Muzeul Județean Argeș prezintă publicului, în luna aprilie, în cadrul microexpoziției „Exponatul lunii”, un inel sigilar cu gemă.
Citește și: Scandal la spitalul Sfântul Pantelimon: Aparatură stricată, asistenți angajați fără concurs
În punctul „Siliște”, situat în lunca dintre localitățile Retevoiești și Vărzăroaia, pe malul drept al Râului Doamnei, la cca. 400-500 m nord-est de ultimele gospodării din satul Retevoiești, pe proprietatea lui Miron Stoicescu, a fost identificat un bogat sit arheologic, care conservă inclusiv o așezare medievală, curți boierești și biserică. Comunitatea a avut mereu cunoștință despre existența acestor ruine, în răspunsurile – din 1871, respectiv 1873 – la chestionarele lansate de Al. Odobescu menționându-se că în punctul „Siliște” erau vizibile ziduri din bolovani provenind de la o biserică, că acolo se mai afla „un hanu cu beci” (probabil ruinele casei boierești) și că locul era cunoscut drept „Biserica Veche”.
În ceea ce privește biserica, cercetările arheologice întreprinse de Dinu V. Rosetti în lunile octombrie-noiembrie ale anului 1957, au stabilit că aceasta, având un plan tip navă, compartimentată în altar, naos, pronaos și pridvor, a fost edificată în trei etape: I – altarul și naosul, anterioare sec. XV; II – pronaosul, sec. XV; III – pridvorul, 1516, ctitorit de Vâlcu mare stolnic și Vlaicu mare logofăt.
Naosul și altarul aparțineau unei biserici mici, cu un plan mai puțin obișnuit în arhitectura medievală munteană, amintind planul unor capele romanice, sau al unor bazilici.
Lăcașul a fost abandonat în sec. XVIII, odată cu satul, cel mai probabil din cauza unei epidemii de ciumă.
În interiorul bisericii au fost cercetate 23 de morminte (conform planului publicat de D. V. Rosetti), mai importante fiind: M4, care avea ca inventar o pafta de bilon, fără o datare precisă; M15, din care s-au recuperat un vas de sticlă și un inel din argint, cu gemă romană, datat în a doua jumătate a sec. al XV-lea; M17, cu inel sigilar, datat în sec. XIV-XV; M20, care a aparținut marelui logofăt Vlaicu, după cum reiese din inscripția gravată pe chaton-ul inelului sigilar cu gemă, din aur; M23, profanat, descoperit în partea de nord-vest a naosului, are ca piese de inventar o oală păstrată fragmentar, cu analogii în așezarea medievală de la Zimnicea, din a doua jumătate a sec. al XIV-lea; acest mormânt prezintă interes datorită poziției sale
neobișnuite, fiind amplasat în naos, în proximitatea peretelui nordic. În partea de nord-est a pronaosului, a fost descoperită lespedea funerară al lui Albu logofăt, decedat, conform inscripției slavone, la 23 ianuarie 1630; o altă stelă, aparținând lui Stoica, probabil unul dintre ctitori, a fost descoperită în M18, nefigurat pe plan.
Descoperit în M20, inelul (MJA inv. I. F. 2149 ) este unul sigilar, din aur, în care veriga și chaton-ul fac corp comun. La exterior, conține motive florale și vegetale, în oglindă, pe partea superioară a verigii, la îmbinarea acesteia cu chaton-ul. Acesta, de formă neregulată, prezintă la exterior o inscripție, în slavonă, cu numele comanditarului, delimitată de două cercuri perlate: „SÛI PR`STEN ˇ¨PAN VLAIK¨L LOGOFET”/ „ACEST INEL AL JUPANULUI VLAICUL LOGOFĂT”. În chaton este încastrată o gemă antică, din carneol, pe care este gravată o scenă reprezentându-l pe Zeus stând pe tron, având pe mâna dreaptă – care e întinsă, deasupra unei coloane, reprezentând un altar în flăcări –, o Nike. Tehnicile de lucru sunt turnare, nielaj, gravare. Greutatea piesei: 18,980 g, diametrul maxim: 2 cm, titlul: 900‰; carate: 21,6.
Microexpoziția va fi deschisă în perioada 1-30 aprilie și va putea fi vizitată de luni până duminică, între orele 9.00-19.00, la sediul Muzeului Județean Argeș, intrarea din Bulevardul Eroilor.
0 Comentarii