La finalul lunii octombrie 2018, soția inginerului silvic Sever Pahonțu, fosta judecătoare Gabriela Pahonțu, președinta Judecătoriei Curtea de Argeș, într-un interviu acordat Jurnalului, a acceptat să vorbească despre infernul la care a fost supus acesta în cadrul serviciului de la Direcția Silvică Argeș, sub conducerea lui Armand Chiriloiu. Regim sancționatoriu halucinant, ca urmare a neintervenției ing. silvic Sever Pahonțu la soția sa, președinta Judecătoriei Curtea de Argeș, pentru „optimizarea” dosarului în care a fost condamnată la închisoare cu executare Alina Chiriloiu, soția directorului Armand Chiriloiu.
În final, funcționarul public ing. silvic Sever Pahonțu a decedat de cancer din cauza stresului și a torturii permanente, fizice și psihice, de la locul de muncă. Reamintim că ing. silvic Sever Pahonțu, ajuns în condiția efectivă de muribund, a scris un memoriu-denunț prin care a adus această situație la cunoștința autorităților publice, adică Prefectura Argeș, Consiliul Judeţean Argeș și RA Romsilva, rămas fără nicio reacție din partea acestora până în ziua de azi, împotriva legii și a bunului simț.
În memoriul său, funcționarul public ing. silvic Sever Pahonțu explică tortura suferită la locul de muncă: „Începând cu anul 2012, mi s-au aplicat numeroase sancțiuni disciplinare, tocmai pentru că în contractul colectiv de muncă există prevederea conform căreia salariatului care are trei sancțiuni disciplinare definitive i se desface contractul de muncă. Am contestat toate aceste sancțiuni în instanță și am câștigat definitiv […]
De asemenea, directorul Direcției Silvice, Armand Chiriloiu, a formulat împotriva mea 5 plângeri penale […] Evident că am contestat și această măsură abuzivă, am câștigat definitiv în instanță și în baza hotărârii judecătorești am fost reintegrat în funcție […] Din anul 2012 nu am primit calculator în dotare pentru întocmirea situațiilor cerute de fișa postului, colegilor fiindu-le interzis să-mi permită accesul la calculatoarele lor.
În luna octombrie 2015, am fost mutat forțat cu biroul în camera/magazia îngrijitoarei de ocol, unde încălzirea nu funcționează corespunzător și unde sunt depozitate materialele de curățenie”.
În ce privește decesul funcționarului public ing silvic Sever Pahonțu, se conturează clar cauza în urma declarației medicului Cătălin Cârstoiu: „Sever Pahonţu a avut în 2016 două internări în Spitalul Universitar. Afecţiunile sale puteau fi provocate de stres la locul de muncă”.
Mai există o acuzație publică gravă, aberantă, ca într-un film de groază, cu privire la faptul că directorul Chiriloiu a interzis participarea funcționarilor publici din subordine la înmormântarea colegului lor. L-am întrebat despre această acuzație pe directorul Chiriloiu, însă acesta nu răspunde, împotriva propriului interes. Poate că nu e adevărat, poate a fost și el la înmormântarea colegului Sever Pahonțu, cum ar fi fost normal. Referitor la această acuzație, fostul şef al Direcţiei Silvice Argeş, Gheorghe Davidescu, a declarat: „Am fost la înmormântarea lui Sever Pahonţu, dar din păcate nu am văzut niciun coleg pe acolo, absolut niciunul, deci teroarea şi-a făcut efectul”.
În continuare, campania de presă încearcă să lămurească de ce instituții publice ale statului român nu își fac datoria, astfel încât opinia publică să afle cauza morții funcționarului public ing. silvic Sever Pahonțu. Repetăm, poate directorul Chiriloiu nu are nicio vină și funcționarii publici din instituțiile publice, plus poliția și procuratura, prefăcându-se că îl acoperă doar sporesc gradul de acuzare!
„Am putut să-l văd un om foarte atașat de meseria sa, de pădure, ținea foarte mult la patrimoniul ăsta forestier”
Campania noastră de presă continuă astăzi cu arhimandritul Caliopie Cristian Ichim, consilier responsabil de sectoarele Economic-Financiar și Construcții Bisericești din Eparhia Argeșului și Muscelului, stareț al Mănăstirii Curtea de Argeș, care l-a cunoscut pe inginerul silvic Sever Pahonțu și care, cu binecuvântarea ÎPS Calinic, arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, ne-a acordat un interviu pe această temă.
Preacuvioase părinte arhimandrit, în ce împrejurări l-ați cunoscut pe acest om?
– L-am cunoscut, odată în plus, pentru că era ginerele doamnei Sabie, care a fost la noi, în curtea mănăstirii, foarte multă vreme; am prins-o și eu până a ieșit la pensie. Era specialist în domeniul agricol și se ocupa de sera mănăstirii. E vorba despre mama doamnei judecător, care a fost președintă la Judecătoria Curtea de Argeș.
Dl Pahonțu era o persoană, cum să spun, foarte agreată în familie; chiar dacă era relația dintre ginere și soacră, nu se simțea lucrul ăsta, era foarte apreciat și susținut de soacră, iar în familie era armonie. Deci, era un familist, aș putea spune. Apoi l-am cunoscut și din punct de vedere profesional, pentru că a devenit la un moment dat șef la Ocolul Silvic Șuici. Iar pe teritoriul ocolului erau câteva proprietăți ale bisericii, inclusiv ale Mănăstirii Văleni. Sediul Ocolului era la poalele Mănăstirii Văleni, deci, cum să spun, avea serviciul în drumul nostru și relațiile profesionale au fost inerente… A fost tot timpul dispus să aibă o colaborare cu noi, cu biserica… n-am avut multe nelămuriri cu el.
Dar am putut să-l văd un om foarte atașat de meseria pe care o avea, de pădure, ținea foarte mult la patrimoniul forestier. Nu acorda cu multă ușurință înlesniri pentru diverse lucrări forestiere, că trebuia să fie foarte lămurit și lucrurile foarte limpezi ca să se poată, în cele din urmă, pronunța. Altfel, nu se arăta, așa, foarte mult în public. Nu era o persoană foarte dispusă să se afișeze; păstra o anumită discreție. O discreție a omului care își știa locul, își știa măsura și care își vedea de viața pe care o avea, cum am spus, una apreciată de comunitate.
„Suntem toți sub mâna lui Dumnezeu și a totalei surprize”
Cum arăta fizic Sever Pahonțu? Ce statură avea?
– Nu era nici mic de statură, nici foarte înalt, avea în jur de 1,75 metri. Și era un om robust, cu tenul puțin măsliniu.
Ați fost la înmormântarea lui?
– Cred că în perioada aia nu eram acasă, nu mai știu exact. Că m-aș fi dus, aș fi participat la înmormântare.
În ultima perioadă a vieții sale, l-ați văzut suferind, l-ați văzut bolnav?
– Nu, nu. Însă știu că a avut ceva neplăceri cu conducerea Direcției (Direcția Silvică Argeș – n.r.). Și probabil că aspectul ăsta îl afectase foarte tare. Nu pot să-mi închipui altceva.
V-a vorbit cumva despre aceste probleme?
– Nu. Auzisem doar când am constatat că s-a schimbat șeful de Ocol la Șuici și am înțeles că a fost o altă gândire a Direcției. Dar să știu motive, să știu circumstanțele în care s-a întâmplat sau ce efecte a produs evenimentul ăsta asupra vieții sale personale n-aș putea să vă spun. Nu eram chiar atât de apropiați.
Cât de des venea la biserică?
– Venea, da, când era doamna Sabie la noi, la mănăstiure. Venea și cu cumnatul. Că doamna are și un băiat, pe dl. Sabie, un patron cunoscut la noi în oraș. Și, da, cred că o dată sau de două ori l-am întâlnit la depozitul de materiale de construcții al cumnatului, de lângă Gară. În legătură cu frecvența sa la biserică nu știu să vă spun exact. Ei aparțineau, acolo, de parohia Capul Dealului și, probabil, acolo mergea să… mă rog, cel puțin să aibă grijă de cele legate de socrul lui, tatăl soției, care murise.
Vă mulțumim, preacuvioase părinte arhimandrit și îi mulțumim și Înaltpreasfinției Sale pentru binecuvântare. Mulți care l-au cunoscut pe acest om îl vorbesc de bine…
– Sunt convins că a avut o activitate care și-a lăsat amprenta asupra comunității. A murit tânăr, era un om care putea să mai facă multe, dar așa a fost, cred, voia lui Dumnezeu. Că așa ni se întâmplă. Ați văzut și acum, cu părintele Ciprian Necula (paroh al Bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae” din Bădești, comuna Pietroșani – a murit pe 14 octombrie, la vârsta de 48 de ani – n.r.). Cine se aștepta?! E o mare tragedie. Suntem toți sub mâna lui Dumnezeu și a totalei surprize – nimeni nu știe dacă te mai poți găsi pe lumea asta peste câteva clipe.
0 Comentarii