Fabrica de manuale de la ISJ SRL. Tiparniţa lui Bratu

de | 25.05.2011 22:33 | Dezvăluiri

În timp ce mult clamata reformă a învăţământului bate pasul pe loc, conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean Argeş transformă orice chestiune ce ţine de educaţie într-o afacere profitabilă. Pare greu de crezut, dar pe parcursul anului şcolar 2010-2011, în grădiniţele din judeţ au fost impuse mii de materiale auxiliare pentru care copiii sau cadrele didactice au plătit bani grei. Întâmplător sau nu, cărţile de care vorbim au fost editate de Esenţial Media, firma care editează şi ziarul Esenţial în Argeş, în care „generalul” Gabriel Bratu apare pe fiecare dintre cele 16 pagini, mai puţin la rubrica meteo.
Manualele, caietele speciale pentru învăţământul preşcolar şi materialele „auxiliare” acestora au devenit surse sigure de venit pentru generalul Gabriel Bratu şi subalternii săi. Prin inspectorii de specialitate, în cazul de faţă Lidia Stoian, inspector pentru învăţământul preprimar, ISJ Argeş a impus cadrelor didactice de la grădiniţele din judeţ să cumpere tone de „auxiliare”. Ghilimelele n-au fost puse întâmplător, întrucât, culmea ironiei, în loc să ajute, acestea mai mult încurcă mintea şi aşa destul de încercată a micilor grădinari. Ca să nu apară direct implicate în acest proces, adică să mascheze diversiunea, ISJ Argeş trimite materialele la grădiniţele coordonatoare, care au fost transformate în centru de vânzări en-gros (n.r. – Nicoleta Iordan, directoare de grădiniţă în Mioveni şi soţia pedelistului Constantin Iordan, e unul dintre dealeri). Aceste monumentale materiale trebuiau cumpărate obligatoriu, deoarece erau făcute şi coordonate, desigur, după celebra formulă Copy – Paste, de însăşi inspectoarea Lidia Stoian. Care este şi pila generalului Gabriel Bratu, cel care a propulsat-o în postul de la ISJ direct de la Mărăcineni, celebra pepinieră de inspectori. Primul lot de materiale auxiliare s-a livrat în luna octombrie a anului trecut. Acesta era compus din două piese, un „Caiet de planificări” şi un „Jurnal al grupei”, ambele destinate educatoarelor de la grădiniţele din judeţ. Preţul celor două materiale didactice a fost unul mai mult decât piperat, 350.000 de lei vechi, dacă e să judecăm după conţinutul şi paginarea execrabilă a acestora. Practic, după cum s-au plâns mulţi dintre cumpărători, materialele auxiliare pe care inspectoratul le-a băgat pe gât celor aproximativ 1.200 de educatoare din Argeş sunt atât de slabe încât nu se pot folosi. Dar ce mai contează asta, din moment ce la o singură strigare s-au scos 420 de milioane de lei vechi.

Ia gogoaşa-nfuriată!

Afacerea cu materiale auxiliare derulată prin ISJ Argeş nu s-a oprit însă aici. În octombrie 2010, agenţii de vânzări ai inspectoratului (a se citi directoare de grădiniţe, metodiste sau şefe de cerc) au livrat un nou pachet de cărţi, destinate, de data aceasta, copiilor de vârstă preşcolară. Cum inspectoarea Lidia Stoian apare tot în calitate de coordonator, lucrările au fost recomandate călduros, în ciuda faptului că şi acestea sunt de o foarte proastă calitate, ba chiar îi bagă în ceaţă pe micuţi, invitându-i la dezacorduri („Tăticul meu e muncitor,/Cu faţa veşnic zâmbitor”). De altfel, nu trebuie să fii specialist ca să-ţi dai seama că ai de-a face cu materiale penibile şi complet neadaptate nivelului de vârstă al preşcolarilor. Paradoxal, pe coperta 4, o anume Viorica Preda, inspector general în Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, susţine savant că aceste caiete „încearcă să valorifice conţinutul celor şase teme mari de studiu pe care le prevede curriculumul pentru învăţământul preşcolar şi să dezvolte, printr-o serie de exerciţii-întrebări, anumite competenţe cognitive, sociale şi chiar emoţionale necesare dezvoltării şi integrării socio-profesionale ulterioare”. Setul a fost obligatoriu şi a costat 26 de lei noi, însă au existat cazuri în care părinţii au fost convinşi să cumpere două pachete, „ca să aibă unul şi acasă”. Precizăm că educatoarele mai zeloase, ca să nu le zicem altfel, au cumpărat chiar şi câte cinci pachete, doar de dragul de a da bine în faţa şefilor de la inspectorat. Başca faptul că se alegeau cu o diplomă de culoare portocalie (nu e o glumă!), semnată de Gabriel Bratu şi care cântărea greu la dosarul de gradaţie de merit.

