# Un inginer silvic povesteşte drama pe care o trăieşte de când Armand Chiriloiu a venit şef la Direcţia Silvică Argeş # Inginerul Florin Urluescu, fost șef de district la Ocolul Silvic Vidraru: „Trebuia să stau de la ora 8,00 la ora 16,30, să fiu prezent acolo, în complex, în țarc. Pădurarul Ion Sârbu îmi descuia poarta, intram, la 16,30 același pădurar îmi descuia poarta ca să ies. (…) Trebuia să repar, să bat cuie, să fac curățenie la mistreți, muncă de muncitor necalificat”. # Aşa înţelege să se răzbune directorul Chiriloiu pe inginerii care nu i se supun necondiţionat. Nu l-a interesat că în 2016 Urluescu a câştigat procesul şi l-a dat din nou afară peste o lună.

În numărul anterior al Jurnalului de Argeș am publicat declarațiile unui angajat al Ocolului Silvic Pitești, inginerul Carol Puiulescu, cel care într-o sesizare de aproape 700 de pagini a adus la cunoștința Corpului de Control al Ministerului Apelor și Pădurilor despre existența unor nereguli la Direcția Silvică Argeș. Dar Carol Puiulescu nu este singurul care a scris împotriva directorului Armand Chiriloiu. Mai sunt și alții. Un alt silvicultor, inginerul Florin Urluescu, fost șef de district la Ocolul Silvic Vidraru, i-a scris deținătoarei portofoliului de la Păduri, Doina Pană, despre nedreptățile îndurate din partea aceluiași Armand Chiriloiu. Nedreptăți pe care le-a și dovedit în instanță.  Magistrații i-au dat câștig de cauză și a obligat instituția să îi plătească despăgubiri în valoare de 380 de milioane de lei vechi. Silvicultorul a venit și la redacția noastră, unde ne-a relatat calvarul  prin care a trecut și umilințele la care a fost supus începând cu anul 2012, când la conducerea Direcției Silvice Argeș a venit Armand Chiriloiu.

„Trebuia să repar, să bat cuie, să fac curățenie la mistreți”

