Web Analytics
scris joi, 08.11.2018

Exclusiv. Alpinistul Teo Vlad povesteşte în Jurnalul de Argeş despre ultima ascensiune în Himalaya

# „Au fost patru zile în care am urcat un perete de 1200 m, preponderent acoperit cu gheaţă”, spune argeșeanul.

Exclusiv. Alpinistul Teo Vlad povesteşte în Jurnalul de Argeş despre ultima ascensiune în Himalaya

Premieră mondială. Trei alpiniști români, printre care și argeșeanul Teofil Vlad, au deschis un nou traseu în munții Himalaya. Alpiniștii au urcat pe vârful Pumori (7161 m) și au denumit traseul «Călătoria Micului Prinț». Teofil Vlad a povestit pentru Jurnalul de Argeș cum s-a derulat expediția, dar și ce obstacole au întâlnit în cele nouă zile ale călătoriei spre vârful Pumori, supranumit „Fiica Everestului”.

În această toamnă, Teofil Vlad, Romeo Popa și Zsolt Torok au ajuns pe vârful Pumori din Himalaya, pe o rută nouă. Cei trei au plănuit de la început să deschidă un nou traseu. „Intenționam să urcăm vârful și pe ruta clasică, dar noi ne-am dorit de la bun început să deschidem o rută nouă”, ne-a spus alpinistul Teo Vlad la întoarcerea din expediția Viva Pumori, așa cum a fost denumită ascensiunea celor trei români în Himalaya.
Au plecat din țară pe 19 septembrie. Aproximativ o săptămână, argeșeanul Teo Vlad și prahoveanul Romeo Popa au urcat pasuri de peste 5000 metri, ulterior au urcat pe un vârf de 6800 metri, vârful Lobuche, unde au dormit 2 nopți la altitudinea de 5900 metri. Au făcut toate acestea cu scopul unei bune aclimatizări. Mai târziu, li s-a alăturat și arădeanul Zsolt Torok. Ascensiunea în sine a durat 9 zile.
Cei trei prieteni au ales un traseu nou pe peretele sudic al muntelui și au decis să-l numească sugestiv «Călătoria Micului Prinț». „Noi am dat acest nume după ce am realizat traseul. În evoluția noastră ca alpiniști, până la deschiderea acestei rute, a trebuit să călătorim, la propriu și la figurat, mult și în călătoria aceasta am întâlnit situații și oameni la fel ca Micul Prinț. Asta a fost motivația și propunerea lui Zsolt. Eu am subscris cu mare bucurie la această denumire, pentru că eu joc cu copiii mei două jocuri bazate pe povestea Micului Prinț. Colegul nostru Romică a fost și el de acord”, mai spune Teo Vlad, care mărturisește că ascensiunea muntelui a fost mai grea decât coborârea. „Au fost patru zile în care am urcat un perete de 1200 m, preponderent acoperit cu gheață și, după ce am ieșit din acest perete, am înnoptat la altitudinea de 6700 metri, de unde după o zi de pauză, de care am simțit că avem nevoie, am mers pe vârf și ne-am întors pe partea cealaltă a muntelui”.
După șapte zile, românii au ajuns pe vârf, unde au stat aproximativ 40 de minute. „A fost o situație fericită, pentru că am urcat pe vânt foarte puternic. Totuși, pe vârf am reușit să ne bucurăm de priveliște, să facem câteva fotografii și să ne tragem sufletul”, a adăugat Teo Vlad, care ne-a povestit și cum arată priveliștea la peste 7000 de metri: „Priveliștea de acolo este impresionantă. Pumori este în vecinătatea Everestului, cel mai înalt vârf din lume, un alt vârf din lume se numește Lhotse, are și el 8516 m, un alt vârf, Nuptse (7861 metri), arată foarte spectaculos. Asta de o parte, iar de cealaltă parte se vede Podișul Tibet. Acestea sunt câteva dintre vârfurile care se văd, sunt și altele. Priveliștea a fost una, trăirile au fost mult mai mari, s-au referit la bucuria reușitei, la ușurarea generată de faptul că am reușit. Evident, vârful nu este capătul drumului, este jumătatea lui, era și îngrijorarea sau atenția pe care știam că trebuie să o acordăm coborârii”.
Coborârea a durat încă două zile după ziua în care au atins vârful, întrucât cei trei au coborât pe un alt versant al muntelui. „Am coborât un perete de aproape 1000 de metri, aproape la fel de mare ca peretele pe care îl urcasem, am coborât cu ajutorul corzilor, în rapel. Am făcut rapeluri aproape 1000 de metri, până pe un ghețar unde am petrecut noaptea. În următoarea zi am coborât acel ghețar și morenele adiacente până la o așezare care se numește Gorak Shep și unde am înnoptat din nou. În următoarea dimineață am ajuns la tabăra noastră de bază. A fost o traversare a muntelui”.

