Săptămâna trecută, Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu” Argeș a organizat vernisajul expoziției de tablouri a „tinerei” pictorițe Elena Grigorescu. Artista plastică a dorit să-i spună „Începuturi” pentru că în orice, există un început și-un sfârșit, și mai ales pentru că Elena Grigorescu își expune pentru prima dată lucrările în cadrul unei expoziții personale de artă.
Fostă profesoară de fizică la Colegiul Național „Zinca Golescu” și la Liceul Industrial nr. 1 din Pitești, Elena Grigorescu, o tânără bunică în vârstă de 56 de ani, pictează de aproape 10 ani. Este cursantă în anul II la Școala Populară de Arte și Meserii din Pitești, la clasa profesoarei Elena Zavulovici și a mai reușit să expună un portret în cadrul Expoziției Internaționale a Școlilor Populare de Artă organizată la Muzeul Județean Argeș, în anul 2013, respectiv o lucrare de grafică la o expoziție organizată de Școala Populară de Artă din Cluj, 2014. Pentru a afla mai multe despre autodidacta pictoriță, am realizat un scurt interviu.
# Sunteți profesoară de fizică, vă aflați la prima expoziție… cum a început „povestea”?
– „Povestea” a început la un moment de răscruce, după moartea tatălui. Am plecat la Paris și în Montmartre, văzând atâtea lucruri minunate, mi-am spus că de mâine vreau să pictez. De când mă știu mi-au plăcut culorile, frumusețea lucrurilor de lângă noi… Viața, oamenii, florile.
# De ce „Începuturi”?
– Pentru că sunt începuturile mele în pictură, chiar dacă au trecut zece ani până am făcut prima expoziție. Nu știu cât talent am, dar îmi plac culorile foarte mult și consider că aceste tablouri sunt încercări către lumină și mi-am imaginat-o în toate nuanțele posibile.
# Ce anume v-a influențat cel mai mult în formarea dvs. ca artist? Care este „substanța” picturilor dumneavoastră?
– Zece ani am încercat să învăț să pictez singură, am citit, am studiat, dar mi-am dat seama că totuși trebuie să fii îndrumat. Doamna Zavulovici m-a șlefuit, mi-a dat încredere, m-a susținut întotdeauna. Mirajul culorii, grafica, desenul în creion, tot ce înseamnă pictură, pictori, curente… toate mi-au plăcut. Dar, mirajul culorii și ceea ce-am simțit au fost mai importante… sufletul meu m-au inspirat.
# Care sunt sursele de inspirație pentru tablourile dvs.? Pictați doar ceea ce simțiți, dorințe, vise pe care doar dvs le știți?
– Mă impresionează foarte mult străduțele înguste, pavate și casele, mă influențează orice fel de floare, miros al oceanului sau al mării… Surse sunt enorm de multe. Pictez tot ce vine din suflet și ce-mi place. Dacă-mi place o anumită culoare, o combin, o folosesc și încerc s-o scot în evidență și nu în ultimul rând, pun pe pânze, stările naturii, ale mele și nu în ultimul rând, visele. Scot totul în evidență prin culoare, mesaj și mai puțin prin măiestria desenului. Nu contează locul, ci sufletul… fiecare poate să-și imagineze orice, „lumina” e în toate tablourile mele. Pictura este bucuria de a vedea frumosul în culoare.
# Ca mod de viață, vă rog să-mi spuneți ce reprezintă pictura pentru dvs.?
– Pictura este absolut totul pentru mine, ocupația mea de bază. În afară de a fi bunică, eu asta fac! Pictez! Este modul meu de a fi, de a mă regăsi, de a mă liniști. Pictez în fiecare zi, acasă mă așteaptă pânza și culorile mele.
Miruna Matei
0 Comentarii