După trei ani în care s-a judecat cu AJVPS pentru că a fost exclus pe nedrept, deși era de peste 40 de ani membru vânător în asociație, fostul prefect de Argeș și fost director al Direcției Silvice Argeș, Gheorghe Davidescu, a fost repus în drepturi de Tribunalul Argeș, care a dat o hotărâre definitivă în dosar. Astfel, instanța a consfințit sentința dată anul trecut de Judecătoria Pitești și a respins apelul AJVPS. S-a dispus, astfel, anularea Hotărârii nr. 3 din 11.05.2023 a AJVPS Argeș și repunerea lui Gheorghe Davidescu în situația anterioară emiterii respectivei hotărâri, în sensul reluării activității.
„Le cer daune morale pentru că m-au ținut pe tușă, fără niciun drept. Din 15 martie 2023 și până acum sunt trei ani fără două săptămâni. M-am judecat cu ei, pe banii mei, fără să am dreptul să particip la nicio vânătoare. A fost un abuz și nu a fost numai cu mine, au fost șase colegi care au avut aceleași acuzații, dar toate au pornit de la mine, pentru că toți erau, teoretic, apropiați de ai mei. Domnul Chiriloiu trebuie să elimine tot din jurul țintei lui pentru a fi sigur că nu dau lăstari din ce taie, trebuie să radă tot”, ne-a declarat Gheorghe Davidescu. Fost prefect și fost director al Direcției Silvice Argeș, Gheorghe Davidescu ne-a dat detalii despre istoricul relației furtunoase cu directorul actual al Direcției Silvice Argeș, Armand Chiriloiu, totodată și vicepreședinte al AJVPS Argeș.
„A mers până acolo încât și pe linie de pensionar silvic mi-a pus piedici”
În ediția anterioară ați vorbit despre modul în care ați fost îndepărtat de la conducerea Direcției Silvice Argeș și tot ce a urmat. Au mai fost și alte represalii?
– Da. Din păcate, acest domn (n.n. – Directorul Direcției Silvice Argeș, Armand Chiriloiu) a căutat, a încercat, și în măsura în care a depins de pixul lui a și reușit, sub toate formele și pe toate căile pe care am pășit eu după ce m-am pensionat, să mă obstrucționeze, să îmi pună piedici. Inclusiv, aproape incredibil, dar adevărat, dacă nu a reușit pe linia de a-mi bloca ieșirea la pensie și cu cele două procese legate de, așa cum am spus în interviul anterior, accesul la casă și utilități, a mers mai departe cu chestiunea legată de vânătoare. Este vicepreședinte al Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi și a trecut peste președintele de facto, Mihai Oprescu, semnând el cu de la sine putere, deși este incompatibil, acea hotărâre a Adunării Generale în care am fost exclus. A mers până acolo încât și pe linie de pensionar silvic mi-a pus piedici. Este ceva care depășește orice imaginație a unui om normal.
„I-am stat ca un os în gât, zi de zi, ceas de ceas”
Puteți să oferiți mai multe amănunte? Nu mai erați în sistem, ce putea să vă mai facă?
– A căutat pe toate căile, m-a căutat peste tot, m-a urmărit pas cu pas, din 13 mai 2012 când m-a înlocuit, și până astăzi, i-am stat ca un os în gât, zi de zi, ceas de ceas. În momentul în care eu am ajuns la pensie, în câțiva ani am devenit membru al unui comitet de conducere la nivel național. Deci, Asociația Generală a Pensionarilor Silvici din România cu sediul în București, chiar în incinta Regiei Naționale a Pădurilor, are o conducere care este compusă dintr-un comitet de conducere, un birou executiv și o Adunare Generală ca toate ong-urile. În acest organism sunt 13 membri la nivel național. Asociația Pensionarilor Silvici din România are un număr de 10.800 de membri din toată țara, foști silvicultori care s-au pensionat și care au niște drepturi. În funcție de vechimea în muncă, prestată în sector avem dreptul la 3 m, 4 m sau 6 metri de lemn de foc. În urma unei cotizații achitate anual de 30-80 de lei, în funcție de cuantumul pensiei, avem acest drept de a primi gratuit lemn de foc pentru încălzirea locuinței. În momentul în care s-a constituit această asociație, în 41 de județe, au înființat o filială județeană.
Vreau să vă spun că toate filialele, în 39 de județe, au un birou alocat în incinta sediului Direcției Silvice Județene. Sunt două județe în țara românească, respectiv Alba și Argeș, care nu au primit un sediu pentru pensionari. Eu, ca președinte al filialei Argeș și membru în comitetul de conducere la nivel național, am solicitat, Direcției Silvice Argeș, conform protocolului și statutului, să ni se ofere un birou. Prin grija și respectul directorilor care sunt în funcție avem lunar ședințe la București, iar trimestrial avem întâlnire la nivel național.
