În numărul trecut al Jurnalului de Argeș vă prezentam aspecte din Jurnalul de război al lui Gheorghe Bădescu, eroul locotenent din satul Slănic, comuna argeșeană Aninoasa. În decurs de un an, cât a luptat în Primul Război Mondial, Bădescu şi-a notat într-un caiet toate frământările legate de speranţele pentru neamul şi ţara sa. Poetul şi scriitorul muscelean dr. Dan Drăgoi, stră-strănepot al lui Gheorghe Bădescu, a făcut posibilă publicarea acestor însemnări, dar și câteva notițe ale celui ce a fost Nicolae Șuța. De asemenea, tot argeșean și tot ofițer al armatei române în Primul Război Mondial. Iată în continuare ce scria Șuța la decesul camaradului Bădescu, dar și o scurtă biografie a sa sintetizată de profesorul Ion C. Hiru.

„E greu să-mi închipui pe Bădescu mort, care respira atâta viaţă”

Vestea morţii lui Gheorghe Bădescu l-a cutremurat şi pe tânărul Nicolae Şuţa, despre care eroul amintise în jurnalul său, în urmă cu puţin timp. „Ieri am aflat de la fratele meu de moartea locotenentului Gh. Bădescu din Slănic, lovit de un obuz. E greu să-mi închipui pe Bădescu mort, care respira atâta viaţă. A fost printre puţinii studenţi pe care-i admiram fără rezerve (…). Era uşor de prevăzut ce avea să devină Bădescu, un avocat de o speţă nouă. Fără a confunda avocatura cu samsarlâcul, ar fi ajuns în foarte scurt timp fruntaş între avocaţii Muscelului. Avocat cinstit! (…) A murit înainte de vreme, lăsându-ne în minte modelul viu de ceea ce ar trebui să fie studentul român”, scria, pe 20 septembrie 1917, în jurnalul său, Nicolae Şuţa. Acesta a supravieţuit războiului. A fost jurist, militant politic şi parlamentar de Muscel, membru marcant al Partidului Naţional Ţărănesc, şef de cabinet şi prieten al liderului ţărănist Ion Mihalache. „În 1947 a fost arestat de Securitate şi condamnat la închisoare, unde s-a îmbolnăvit grav. În 1948 a fost eliberat. A murit acasă, în 1949, pe 16 ianuarie. Nicolae Şuţa este şi unchiul eroinei Elisabeta Rizea, simbolul Rezistenţei anticomuniste din munţi” a precizat Dan Drăgoi, care a redat în volumul său lansat vara aceasta, nu doar în ţară, ci şi la Chişinău, inclusiv însemnările de campanie ale acestui al doilea tânăr avocat plecat pe front.

