# Alexandru Preda (dreapta în fotografie): „Am dat Cristinei Manda şi fostului colonel Silviu Mohora 12.000 de dolari în biroul purtătorului de cuvânt SRI pentru înfiinţarea unei firme”

Au făcut vâlvă săptămâna trecută dezvăluirile din presa centrală legate de femeia aflată în spatele deja celebrului caz „Gabriel Oprea-Tiberiu Nițu”. Cristina Maria Manda, fosta consilieră a lui Gabriel Oprea, a fost persoana care a avizat protocolul dintre M.A.I. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, privind coloanele oficiale. Un personaj extrem de complicat și cu ramificații la cele mai înalte niveluri, Maria Cristina Manda a fost asociată în cinci firme în perioada 1994-2012 cu fostul ofiţer de Securitate Alexandru Silviu Mohora. Acesta din urmă a fost şeful de cabinet al generalului de Securitate Emil Macri, cel care conducea Direcţia de Contrainformaţii Economice, care supraveghea întreprinderile ce produceau bani pentru regimul Ceaușescu. În ultimii 11 ani, Maria Cristina Manda a ocupat posturi importante în instituțiile publice. În total, nu mai puțin de cinci miniștri, un secretar de stat și președintele interimar al României, Crin Antonescu, au fost consiliați de Maria Cristina Manda. Partea cea mai interesantă de abia acum vine: în 1994, un argeșean, pe numele său Alexandru Preda, a înființat împreună cu Manda, Mohora şi italianul Gianfranco Polidori, firma de import export  I Quattro Com SRL. Cei trei români aveau câte 20% din acţiuni, iar italianul, 40%. La un moment dat, aceştia s-au certat şi au decis să-l scoată din firmă pe argeșeanul Alexandru Preda. În cadrul procesului care a urmat, Manda şi Mohora l-au avut ca avocat pe Florin Costiniu, soţul judecătoarei Viorica Costiniu şi fost preşedinte al Secţiei Civile şi de proprietate intelectuală din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Zilele trecute, în redacția Jurnalului de Argeș, am stat de vorbă chiar cu Alexandru Preda despre Maria Cristina Manda și conexiunile ei cu Argeșul, legat de Securitate, de Dan Voiculescu și multe alte personaje influente. Alexandru Preda ne-a făcut dezvăluiri incendiare, în premieră națională, legate de Maria Cristina Manda.

# Cum ați cunoscut-o pe Maria Cristina Manda și în ce context ați decis să vă asociați într-o firmă?
– În 1994 am înființat societatea Mac Italia SRL, cu obiect de activitate producția și exportul de încălțăminte din piele, precum și exportul de piele în Italia. Am înființat o fabrică de încălțăminte cu doi asociați italieni și în 1994 am depus capital social 10.000 de dolari, eu având 25% dintre acțiunile societății. Sediul societății și spațiile de producție s-au aflat în comuna Băiculești, la Avicola SA Băiculești. Aveam nevoie de o reprezentanță în București care să se ocupe cu exportul. Și asta pentru că toată producția de la Băiculești era destinată în totalitate exportului, în special în țările din Vestul Europei, și în mod direct în Italia. Fabrica a intrat în funcțiune în decembrie 1994 și a funcționat până în iulie 1995 în comuna Băiculești. A funcționat până în iulie 1995 deoarece asociații mei, îndemnați de Maria Cristina Manda și Silviu Mohora – care îmi erau asociați în firma I Quattro Com SRL înființată la București special pentru a se ocupa cu exportul de încălțăminte – au devalizat fabrica într-o noapte și au mutat-o în orașul Curtea de Argeș, pe strada Porțelanului, sub o altă denumire. Au cumpărat un SRL, SC Berom SRL. Bineînțeles că imediat am încercat să fac plângere penală pentru bancrută frauduloasă. Dar din nefericire domnul Valeriu Stoica, ministrul Justiției în acea perioadă, dezincriminase bancruta frauduloasă din Codul Penal. Din ce cauză? Pentru că domnul Danielescu, cel care înființase SAFI, trebuia să scape. Și așa am luat-o pe procese civile, procese ce s-au derulat inclusiv la Curtea Supremă și care s-au finalizat în 1999, când am avut câștig total de cauză. Însă nu am reușit să recuperez banii și am rămas cu un prejudiciu stabilit la nivelul anului 1997 – partea ce mi se cuvenea ca dividende – de 347 de milioane de lei.