De exemplu, și acum, pe 26 martie, ne întâlnim la Prahova pentru Luna Plantării Arborilor. Acești pensionari, în special din conducere, ne întâlnim la un astfel de eveniment. Vreau să vă spun că nu mi-a acordat acest spațiu pentru organizație, deși s-a intervenit la nivel de București. Omul este foarte bine protejat și voi spune la sfârșitul serialului de cine este protejat. Chiriloiu nu a reacționat în niciun fel, a ignorat orice fel de colaborare cu conducerea pensionarilor silvici de la nivel național.
„Lucrând 17 ani în acel sediu, am fost dat afară ca și când eram un infractor”
Ce s-a mai întâmplat apoi?
– Ca să vedeți până unde poate să meargă ura și dușmănia unui om, vă povestesc ce s-a întâmplat acum doi ani. În fiecare an avem ziua silvicultorului și mai avem ziua pensionarului silvic. În fiecare an când este ziua pensionarului silvic, fiecare județ, fiecare filială se oferă să organizeze o întâlnire. Plătind o cotizație, avem și niște fonduri. Ne întâlnim, organizăm o masă, important este faptul că niște pensionari care au trecut de 65 de ani și merg până la 96, că cel mai în vârstă are 96 de ani, ne vedem și noi de patru ori pe an. Am organizat eu acum doi ani. Am fost cu colegii în vizită la Mânăstirea Argeșului și am organizat o masă, cum organizează toate filialele din țară, la una din cabanele Direcției Silvice. Nu o să vă vină să credeți, nu am spus-o niciodată, dar este bine ca lumea, pensionarii silvici și salariați care lucrează în silvicultură să afle, am organizat această masă la Cabana Mozacu.
Vreau să vă spun că i s-a cerut imperativ președintelui Asociației General a Pensionarilor Silvici, domnul Machedon Ion, poate fi și contactat să confirme ceea ce spun eu acum, i s-a interzis ca eu să particip, să vin la această cabană. Imaginați-vă, un om care a lucrat aproape 40 de ani în sistem, am condus Direcția Silvică de două ori, am făcut un sediu al Direcției Silvice, din 2012 până astăzi eu nu am intrat în sediul Direcției Silvice Argeș. Pentru această întâlnire a pensionarilor de la Curtea de Argeș, îi mulțumesc Inalt Prea Sfințitului Calinic, cel care ne-a oferit o primire și un ghid care pur și simplu i-a fascinat pe colegi. Însă la partea a doua, la Mozacu, evident ca să nu stric ziua colegilor, nu am mai participat, deși președintele pensionarilor pe țară mi-a spus că nu este sediul lui Chiriloiu, ci este sediul Direcției Silvice și al Regiei Naționale a Pădurilor. Chiriloiu nu s-a dus personal acolo, l-a trimis pe directorul adjunct. Unul dintre colegii noștri care a împlinit recent 96 de ani, Gheorghe B. Ion, i-a spus acestuia «dacă nu vine și Gogu, eu plec de aici», la care directorul adjunct i-a spus, cu subiect și predicat, «nu depinde de mine, altcineva a dat ordinul». Nu cred că vă așteptați la așa ceva.
Dar cine era directorul tehnic, dl Cătălin Podea?
– Da, bineînțeles. Poate fi întrebat, la fel și directorul general al asociației de la București poate fi întrebat, dacă cineva crede că eu exagerez cu ceva.
Lemnele acelea de foc vi le-a dat până la urmă?
– Da, aici este un drept pe care mi-l pot revendica, ar fi un abuz în serviciu dacă ar fi limitat de anumite criterii. Dar, după ce am fost exclus, practic la mine a fost o ieșire la pensie forțată, a mers până acolo încât eu, lucrând la Ocolul Silvic 17 ani, am mers să îmi depun cererea de ridicare a acestor lemne de foc la șeful de ocol care era pe vremea respectivă. Și care, conform cutumei, în momentul în care nu a mai fost director, s-a dus șef de ocol la Pitești. M-am dus să depun cererea, iar unul din angajați, pentru că are o rețea, i-a dat telefon dlui Chiriloiu și acesta a venit personal de la Direcția Silvică să mă dea afară din birou.
Ca să vedeți până unde poate acest om să-și manifeste o ură nedisimulată, o ură care nu are limite. M-am stăpânit, eram foarte aproape să am un comportament de altă natură, dar bineîneles că nu am făcut-o. Deși am lucrat 17 ani în acel sediu, am fost dat afară ca și când eram un infractor, venisem într-un loc privat și venisem să fac cine știe ce rele. Tot ce spun poate fi verificat. Chiriloiu s-a postat în tocul ușii și m-a întrebat ce caut acolo, apoi a zis să ies afară imediat. I-am spus: «Am lucrat 17 ani în sediul ăsta, mulțumesc frumos că am ajuns să fiu dat afară de un coleg cu 20 de ani mai tânăr!»
0 Comentarii