Grigorie Leu, episcopul de Argeş otrăvit de Petru Groza

de | 8.05.2014 07:58 | Cultură

Episcopul Grigorie Leu s-a născut în data de 2 mai 1881, într-o localitate din judeţul Vaslui şi a fost episcop al Argeşului, iar mai apoi al Huşilor, trecând la cele veşnice în ziua de 1 martie 1949 fiind înmormântat în spatele Altarului Catedralei Episcopale din Huşi. Neamul său merge adânc, în istorie, până în vremea domnitorului Alexandru cel Bun, când un hrisov de secol XIV aminteşte de „Costică Leu”. De atunci şi până în vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, neamul său este consemnat de mai multe documente. Tatăl său, un barbat credincios şi simplu, se trăgea dintr-o familie de preoţi. Crescând, tânărul Gheorghe îşi va îndrepta şi el paşii spre Seminarul din Roman, iar mai apoi spre Seminarul din Iaşi, ale cărui cursuri le va urma, cu multă râvnă, între anii 1897-1901.

Cu ajutorul patriarhului Miron Cristea, transformă un spital militar în Şcoală de Teologie

În perioada anilor 1904-1910, tânărul teolog va fi rânduit preot, în localitatea Oancea, din judeţul Galaţi. După hirotonie, el se va înscrie şi la Facultatea de Teologie Ortodoxă, din Bucureşti, ale cărei cursuri le va urma cu multă seriozitate, între anii 1906-1910. Terminând studiile de licenţă, părintele Grigorie Leu va fi rânduit preot duhovnic, la Seminarul Teologic Ortodox, din Bucureşti, slujire pe care o va îndeplini între anii 1910-1916. Mai apoi, între anii 1916-1919, părintele va fi rânduit preot militar, pentru ca în cele din urmă să fie ales director la Seminarul din Ismail, până în anul 1924. Cu ajutorul patriarhului Miron Cristea şi al mitropolitului Pimen Georgescu, părintele Grigorie Leu transformă un spital militar în Şcoală de Teologie, pregătind astfel mai multe promoţii de preoţi.

A înfiinţat Facultatea de Teologie din Chişinău

În anul 1918, părintele Grigorie este trimis în Basarabia, iar mai exact, la Chişinău, unde se osteneşte mult pentru înfiinţarea Facultăţii de Teologie. În anul 1924, pentru osteneala sa duhovnicească şi culturală, părintele Grigorie Leu este ales arhiereu-vicar, în Arhiepiscopia Iaşilor, primind titlul „Botoşăneanul”. În această slujire va rămâne până în data de 30 aprilie 1936, când este numit episcop al Argeşului. Mai apoi, în data de 11 iunie 1940, episcopul Grigorie Leu este mutat la Huşi, unde va sluji până în luna februarie a anului 1949. Demn de menţionat că în anul 1925, noul episcop este ales membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Ca episcop, Preasfinţitul Grigorie Leu s-a îngrijit mult de îndrumarea vieţii bisericeşti. De asemenea, el a publicat si o serie de lucrări, mai cu seamă, cu caracter antisectar, precum: „Cuvântări ocazionale” (Chişinau, 1928), „Confesiuni şi secte. Studiu istoric misionar” (Bucureşti, 1929), „Sectele din România” (Chişinău, 1931), „Crezul în chipuri şi icoane” (Bucureşti, 1932), „Vedeţi cum să umblaţi cu paza” (Cernica, 1932), „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte…” (Chişinău) şi „Comorile Argeşului” (Craiova, 1937).

Patriarhul Nicodim Munteanu: „Episcopul Grigorie a fost  martirizat pentru că s-a împotrivit comunismului”.

Ca episcop, Grigorie Leu s-a împotrivit din toată fiinţa sa politicii de distrugere a neamului românesc şi a credinţei, pusă la cale de sovietici şi de aliaţii lor. Astfel, în data de 25 februarie 1949, episcopul Grigorie merge la Guvern, în urma unei invitaţii, spre a da seama despre unele dintre demersurile sale, care incriminau noua conducere politică a statului. Întâlnindu-se cu Petru Groza şi stând la masă, episcopul şi-a arătat făţiş toată nemulţumirea faţă de „noul” Statut de Organizare al Bisericii Ortodoxe Române. Imediat ce a plecat spre casă, pe drum, episcopul a început să se simtă rău, drept pentru care a înţeles imediat faptul ca fusese otrăvit. În data de 1 martie 1949, episcopul martir Grigorie Leu va adormi în Domnul, înconjurat de rudele sale îndurerate. Referindu-se la moartea martirica a episcopului Grigorie Leu, patriarhul Nicodim Munteanu, va spune: „Episcopia din Ţara de Jos a Moldovei a fost păstorită, până în anul 1949, când Vlădică Grigorie a fost martirizat pentru că s-a împotrivit comunismului”. Dupa moartea episcopului martir, în urma hotărârii Marii Adunări Naţionale, Episcopia Huşilor a fost desfiinţată. Aşadar, Grigorie Leu, episcopul de Argeş a rămas în istoria Bisericii mai ales pentru evenimentul nefericit de care a avut parte la începutul anului 1949.
Totul plecase de la dorinţa statului de a controla Biserica. În septembrie 1948, autorităţile comuniste adoptaseră o lege prin care se prevedea ca bisericile să nu poată avea unităţi administrativ-canonice sub 750.000 de credincioşi. Aşadar, statul se înarmase cu norme legale pe care să le aplice la adoptarea noilor statute ale cultelor. Grigorie Leu a ştiut de aceste maşinaţiuni ale statului, şi-a pregătit credincioşii încă de la Crăciun, dar a sperat în păstrarea eparhiei sale. Probabil că adresa de la Ministerul Cultelor care îl anunţa de acest lucru i-a provocat o mare durere în suflet. A mers la Bucureşti, unde şi-a manifestat dorinţa de a renunţa la scaunul eparhial, în schimbul păstrării eparhiei. Nu a fost acceptat, fiind   chiar certat de Petru Groza pe motiv că fiul său, Victor Leu, vorbeşte la Radio Londra împotriva regimului. Acesta a fost poate motivul care l-a mobilizat pe preotul Nicolae Hurjui să întreprindă o frumoasă cercetare pe biografia episcopului Grigorie Leu. Demersul s-a finalizat într-o lucrare cu titlul: „Omul şi fapta – Episcop Grigorie Leu“, tipărită la Episcopia Huşilor, în 2000, 237 p. Este o lucrare apărută de peste un deceniu, dar am putea spune esenţială pentru cunoaşterea şi înţelegerea personalităţii, a contextului istoric, a vieţii şi a operei celui care a fost Grigorie Leu arhiereul. Cartea este rodul unor cercetări serioase în arhive confesionale de la Bucureşti, Iaşi, Huşi, Argeş, Galaţi, Mănăstirea Neamţ şi în cele ale statului, acolo unde viaţa i-a purtat paşii lui Grigorie Leu. Nicolae Hurjui a coroborat documentele de arhivă cu informaţii preţioase în urma cercetărilor din biblioteci, unde s-a aplecat asupra periodicelor şi lucrărilor bisericeşti, în special de până în 1948. Cu acest bagaj informaţional a trasat coordonatele biografice ale episcopului Grigorie. M.I.

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii