După război, fotbalul cunoaşte o tot mai mare răspândire în oraşul Piteşti şi în judeţul Argeş. Astfel, Sporting Club îşi continuă meciurile de pregătire, susţinând, în perioada 31 august 1944-31 august 1945, 18 meciuri, dintre care 7 cu echipe din Capitală. A câştigat 11 meciuri, a terminat 3 la egalitate şi a pierdut 4, marcând 58 de goluri şi primind 34. Cele mai multe goluri au fost înscrise de Vitoş Dominic, Ştefan Neaţă, Bică Papaiani şi Pericle Valeca.

Sporting Club Piteşti şi meciurile din Ştrand şi Şcoala Militară

La 23 septembrie 1945, Sporting Club Piteşti îşi începe pregătirile pentru Divizia B, învingând echipele Astra Moreni cu 4-1 (2-1), prin golurile înscrise de Maia, Neaţă, Bretto şi Pericle, şi cu 5-1 (2-0) pe Olimpia Bucureşti, prin golurile înscrise de Bretto (2), Pojoreanu, Vitoş şi Neaţă după un joc spectaculos şi presărat cu faze frumoase, disputat în faţa a 1.500 de spectatori. Iată şi alte rezultate: 2-1 cu Şcoala Militară, 8-1 cu C.F.R. Piteşti, 3-0 cu S.S. Vâlceanca, 4-0 cu Metropola Bucureşti, 3-5 cu Sportul Studenţesc şi 0-5 cu Ciocanul Bucureşti. Meciurile disputate acasă au avut loc pe terenurile din Ştrand (19) şi Şcoala Militară (2). Iată şi o caracterizare a echipei făcută de „Jurnalul de dimineaţă” din 2 noiembrie 1945, sub titlul „Ştiri sportive din Piteşti”: „După începuturi timide înregistrate în primăvara acestui an, gruparea sportivă locală, A. S. Sporting Club, se impune din ce în ce mai mult în rândurile echipelor bune de provincie. Rezultatele extrem de strălucite obţinute în compania echipelor de la categoria onoare au încurajat tot mai mult pe conducătorii grupării Sportingului, care se străduiesc să asigure în fiecare duminică suporterilor piteşteni spectacole fotbalistice dintre cele mai atrăgătoare.
Astfel, duminică, 29 octombrie a.c., spectatorii şi sportivii porniţi din timp de acasă la terenul de sport au putut gusta din nou un spectacol fotbalistic la cea mai înaltă valoare, căci echipa locală a întâlnit prima garnitură a Unirii Tricolor din Bucureşti, căreia i-a cedat cu scorul de 6-1. Rezultatul de pe teren a fost o victorie certă a celui mai bun, umbrită de primele 45 minute, când rezultatul era de 1-1. Incontestabil că am putut vedea la oaspeţi adevăratul joc de fotbal, bazat pe tehnică, un fotbal academic în adevăratul sens al cuvântului, dovedind marea lor clasă în câmp şi în faţa porţii”.

Sporting Club era considerată o campioană locală

În fruntea echipei, ca preşedinte, se afla Cornel Ştefănescu, farmacist, iar secretar general era Ion L. Bădescu. La începutul anului 1946, „s-a aprobat sindicalizarea grupării noastre la instituţia asigurărilor sociale. Suntem prima echipă din ţară care se sindicalizează pe lângă o instituţie de stat, punând în frunte instituţia şi apoi numele clubului. A doua va fi Sportul Studenţesc pe lângă Eforia Spitalelor civile şi militare şi a treia, probabil Venus Bucureşti”, spunea secretarul general al clubului, echipa urmând a se numi A. S. Sporting Club Asigurările Sociale. Ca preşedinte de onoare a fost ales directorul C.A.S., Grigore Petrescu. Sporting Club era considerată o campioană locală, fiind recunoscută pentru jocul şi capacitatea sa organizatorică. Astfel, ziarul „Sportul” din 16 aprilie 1946 scria: „În ziua de duminică, 14 aprilie, merituoasa grupare bucureşteană Orpheus, alcătuită din greci, a făcut deplasare la Piteşti, unde a întâlnit într-un meci de fotbal campioana locală Sporting Club, rezultatul fiind 3-3. Întâlnirea a atras un public numeros, care a urmărit un fotbal de calitate, presărat în cursul celor 90 de minute cu faze dinamice. Cu toată dominarea bucureştenilor, gazdele au contracarat, reuşind să egaleze de două ori. Performanţa clubului elen merită a fi elogiată, cunoscută fiind clasa ridicată a fotbalului piteştean, care deseori a reuşit să îngenuncheze echipe divizionare din capitală”. Au marcat, pentru Orpheus, Humis (2) şi Ciavdaridis, iar pentru localnici, Pericle Valeca (3).