„Maria Cristina Manda este fiica generalului DIE Gheorghe Manda”

# Revin la întrebarea de mai devreme: cum ați cunoscut-o pe Maria Cristina Manda?
– Eu eram în relații de foarte bună amiciție de foarte mult timp cu purtătorul de cuvânt al SRI, Nicolae Ulieru. Și într-una din zile i-am spus că aș dori să fac o societate de import-export. I-am spus că dacă el cunoaște pe cineva, persoane serioase, eu sunt în stare să depun capitalul social pentru toți, să cumpăr sediu nou și să-l dotez pentru firma din București. Și mi-a prezentat două persoane: Maria Cristina Manda și Silviu Alexandru Mohora. Când l-am cunoscut eu, Silviu Mohora fusese îndepărtat din rândul cadrelor SRI de către Virgil Măgureanu. Maria Cristina Manda, vă spun cu exactitate, este fata generalului DIE Gheorghe Manda. Ulterior ne-am vizitat, nu o dată, ci de „n” ori.
# Care a fost prima impresie pe care v-a făcut-o Maria Cristina Manda?
– Ea avea în acea perioadă în jur de 27 de ani și terminase o facultate privată de Drept. Mi-a făcut o impresie foarte proastă. Era o persoană foarte plină de ea, o persoană care nu stăpânea sub nicio formă legislația în vigoare la acea perioadă. Dar era o persoană care avea relații extraordinar de mari la nivel înalt. O să vă dau o informație foarte interesantă: eu personal am depus capitalul social la firma I Quattro Com București în sumă de 12.000 de dolari, sumă de bani pe care i-am înmânat-o doamnei Manda și domnului Mohora în biroul purtătorului de cuvânt al SRI din acea perioadă, dl. Nicolae Ulieru. Eram în total patru persoane asociate la această firmă, a patra persoană era italianul Gianfranco Polidori. Noi convenisem să mă menționeze pe mine ca depunătorul sumei capitalului social. Dar ei nu au făcut asta. Și dintr-o întâmplare fericită am aflat  că Manda și Mohora au participat cu mare succes la devalizarea primei societăți a fabricii de încălțăminte de la Băiculești.

„Banii pe care Polidori îi băga în fabrica de la Curtea de Argeș veneau dintr-un cont Citibank din New York, prin Deutsche Bank Zurich. Era spălare de bani”