„Vă aduc la cunoștință situația mea începând cu anul 2012, de când am început să fiu hârțuit în permanență de către domnul director Chiriloiu Armand prin șefii de ocoale pe care îi are în subordine. Pînă în luna iunie 2012 am fost ing. șef district la O.S. Vidraru și începând cu 16 iunie 2012, prin decizia d-lui director, am fost delegat pe o perioadă de 60 de zile la O.S. Costești, pe o funcție fictivă, care până la acea dată nu a existat și nici în prezent nu există. Scopul d-lui director era acela de a mă obliga să demisionez din serviciu întrucât locul de muncă unde am fost repartizat (Complex Vânătoare Mozacu), se afla la o distanță de circa 150 de kilometri de locuința mea”, i-a scris silvicultorul ministrei, în plângerea sa. Însă din ceea ce ne-a povestit că s-a întâmplat în perioada exilării  sale la Complexul de Vănătoare de la Mozacu, dar și ulterior, pare însăși definiția umilinței la care poate fi supus un angajat, un om.  „M-am trezit că mi-a dat delegare două luni la Complexul de Vânătoare Mozacu la Ocolul Silvic Costești. Din senin. Habar nu aveam de ce. Aveam gestiune și a trebuit să predau mărcile  înainte de a pleca la noul loc de muncă. Dar din prima zi m-am ales cu patru ore tăiate. Locul de muncă era un țarc, în mijlocul pădurii, la 12 kilometri de cazare. Un canton pustiu, pentru care mi-a cerut bani, 10 lei pe noapte, deși trebuia să fie gratuit pentru că era al Direcției Silvice, fără   frigider, fără curent, fără apă curentă, fără baie. Era vară. Erau 40 de grade la sol. Nu puteai să stai îmbrăcat. La lucru, mi-a impus program normat deși noi, personalul de teren avem program nenormat, flexibil. Trebuia să stau de la ora 8,00 la ora 16,30, să fiu prezent acolo, în complex, în țarc. Pădurarul Ion Sârbu îmi descuia poarta, intram, la 16,30 același pădurar îmi descuia poarta ca să ies. Eram sechestrat, exact ca sclavii de la Berevoești. Mai trebuia  să fiu legat. Nicio sarcină tehnică nu am avut, în această perioadă, eu fiind personal tehnic. Trebuia să repar, să bat cuie, să fac curățenie la mistreți, muncă de muncitor necalificat. Acolo este complex de vânătoare și creștere a mistreților. Îi crește și îi împușcă.  Este un țarc de vânătoare. Mă punea să fac curat, dădeam cu grebla, de două ori pe  săptămână. Stăteam toată ziua și mă uitam la mistreți și ei la mine. Ei nu aveau  nicio vină. Eu nici nu puteam să le administrez hrană pentru că hrana era în gestiunea pădurarului. Hrana se aducea în lipsa mea, nu trebuia nici să să cântăresc hrana,  era treaba pădurarului, eu doar trebuia să fiu prezent de la 8,00 la 16,30. Vă poate confirma domnul Ion Ionescu, fostul șef al Ocolului de la Costești că l-a forțat domnul director să mă hărțuiască permanent, să îmi însceneze sancțiuni, pentru a putea să îmi desfacă contractul de muncă. Am fost 60 de zile acolo și mi-a mai dat  încă șase luni detașare. Am făcut  proces și  în noiembrie am câștigat procesul și s-a suspendat detașarea. La revenirea  la O.S. Vidraru, hărțuirea mea a început început din nou. De data asta era sarcina șefului ocolului, de la acea vreme, inginerul Daniel Șerbănoiu, care mi-a spus clar că trebuie să îmi dau demisia și că, în caz contrar, îmi desface contractul de muncă. În urma unui fals referat întocmit de O.S. Vidraru și a celor întocmite de către șeful ocolului Costești, Ion Ionescu, pe data de 25 martie 2013 mi s-a desfăcut contractul de muncă în mod abuziv întrucât aveam deja pe rol, în instanță proces cu O.S. Vidraru și am și câștigat. În baza referatului  și ce mai aveam făcut de la Ocolul Silvic Costești de Ionescu-care acum recunoaște că a fost pus de Chiriloiu. Erau trecute ca abateri: că nu am făcut bine țarcul, că nu am bătut bine cuiul, că nu știu ce… Penalizare după penalizare pentru  ca în 2013 să urmeze desfacerea contractului de muncă, în luna martie, de Buna Vestire. Am contestat în instanță și în trei luni am reușit să obțin suspendarea deciziei și m-am întors la serviciu. Apoi în cursul anului, am făcut contestație la sancțiuni, am câștigat. În urma sancțiunilor mă dăduse afară. Apoi în 2016 mi-a venit sentință definitivă și irevocabilă de la Curtea de Apel cu anularea desfacerii contractului de muncă. Mă duc la serviciu, stau șase luni sau șapte, pentru ca în martie (nu știu de ce se împiedicau de mine pe acolo, erau exploatări forestiere, se fac manevre, nu  se fac, nu știu, nu pot să confirm așa ceva), m-au delegat la Obștea Moșnenilor Arefeni care erau cu un contract provizoriu cu noi, crezând că pleacă ăia, plec și eu. La 1 decembrie a plecat Obștea, și nu a mai stat la noi cu contractul. M-am întors la serviciu înapoi pe postul meu pe care băgaseră deja pe altul. În martie iar am fost trimis la Costești, la Mozacu. Am fost și bolnav în această perioadă, am avut o intervenție chirurgicală. Iar pe 15 martie-2016 mi s-a desfăcut din nou în mod abuziv contractul de muncă.  A urmat un nou proces. Pe 26 mai 2017 am câștigat irevocabil, definitiv la Curtea de Apel anularea deciziei 101 prin care mi s-a desfăcut contractul de muncă și plata drepturilor salariale – 320 de milioane bani  pe care mi i-au dat”.

Sumele de bani câştigate de angajaţi în urma proceselor cu instituţia reprezintă o pagubă a Direcţiei Silvice ce ar trebui suportată de Armand Chiriloiu

„Menționez că plata drepturilor salariale mi s-a făcut de către O.S. Vidraru dar consider că Direcția Silvică, respectiv Regia Națională, nu trebuie să plătească pentru nemărginita lăcomie de putere a d-lui director, care de nenumărate ori a afirmat că face ce vrea în instituție”, i-a scris Florin Urluescu ministrei atrăgând atenția astfel asupra faptului că, pentru greșelile făcute de directorul Armand Chiriloiu în relația cu angajații, plătește statul. Și aici mai trebuie spus, mai este un proces al inginerului Florin Urluescu în care este vorba tot despre drepturi salariale în valoare de vreo 80 de milioane și care se află încă pe fond, la instanță și că în Direcția Silvică Argeș sunt mai mulți angajați care considerându-se nedreptățiți s-au judecat cu instituția și au câștigat sume mari de bani.
„Aceste sume reprezintă o pagubă a Direcției Silvice care ar trebui suportate de către cel vinovat, respectiv directorul Direcției”, o spune și Florin Urlescu.
Am încercat să luăm legătura şi cu directorul Armand Chiriloiu, însă acesta avea telefonul închis.