A fost decorat cu Ordinul „Coroana României” cu spade

Nicolae P. Şuţa s-a născut în Domnești în anul 1897 și a fost frate cu marele ţărănist Gheorghe Şuţa, împuşcat de securişti la câţiva paşi de sediul Securităţii din Domneşti. Nicolae avea o aplecare spre studiu, era inteligent şi mereu însetat de cunoaştere, drept care părinţii îl duc, după terminarea şcolii generale la Domneşti, să studieze la Liceul „I.C. Brătianu” din Piteşti, pe care îl termină cu brio, adeverindu-se astfel pasiunea sa pentru învăţătură şi setea de cultură. Doritor de a-şi clădi o carieră, Nicolae P. Şuţa a absolvit apoi Facultatea de Drept şi Litere din Bucureşti, dovedind aplecare spre profesia de avocat, om al legii, dreptatea, cinstea şi corectitudinea fiind calităţi care îl vor însoţi toată viaţa. În timpul facultăţii se remarcă şi în domeniul literaturii. Mentorul Luca Paul a fost cel care i-a îndemnat pe părinţii lui Nicolae să-l ducă la şcoală, văzând la copil o mare uşurinţă în gândire. Primul Război Mondial îi întrerupe frumosul vis al unei cariere căreia avocatul Nicolae Şuţa i se dedicase cu toată fiinţa lui, jurându-şi să apere dreptatea, să lupte pentru adevăr, aşa cum fusese învăţat în copilărie de către mama sa, Maria, originară din Nucşoara. S-a înrolat ca tânăr ofiţer rezervist în Regimentul 70 Infanterie Muscel. Iubitor de ţară, iubitor de poporul din mijlocul căruia a răsărit, Nicolae pleacă pe front şi luptă în linia întâi. În tranşeele din Triunghiul Morţii – Mărăşti, Oituz, Mărăşeşti – în focul luptelor crâncene, comandându-şi ostaşii spre fapte de vitejie, jură împreună cu învăţătorul Ion Mihalache, ceva mai în vârstă decât el, ca în cazul că vor scăpa cu viaţă de sub focul gloanţelor, odată ajunşi acasă, să înfiinţeze un partid nou, al ţăranilor, al celor obidiţi, care să militeze pentru drepturile celor ce au dat tributul lor de sânge în războaie, mai ales în 1907. Între Ion Mihalache şi Nicolae Şuţa s-a legat o trainică prietenie, bazată pe idealuri comune, dorinţele lor fiind aceleaşi. După război, avocatul Nicolae Şuţa a fost răsplătit cu onoruri şi decoraţii, printre care Ordinul „Coroana României” cu spade.

A contribuit la înființarea Partidului Țărănesc din România

Ion Mihalache, decorat cu ordinul militar de război „Mihai Viteazul”, pentru că s-a distins în luptele pentru apărarea patriei în regimentele muscelene, la trecătorile de pe Valea Dâmboviţei, pe fronturile de la Oituz şi Mărăşeşti, înfiinţează în decembrie 1918 Partidul Ţărănesc din România, fiind ajutat de prietenii săi Virgil Madgearu, Ion Răducanu şi, nu în ultimul rând, de mai tânărul prieten de arme, Nicolae Şuţa, devenit un membru important al acestui partid. La numai 21 ani, avocatul Nicolae Şuţa este numit şeful de cabinet al ministrului Agriculturii, Ion Mihalache, în guvernul ţărănist de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Cariera avocăţească şi-a început-o Nicolae Şuţa la Domneşti-Muscel, aparţinând de Baroul Câmpulung, oraşul adolescenţei sale, unde funcţionase înainte ca profesor la Liceul „Dinicu Golescu”. Se logodeşte în 1914, iar pe 13 octombrie 1919 se căsătoreşte cu frumoasa Aurelia, fiica marelui dascăl domnişan Luca Paul. Graţie activităţii sale în PNȚ, Nicolae Şuţa este ales de două ori ca deputat în Parlamentul Ţării, unde, prin discursurile şi intervenţiile sale, apăra cauza ţăranului român în general şi cu precădere a ţăranilor din judeţul natal, Muscel. A fost desemnat pentru a doua oară ca deputat de Muscel, după alegerile din 1945. L-a apărat pe Ion Mihalache în procesul intentat de comunişti, la Câmpulung, unde Nicolae Şuţa a susţinut o disertaţie plină de curaj şi bine argumentată, despre care s-a vorbit mult timp. Nicolae Şuţa, avocatul domnişan, sufletul nobil, iubitor al ţăranilor, este şi el arestat, ca „duşman al noului regim”, odiosul regim comunist instaurat de ruşi. Boala i se agravează în temniţele comuniste, unde nu a stat mult timp, fiind foarte bolnav, o formă gravă a deteriorării coloanei, cu dureri insuportabile, paralizie. A locuit, ani de-a rândul, în Câmpulungul lui drag, pe strada Matei Basarab, în casa purtând numărul 97, care astăzi găzduieşte o grădiniţă. Avea doar 50 ani avocatul Nicolae Şuţa când s-a prăpădit, fără să-şi fi îndeplinit idealurile sociale şi politice la care visase acolo, în tranşeele din Triunghiul Morţii, şi pe care jurase să le transforme în realitate, împreună cu camaradul său de arme Ion Mihalache.