# Referitor la această devalizare, spuneați că ei au mutat toate utilajele într-o noapte în altă parte, pe lângă fabrica ARPO. Ce au făcut practic Manda și Mohora?
– Practic i-au ajutat pe asociații mei italieni să mă excludă ilegal din SC Map Italia SRL. Culmea este că fabrica de încălțăminte a funcționat ilegal până în 1998. Asta deși câștigasem toate procesele în perioada 1995-1997. Ei au numit ilegal administratori până în momentul în care au primit prin Monitorul Oficial decizia de lichidare a societății.
# Au avut profit Manda și Mohora în cei patru ani în care fabrica de încălțăminte a funcționat ilegal la Curtea de Argeș?
– Ei nu au fost implicați cu numele în societatea ce deținea fabrica de încălțăminte, ca acționari. Dar ei, fiind asociați în cealaltă firmă, de import exort, cu asociatul italian, m-au exclus din firma de la București pe mine. M-au exclus pentru că ei doreau să pună mâna pe fabrica de încălțăminte. Fabrica ce a funcționat ilegal le-a adus venituri. Sunt bilanțurile ce vorbesc de la sine. Tot legat de fabrica ce funcționa ilegal, deși eu am fost administrator al SC Map Italia până în 1998, documentele și bilanțurile contabile au fost semnate în mod fraudulos și fals de către Gianfranco Polidori și Mirela Păunescu. Și încă ceva: în perioada în care încă eram asociați, toată materia primă primită din Italia era vămuită prin Vama Chitila Antrepriză, unde șef era Dinu Vamă. Formal, vama se făcea la Chitila, pentru că practic o făceam la mine în fabrică, puteam să aduc și bombe. Și asta pentru că Silviu Mohora avea relații foarte bune cu Dinu Vamă. Vă mai spun ceva în premieră: în 1995 am sesizat Garda Financiară din Italia că banii pe care Polidori îi băga în fabrica de la Curtea de Argeș veneau dintr-un cont Citibank din New York, prin Deutsche Bank Zurich. Era spălare de bani. Garda Financiară s-a ocupat o jumătate de an de caz în Italia și l-a terminat pe Polidori.
# Ce profituri le-a adus acea fabrică de la Curtea de Argeș?
– Au fost în 1995 profituri de 188 de milioane de lei. Era profitul net din care mi se cuveneau 25% dividende.
# Și cine a încasat banii?
– Legal, banii i-a încasat Gianfranco Polidori, asociatul meu. Dar sunt ferm convins că i-au împărțit și Mohora și Manda. Până în 2000, când a fost condamnat de o instanță românească, Polidori a reușit să acapareze toată industria locală din Curtea de Argeș: fabrici de confecții, fabrici de cărămidă, balastiera de la Bascov, cariera de marmură de la Piscu Negru.
# Cine l-a ajutat să acapareze toată această industrie?
– Bineînțeles că l-au ajutat Maria Cristina Manda și Silviu Mohora.
# Au avut și ei o cotă-parte?
– Bănuiesc că da, din moment ce au reușit să mă excludă din firma de la București. Printr-o întâmplare fericită, am primit informații din Italia legat de ce doreau să îmi facă. Un mare om de afaceri din Italia cu care mă știam de mult timp m-a sunat într-o noapte și mi-a dat-o la telefon pe soția sa, care era româncă de origine maghiară. Așa am aflat că se duseseră asociații italieni la această româncă să le traducă din italiană în limba română o plângere penală împotriva mea ca să mă poată agăța cu ceva. Atunci am făcut un control inopinat la firma de la București al cărei administrator eram și am cerut excluderea lor. Și de aici încolo au început să apară surprizele. Revenind la fabrica de încălțăminte de la Băiculești, mutată ulterior fraudulos la Curtea de Argeș, cine credeți că era avocatul lor? Avocatul lor era fostul secretar de stat Florin Costiniu, cu care m-am luptat în toate procesele până în 1999. Dar de abia acum încolo încep surprizele. Am primit tot felul de semnale de la Alexandru Mironov, care era ministru în acea perioadă. De ce? Alexandru Mironov era prieten cu doamna Maria Cristina Manda. Eu aveam o relație deosebită cu consilierul prezidențial Dan Iosif. Într-o zi m-a sunat Dan Iosif și mi-a spus că îi telefonase mai devreme Mironov și îi ceruse să mă pună la punct. Mi-am angajat avocat la București. Într-o zi mă sună avocatul și îmi spune: „Nu avem nicio șansă”. Îl întreb: „De ce nu avem nicio șansă?” Și îmi spune: „Păi ai procesul la Curtea de Apel București. Am fost să mă uit la dosar și doamna Maria Cristina Manda ieșea la braț de la Curtea de Apel cu doamna Gabriela Bîrsan.” I-am zis avocatului: „Foarte bine că mi-ai spus. O să cer strămutarea procesului.” Așa s-a și întâmplat. Ne-am judecat la Înalta Curte. Am demonstrat în instanță că familiile Costiniu și Bîrsan sunt prietene. Și bineînțeles că nu mi-au acceptat cererea de strămutare la Brașov. Și au câștigat en fanfare, excluzându-mă din I Quattro Com București. Drept urmare, m-am adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 3. M-am ales cu nimic. Un NUP frumos. Asta deși purtătorul de cuvânt al SRI, col. Nicolae Ulieru și un căpitan de la Poliția Curtea de Argeș (Cristian Puicănescu), care au asistat la înmânarea sumei de bani în biroul purtătorului de cuvânt al SRI, au depus mărturie în favoarea mea că am dat suma de 12.000 de dolari Cristinei Manda și lui Silviu Mohora pentru înființarea unei societăți comerciale și depunerea capitalului social.

