană, rămân conectat.
Fiind amândoi ingineri silvici și șefi de ocoale, cred că l-ați cunoscut bine pe domnul Sever Pahonțu.
– L-am cunoscut, pentru că am fost colegi de facultate și am și lucrat trei ani împreună. După ce am terminat facultatea, am lucrat la același loc de muncă, la sectorul de exploatare. Era în cadrul IFET-ului la vremea respectivă. Practic IFET-ul se ocupa cu transportul, exploatarea și prelucrarea masei lemnoase. Iar noi, terminând facultatea de Silvicultură, repartiția era comună. Cei care terminau la secția exploatare erau repartizați în același loc cu cei care terminau la secția silvicultură și fiecare căuta să vină cât mai aproape de casă. Or, noi am fost repartizați pe undeva pe la Slatina. Făceam naveta, fiecare acasă la el.
Apoi cred că ați fost și șefi de ocoale în același timp…
– El a fost la Vidraru sau la Șuici și eu eram la Aninoasa sau la Domnești. Eram colegi, da, dar fiecare cu treaba lui.
Știați, ați auzit despre ce i s-a întâmplat lui?
– Să fiu sincer nu prea sunt în temă în chestiunile astea, că fiecare își vedea de treburile lui pe la ocoale. Nu sunt în temă pentru că nu am urmărit.
Dvs nu ați avut probleme cu conducerea Direcției Silvice Argeș….
– Nu am avut probleme pentru că mi-am văzut de treaba mea.
Ați fost șef, cum rezolvați problemele atunci când un subordonat avea o plângere, o nemulțumire, când reclama ceva?
– Cu oamenii rezolvi problemele ieșind în teren, vorbind cu ei.
Ce credeți despre situația de astăzi din silvicultură?
– Nu este o situație bună. Uitați-vă în ziua de azi, unde s-a ajuns, cred că depășește milionul de metri cubi de masă lemnoasă care este atacată și nimeni nu ia niciun fel de măsură la ora actuală, la nivel național, vorbesc.
Cine mai atacă pădurea, în afară de oameni, dle Ivașcu?
– Este atacată de ipide, acei gândaci de scoarță care atacă molidul. Iar fenomenul de uscare se perpetuează și la stejar, și la fag. Or fi și schimbările astea climatice de vină. Oricum, ceea ce se întâmplă la ora actuală, cu oameni care habar nu au ce înseamnă silvicultura, o să se ducă totul de râpă.
Dar despre modificările cerute de minister, ce credeți?
– Eu sunt de acord că trebuie făcute ceva schimbări și în administrarea pădurilor, dar nu așa cum se încearcă la ora actuală. S-a mai trecut printr-o fază de genul acesta prin 1998 dacă nu mă înșel, când Argeșul s-a unit cu Teleormanul. Și-au dat seama apoi că cheltuielile sunt mult mai mari. Lumea nu mai înțelege ce înseamnă gospodărirea durabilă a pădurilor la ora actuală, iar silvicultura nu se face din birou, silvicultura se face în teren. Din păcate, pe silvicultori nu prea îi mai ia nimeni în calcul. Cea mai mare suprafață de pădure a fost încadrată în parcuri naționale și în arii naturale protejate, unde chipurile trebuie să ceri acordul unora care nu au nimic în comun cu silvicultura, cum se gospodărește pădurea. Vă rog să mă credeți că mă enervez numai când mă gândesc. La mijloc sunt ONG-urile. Oameni care nu au cunoștință despre ce ar trebui făcut.
0 Comentarii