Totul a început în ziua în care m-am dus la ACAROM (Asociaţia Constructorilor de Automobile din România) și l-am căutat pe domnul Constantin Stroe. Dânsul m-a poftit într-o sală de protocol și m-a întrebat cu ce poate să îmi fie de folos. Atunci eu i-am spus despre gândul ce mă făcuse să îl caut, și anume: Dacia e așa cum este astăzi datorită unor oameni și ar fi bine ca în cărțile de statistică, privitor la această uzină, să fie și niște capitole cu mărturiile unor oameni care au făcut istorie. Domnul Stroe mi-a spus să îi dau un exemplu și eu i-am spus o întâmplare scurtă despre Hala de Turnătorie.
În tot acest timp cât am povestit, domnul Stroe m-a ascultat atent, apoi mi-a spus că dânsul împreună cu alți doi colegi sunt în curs de a finaliza o carte. Unul dintre colegi era într-unul dintre birouri așa că domnul Stroe l-a chemat. Era vorba de domnul Druță. M-a prezentat ca fiind o scriitoare talentată (ce surpriză plăcută!) și apoi a început să-i spună că eu am venit cu o idee novatoare care ar face din cartea la care lucrează o carte de succes. Mie mi-a mai spus că trebuie să se consulte și cu celălalt coleg cu care lucrează la cartea despre Dacia și peste câteva zile urma să-mi dea un răspuns, care credea, încă de pe atunci, că o să fie unul afirmativ. A mai adăugat că îi place mult propunerea mea și a zâmbit. Numai că la sfârșitul acelei săptămâni, în mod tragic, a făcut un AVC care i-a indus, mai târziu, moartea. În concluzie: eu am fost ultima persoană care i-a propus un proiect diferit pentru cărţile despre automobilul Dacia și oamenii care au făcut istorie în Dacia. La înmormântare toți cei care îl conduceam pe ultimul drum (și nu eram puțini!) aveam lacrimi în ochi.
În sufletul meu, proiectul privind Oamenii Daciei murise. Numai că după un timp am avut un vis în care domnul Stroe mă întreba dacă am început să scriu la cartea despre care îi vorbisem. Din somn m-am trezit cu dorința clară să scriu. Așa s-a născut această carte numită chiar ,,Oamenii Daciei” , la care am lucrat opt ani și pe care am înfățișat-o privirilor și inimilor celor care au participat la lansarea de la Centrul Cultural Pitești în data de 4 septembrie. Scopul meu fusese atins: m-am îmbrățișat cu fiecare personaj-personalitate din cartea ,,Oamenii Daciei’’, cu însoțitorii lor și am început să susțin lansarea.
Citește și Pe 21 septembrie, de Ziua Mondială a Păcii – Concert extraordinar „ROMANIA FOR PEACE”
Mărturia unui ”veteran Dacia”
În cele ce urmează îl voi cita pe domnul Ion Bulearcă-inginer, responsabil Resurse Umane Dacia: ,,Un eveniment special m-a făcut să-mi amintesc de trăirile mele la Dacia, este vorba de lansarea cărții scrise de fosta noastră colegă Ing. Cristina Onofre Rousseau, carte care poartă un nume semnificativ - OAMENII DACIEI. Am intrat în sala de la Centrul Cultural cu câteva minute înainte de începerea festivității, sala era plină cu oameni care au lucrat la Dacia, acum cu tâmplele albe dar cu fețe pline de bucurie, sinceritate și ochii plini de bunătate. Am întâlnit oameni care au ocupat funcții de top precum fostul director Isop, am întâlnit foști specialiști ingineri, tehnicieni, de valoare, care în vremurile trecute au adus cinste Daciei și au contribuit din plin la promovarea autoturismului românesc. Revederea era incendiară, ne salutam, ne strângeam mâinile, chiar ne strângeam în brațe, așa cum se strâng rudele atunci când se întâlnesc… făceam parte toți din marea Familie Dacia.
Scriitoarea Cristina Onofre, o doamnă cu aură de prințesă din alte timpuri, care parcă se trage din cărțile lui Dumas, ne-a prezentat în rezumat cartea și totodată a susținut evenimentul, pas cu pas, cu fervoare și în mod comprehensiv.
Cartea are 255 de pagini și conține: introducerea cu - Argumentul autoarei și un Curriculum vitae al scriitoarei, capitolul Diverse - scrieri ale autoarei și, cea mai mare parte, ample Interviuri.
Peste 40 foști salariați Dacia au răspuns la întrebările scriitoarei și au așternut gândurile în această carte. Cartea merită citită cu multă atenție și, cum se spune, pe nerăsuflate.
A urmat apoi un moment foarte interesant, o parte dintre veteranii care au dat interviuri și erau prezenți în sală, au fost invitați să spună câteva cuvinte despre ei, despre activitate lor la uzina Dacia.
A fost ceva impresionant, am retrăit parcă vremea când eram activi și lucram în uzină, au fost așa de multe amintiri încât pentru câteva momente toți parcă eram în uzină și ne trăiam clipele.
Am rămas uimit de modul curat, sincer, fără ocolișuri, pe care cei care au luat cuvântul l-au abordat. În final, deși cei mai mulți dintre noi sunt trecuți de borna 70 a vieții, am plecat plini de energie mișcându-ne ca tinerii absolvenți.
Colosal, nemaipomenit eveniment!
Mulțumim, Cristina Onofre Rousseau, pentru faptul că ne-ai oferit aceste momente de vis!
A semnat: Bebe Bulearcă, veteran Dacia.’’
Mesaje emoționante, vorbitori pe măsură
Au mai rostit mesaje emoționante la lansarea cărții: Ion Marian, Alexandru Isop, Nedelea Gheorghe, Ion Bulearca, Marian Coleaşă, Marilena Babici, Monica Cosmescu, Adina Perianu, Ion Garjoaba, Cristian Vasile, Sorin Baciu, Costache Gheorghe și Marian Teodor Popescu. Am citit epigramele în numele lui Nae Stancu. Mulțumesc tuturor celor care mi-au fost aproape pentru realizarea acestui proiect și domnului Bebe Bulearcă pentru descrierea evenimentului!
Blaise Pascal spunea: ,,Trebuie să ne percepem limitele: fiecare suntem cineva dar nimeni nu este totul’’. Cu această carte am demonstrat că suntem cineva și, mai presus de acest lucru, că împreună putem spune că suntem un tot sau chiar Totul, acel Tot uman al destinelor care au construit istorie.
Cristina Onofre Rousseau
Citește și Un japonez a câștigat Concursul Internațional George Enescu 2024, secțiunea Violoncel
Citește și „Visul” unui actor se vede la Cinema București, în weekend
0 Comentarii