Încercări de cumpărare a meciurilor, a jucătorilor şi a arbitrilor

La meciul dintre Sporting Club şi Sportul Muncitoresc Găvana, din 26 aprilie 1946, în cadrul cupei Victoria s-au înregistrat o serie de lucruri regretabile, printre care şi încercarea de cumpărare a jucătorului Ştefan Ionescu de la Sporting Club de către echipa din Găvana. Acesta a fost contactat de jucătorii Traian Ionescu şi Petre Mihăescu, propunându-i-se să vândă meciul. Pericle Valeca declara că a fost avertizat înaintea meciului de „cârciumarul Teneacă că voi fi lovit intenţionat în timpul jocului de către jucătorii echipei adverse”. Pavel Dumitru, locuitor al Piteştiului, a declarat că după meci, plimbându-se pe strada Şerban Vodă împreună cu jucătorul Sporting Clubului Nelu Iotta, au fost acostaţi de locotenentul Traian Ionescu, portarul echipei din Găvana, care i-a spus lui Iotta: „Neluţule, te rog să nu fii supărat, dar eu ţi-am spus de la început să nu te înfigi că te lovesc”. Iotta a declarat: „După ce am prins mingea foarte lejer, am fost izbit pe la spate de către portarul Traian Ionescu, fără a fi avut vreun motiv”. Arbitrul meciului, Muscan, a fost de la început de partea celor din Găvana, fiind luat de aceştia de la gară, întârziind începerea jocului cu 25 de minute şi admiţând faulturile acestora. După meci a fost nevoie de ajutorul autorităţilor pentru ca arbitrul să poată părăsi stadionul. Pentru susţinerea celor sesizate, preşedintele clubului, Cornel Ştefănescu, a ataşat o serie de declaraţii ale unor oameni importanţi din oraş: farmacistul N.N. Bobancu („arbitrul a dovedit o vădită parţialitate tot timpul jocului, favorizând echipa din Găvana”), avocatul Gh. Popescu – Albota („arbitrul a sfidat orice regulă a jocului, precum şi pe cele câteva mii de spectatori şi lipsind echipa Sporting de victoria meritată”), profesorul Ştefan Bădulescu de la Liceul Comercial Piteşti, farmacistul Aurel Constantinescu, Ioan Gheorghiş, delegat al echipei C.F.R. Piteşti („arbitrul care a condus jocul, din cauza părtinirii vădite a echipei Găvana, a produs nemulţumirea generală a publicului de pe arenă”), avocatul Radu V. Vâlsănescu, ziaristul Ioachim Moruzzi, medicul A. Păunescu, comerciantul George Popp, medicul Constantin Baltazar, arbitrul C. Papaiani, magistratul Vasile Preoţescu şi alţii. În această perioadă (1944-1946), lotul echipei Sporting Club avea următorii jucători: Tică Constantinescu şi L Tomescu, portari, Ştefan Ionescu, Mondel Pîrvulescu, Petrişor Bulacu, Iustin Şerban, Dumitru Sima, Eddy Bretto, N. Pojoreanu, Bărbulescu, Pericle Valeca, Ştefan Neaţă, Cernat, Ion Ion, Tiberiu Varga, Bică Papaiani, Vitoş Dominic Figaro, Ion Iotta, Antonescu, Popescu – Broşteni, E. Deleanu, Aurel Vasilescu, Marcel Ghibernea, Balbuc şi Cristea.