# Amintiri inedite cu Dobrin, Cârstea şi Halagian, povestite de fratele “Cefereului”

Nicolae Dobrin a trecut la cele veșnice pe 26 octombrie 2007, iar Constantin Cârstea l-a urmat doi ani mai târziu, la 16 noiembrie 2009. De asemenea, pe 28 august 2019 a părăsit această lume și maestrul Florin Halagian. Cei trei au fost principalii protagoniști în câștigarea campionatului din 1979 de către FC Argeș. Despre viața extrasportivă a lui Dobrin și Cârstea, dar și despre animozitățile dintre cei doi și Halagian ne-a vorbit în cele ce urmează Nelu Cârstea, fratele “Cefereului”.

„Gică era un bun jucător de șah, dar și un bun jucător de poker”

Iată ce spune Nelu Cârstea: “Eram în Austria, la căsătoria fetei unui prieten de-al meu, când am aflat de decesul lui Gică. Eu știam că era bolnav, dar nu mă așteptam să fie în stadiul final… Cred că o jumătate de oră am plâns în baie, atât mi-a trebuit să-mi revin… El a fost idolul copilăriei noastre. Eu aveam 15 ani, iar el 14 când a debutat în Divizia A. Dobrin nu a făcut junioratul cu Costel, fratele meu, ei au devenit prieteni și colegi de cameră când Costel a devenit titular la FC Argeș. Au fost, așadar, colegi ca jucători, apoi ca antrenori. Cred că este o premieră mondială ca doi jucători să devină și antrenori la aceeași echipă.
Îmi amintesc că după câștigarea titlului din 1979 ne-am oprit la Restaurantul «Argeșul», într-un separeu de la stradă. Eram cu Costel, cu Bebe Iovănescu, cu Dobrin și îi vedeam pe suporteri care urcau pe burlane ca să ajungă la noi. A fost o atmosferă entuziastă… În legătură cu șprițul, dacă îl întrebăm pe Șarpe (Radu II, n. red.), cred că Costel a fost mai tâlhar decât Gică. Ăsta le făcea ascunse, nu se afișa ca Gică. Oricum, în acea seară de după câștigarea titlului am stat la șpriț până dimineață… Gică era uns cu toate alifiile; în afară de fotbal, era un bun jucător de șah, dar și un bun jucător de poker. Sunt legendare partidele de poker de la națională, când îi ușura de bani pe colegi. Era talentat și la jocul ăsta. Îmi amintesc că, după ce a intrat Costel la Facultatea de Sport de la Pitești, secție înființată de prim-secretarul Năstase special pentru Gică Dobrin, am mers la «Muntenia» să ne facă cinste, să serbăm evenimentul. Au apărut și Gică Dobrin și Ilie Bărbulescu și ne-am întins la șpriț. La o masă vecină erau doi jucători profesioniști, ziceau ei, la jocul de poker. I-au provocat pe ăștia și așa s-a ajuns la o partidă de poker la indivizii ăștia acasă. Și undeva prin Războieni, prin spate pe acolo, într-un apartament a început partida de poker. Nu am avut de lucru și am mers și eu, deși nu am jucat. Vreau să vă spun că la masa de poker erau ăștia doi, Gică, Costel și Ilie Bărbulescu. După câteva ore, Ilie s-a ușurat de bani și s-a culcat. Vreau să vă spun că Gică și Costel le-au luat ăstora banii și nu s-au lăsat și le-au luat până și ceasurile. Ne-a apucat dimineața… A venit nevasta ăluia și a cerut ceasurile, dar ăștia au rupt-o la fugă și am rămas eu. Mi-a cerut mie ceasul, dar i-am spus să se ducă după ăia doi, că eu am ceasul meu…”.

„Halagian nu suporta jucătorii cu personalitate”

Nea Nelu Cârstea (foto) și-a mai amintit că “nu l-a iubit așa mult Halagian pe Dobrin cum a afișat el după aceea. Ca drept dovadă, atunci când a fost la lotul olimpic, după o escapadă din asta bahică, i-a trimis acasă și pe Gicu și pe Narcis Coman. Era un cantonament la Poiana Brașov… Și-a diminuat astfel șansele la calificare pentru că era altceva cu Gică și cu Coman în lot. Nu s-a calificat după meciul cu Ungaria și de aici înțelegeți ce vreau să spun. După ce au devenit antrenori, Armeanu a schimbat foaia. L-a luat pe Gică secund etc. Vă dați seama că Gică avea un capital de simpatie foarte mare. Nici pe Costel nu l-a agreat Halagian, pentru că fratele meu era un tip care nu pleca niciodată capul, care nu accepta acest comportament. Armeanu nu suporta jucătorii cu personalitate. Din cauza acestui lucru, Costel a avut de pătimit. Armeanu a încercat cu timpul să-l înlăture pe Costel din primul 11, aducând diverși jucători din afară pe postul lui. Dar, până la urmă, a văzut că nu poate fi înlocuit… Nici ca antrenor nu l-a agreat, pentru că s-a apucat să-i spună lui Jean Pădureanu tot felul de lucruri. Îmi amintesc meciul de pomină de la Sibiu. Știți că era meci bara-bara, cum se făcea atunci, adică echipa câștiga acasă și invers. FC Argeș câștigase aici și Sibiul trebuia să câștige acasă, numai că FC Argeș a făcut egal și a retrogradat Sibiul. Dacă ăștiau băteau, retrograda FC Argeș. La acest ultim meci antrenor era Costel, care venise la FC Argeș chiar începând cu acel meci. L-au înjurat ăia acolo, la Sibiu, dar Costel le-a spus că nu el era antrenor la victoria Argeșului și că nu știe de niciun aranjament. Ca să ne întoarcem la Halagian, vă mai spun că, la un șpriț, Armeanu i-a spus lui Constantin Stroe că fratele meu nu e antrenor. Costel a aflat, dar nu i-a reproșat niciodată nimic”.