„Am folosit un cort pentru două persoane, iar noi am dormit toți trei în el”

Dificultățile legate de confort i-au urmărit tot timpul pe românii noștri. „A fost greu să topim suficientă zăpadă ca să ne hidratăm corespunzător. O parte dintre dificultăți au fost generate de disconfortul bivuacurilor, locurilor de odihnă, care au fost foarte greu de creat, pentru că peretele era foarte abrupt și a trebuit să săpăm în zăpadă și gheață. Câtă vreme nu aveam locuri foarte bune, nu era foarte odihnitor somnul. Am folosit un cort mic, făcut special pentru genul ăsta de ascensiuni, dar pentru două persoane, iar noi am dormit toți trei în el. Nu am fi avut loc de un cort de trei persoane oricum”, ne spune Teo Vlad.
Timp de două nopți nu au reușit să găsească un loc în care să instaleze un cort, așa că au dormit fără cort, pe niște platforme pe care le-au izolat. Chiar dacă nu a fost de natură tehnică, vântul care avea o viteză de 105 km/oră a fost o dificultate majoră pentru cei trei alpiniști. „Ziua vârfului a fost foarte dificilă, am urcat foarte încet și se întâmpla să ne doboare vântul. În rest, în perete au fost câteva pasaje de cățărare mixtă, adică stâncă, gheață și zăpadă, care au prezentat provocări din punct de vedere tehnic”, continuă Teo Vlad.

„Asta este esenţa alpinismului, să deschizi trasee noi”

De-a lungul timpului, Teo Vlad a reușit ascensiuni care au avut valoare pentru alpinismul românesc. Acum, bucuria este pentru alpinismul mondial. „Cititorii sunt entuziasmați când aud că s-au urcat niște oameni pe un munte de 7000 metri. E important de accentuat însă ce înseamnă deschiderea unei rute noi. Este notabil la nivel internațional, nu doar național. Asta ar fi bucuria mea, ca oamenii să afle mai multe despre alpinism… Imaginea e simplă. Nu e un sport competițional, nu poate fi concurs, există niște distincții, dar nu e competiție, ca la atletism. Are un caracter mai aparte, mai greu de înțeles”, spune Teo Vlad.
Când vorbește despre însemnătatea acestei ascensiuni, Teo Vlad o face cu bucurie: „Asta este esența alpinismului, să deschizi trasee noi, să urci un munte care nu a mai fost urcat niciodată. Nu se întâmplă foarte des, mai ales că muntele este greu și pe ruta lui normală. Valoarea ascensiunii nu este doar una la nivel personal sau național, ci și la nivel mondial și a căpătat atenție din partea revistelor de specialitate din Marea Britanie, Spania și Statele Unite. Asta e ceea ce reprezintă un alpinist la scara internațională. E ca o trupă care cântă cover-uri. Ei, și într-o zi scoate un hit la nivel internațional, cam așa e și cu premiera. Orice ascensiune e un câștig pentru mine, ca alpinist, și o bucurie”.

Primii români care au urcat pe Vârful Pumori

Romică Popa, Zsolt Torok și Teofil Vlad sunt și primii români care au urcat vreodată pe vârful Pumori, deși Zsolt Torok și alt alpinist român, Vlad Căpușan, au încercat și în primăvara anului trecut să urce acest munte. Din cauza vremii proaste și a condițiilor de avalanșă au fost nevoiți să renunțe însă.
Cei trei alpiniști au tot timpul o listă lungă cu proiecte și au fost parteneri în mai multe expediții. Teofil Vlad și Zsolt Torok au fost chiar și în Nanga Parbat, un vârf de 8126 metri din Pakistan, pe care au urcat în 2013, alături de argeșeanul Marius Gane. „Am fost și în alte locuri împreună, chiar vara asta am fost toți și în Alpi, am parcurs rute din Carpați de-a lungul timpului. E o relație mai veche. (…) Luăm în calcul să mergem în această formulă și la alte proiecte”, încheie argeșeanul Teo Vlad.

Distribuie!

0 Comentarii

Articole asemănătoare

Ultimele articole

Omul săptămânii

Opinie

Din ediția tipărită