„Maria Cristina Manda este omul lui Dan Voiculescu. Iar Dan Voiculescu a fost probabil subalternul tatălui ei”

# Cum a ajuns Maria Cristina Manda să intre în legătură cu fostul colonel de Securitate Silviu Mohora?
– Domnul Mohora a lucrat și pe la Sinteză la Serviciul Român de Informații. Și domnul Mohora a fost șeful de cabinet al generalului Macri pe vremuri. Nu știu exact cum au intrat în legătură. A contat însă enorm influența tatălui Cristinei Manda. Ce vreau să scot în evidență, e încrengătura aceasta incredibilă între oamenii serviciilor de informații și justiție. Și am să detaliez aici puțin. Vorbeam mai devreme de doamna Gabriela Bîrsan. Aceasta este soția fostului judecător al României la CEDO la Strasbourg. Gabriela Bîrsan, pe numele ei de fată Gabriela Stătescu, este din Curtea de Argeș. Tatăl ei a fost șef al cancelariei lui Nicolae Ceaușescu. Să vă mai spun o întâmplare. În 1994, când am înființat I Quattro Com, voiam să mai facem și alte afaceri. Am primit într-o zi o propunere din partea lui Silviu Mohora să mergem undeva. Am mers la sediul fostului ICEE Dunărea. Acolo l-am cunoscut pe generalul Ștefan Ciubotaru. La cafea, la masă, ni s-au propus mai multe afaceri: petrol cu Nigeria prin Viena sau doape de plută din Portugalia. N-am făcut acele afaceri. Vă mai spun ceva: la cafea, Ciubotaru îi spunea lui Mohora: „Nu mă mai ascultă Dănuț”. Bănuiți cine era „Dănuț”: Felix Motanul. Dan Voiculescu.
# S-a spus despre Maria Cristina Manda că ar fi omul lui Dan Voiculescu. Cât e adevăr și cât e ficțiune?
– 1000% e adevăr. A intrat în legătură cu Voiculescu prin tăticul ei. Și dovadă stau funcțiile pe care le-a avut apoi prin ministere și la Cotroceni.
# Nu mai puțin de cinci miniștri, un secretar de stat și președintele interimar Crin Antonescu au fost consiliați de Maria Cristina Manda. Este ea o „eminență cenușie”?
– Nu. Maria Cristina Manda este omul lui Dan Voiculescu. Iar Dan Voiculescu a fost probabil subalternul tatălui ei.

Alexandru Preda, prieten cu Ion Iliescu şi Adrian Năstase

Un om cu o poveste de viață incredibilă, Alexandru Preda s-a născut la Băiculești și a absolvit ASE în 1974. Între 1974 și 1985 a deținut funcții-cheie în cadrul BNR, iar în 1985 s-a căsătorit cu un cetățean american și a stat șapte ani peste Ocean. În perioada 2000-2002 a fost director la Centrul de Plasament Special Tigveni, între 2002 și 2005 a deținut funcția de șef Corp Control DGASPC Argeș, iar între 2005 și 2015 a fost șef serviciu audit la DGASPC Argeș.
Printre cei cu care Alexandru Preda a avut relații de foarte bună prietenie se numără fostul președinte Ion Iliescu, fostul premier Adrian Năstase, fostul consilier prezidențial Dan Iosif sau colonelul Nicolae Ulieru, omul care a avut cel mai lung și apreciat mandat ca purtător de cuvânt al SRI. Fiica lui Alexandru Preda a fost botezată chiar de Ion Mihăilescu, fostul președinte al CJ Argeș.
Interviu realizat de Denis Grigorescu