Cât costă să fii „Cea mai bună mamă”?

Cea mai mare gogomănie, dar şi aceasta plătită, s-a întâmplat pe 8 martie 2011, atunci când dealerii de maculatură din subordinea lui Gabriel Bratu au furnizat, pe lângă trei cărticele de colorat şi de poezii, o diplomă pentru „Cea mai bună mamă”. Da, aţi auzit bine, părinţii erau obligaţi să aducă la grădiniţă 190.000 de lei pentru ca propriii lor copii să vină acasă cu diploma de „Cea mai bună mămică” în ghiozdănel. Afacerea „Mama” a mers însă mai prost, fiind salvată doar de intervenţia educatoarelor mai fricoase care au cumpărat diplomele şi, bineînţeles, a celor care manifestă obedienţă faţă de şefii din ISJ.

„Îndrăzneşti să nu cumperi caietul doamnei inspectoare?”

Vă veţi întreba probabil de ce n-a ripostat nimeni. Răspunsul este unul cât se poate de simplu. En-gros-iştii lui Bratu (căţeii inspectoratului) sugerau cu eleganţă că refuzul de a cumpăra materialele respective ar putea avea repercusiuni negative asupra carierei educatoarelor: „Îndrăzneşti să nu cumperi caietul făcut de doamna inspector Stoian? Dacă vine cumva în control şi cere caietele, cum ai să te justifici că nu l-ai cumpărat pe al său? Poţi să mai speri la gradaţia de merit, dacă nu le cumperi?”. Inclusiv la întrebarea „Gabriel Bratu ştie de vânzarea acestor materiale?” există un răspuns, în sensul că „Voi credeţi că doamna Stoian ar face asta fără ştirea domnului general?”. Cu toate acestea, la adresa acestei şarlatanii fără seamăn există foarte multe voci critice, atât din partea educatoarelor, cât şi din partea părinţilor care au copii la grădiniţă şi care, în condiţii de criză, s-au săturat să plătească zecile de fiţuici care li se bagă cu regularitate pe gât. Trebuie spus că în afara „auxiliarelor” de care am vorbit, pe parcursul anului şcolar care se apropie de sfârşit, educatoarele şi copiii de la grădiniţele din Argeş s-au mai „bucurat” de alte materiale didactice (ghiduri şi îndrumare) semnate de aceeaşi Lidia Stoian, la preţuri cuprinse între 10 şi 26 de lei noi. Din informaţiile pe care le deţinem, alte materiale auxiliare urmează să fie livrate pe 1 iunie, chiar de ziua copilului, aşa că vom sta cu ochii pe ei.
Un alt aspect care merită să fie amintit este acela că majoritatea cărţilor şi caietelor distribuite în grădiniţe nu au tipărite codul de bare sau preţul. De altfel, acesta variază în funcţie de zona în care auxiliarele ajung. În oraşe preţul aceluiaşi aşa zis pachet educaţional este mai mare faţă de cel din zonele rurale, acolo unde părinţii au mai puţini bani. Lucru care miroase a speculă, dacă nu cumva a evaziune fiscală. Un alt factor care influenţează costurile auxiliarelor este şi lăcomia distribuitorilor, directori, metodişti sau şefi de cerc, care beneficiază şi ei de un procent din preţul cărţii.
Cu toate că şi-a asigurat spatele, în data de 29.01.2007 trimiţând şcolilor din judeţ circulara nr. 664 în care atenţiona negru pe alb că „se interzice comercializarea cărţilor, a auxiliarelor didactice, a revistelor sau altor publicaţii, indiferent de provenienţa lor – edituri sau persoane fizice, în rândul elevilor”, generalul Gabriel Bratu pare să fie principalul vinovat pentru faptul că vânzarea de mate
riale auxiliare a devenit sport de masă în Argeş. Nu de alta, dar e extrem de greu de crezut că negoţul făcut de subalternii săi prin grădiniţele din Argeş încă nu i-a ajuns la urechi. Iar faptul că auxiliarele de care am vorbit sunt tipărite de firma care editează Esenţial în Argeş, condusă de Loredana Dumitrescu, o bună tovarăşă de-a generalului, spune, de asemenea, foarte multe.
(Gabriel GRIGORE)

Distribuie!

Articol scris de Jurnalul de Arges

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii

Ultimele articole


Loading RSS Feed