Echinocțiu de toamnă 2021. Ce semnificație are acest fenomen

În 2021, echinocţiul de toamnă are loc la 22 septembrie, la ora 22:21 şi reprezintă momentul în care Soarele, în mişcarea sa aparentă anuală, trece prin punctul de intersecţie a eclipticii cu ecuatorul ceresc, potrivit site-ului www.astro-urseanu.ro.

Trecerea în anotimpul toamna, din punct de vedere astronomic, este marcată de echinocţiul de toamnă, moment în care ziua este egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ. Există două astfel de fenomene: echinocţiul de primăvară şi echinocţiul de toamnă. De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeaşi dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocţiul de toamnă s-a produs în zilele de 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie.

CITEȘTE ȘI: Testare gratuită Babeș Papanicolau și HPV, în Mioveni

Cele două puncte de pe ecliptică în care se află Soarele în momentul echinocţiului se numesc puncte echinocţiale, fiind denumite punctul vernal şi, respectiv, punctul autumnal. Cuvântul “echinocţiu” derivă din cuvântul francez ”équinoxe”, care, la rândul lui, provine din latinescul “aequinoctium”, format din “aequus” – “egal” şi “nox”, “noctis” – “noapte”.

Calendarul popular păstrează în zona echinocţiului de toamnă amintirea unui străvechi început de an, marcat de moartea şi renaşterea Zeiţei Mumă, de origine neolitică, peste care părinţii bisericii creştine au suprapus moartea, numită Adormirea (15 august), şi naşterea Fecioarei Maria (8 septembrie).

CITEȘTE ȘI: IGPR: Percheziţii în trei judeţe într-un dosar care vizează falsificarea de certificate de vaccinare

La data de 8 septembrie, sărbătoarea Naşterea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică) marchează sfârşitul verii şi începutul toamnei. Unele obiceiuri ale sărbătorii au fost preluate de următoarea sărbătoare din calendarul creştin, Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie). La aceste sărbători, hotar între vara şi iarna anului agrar, oamenii de la sate desfăşurau numeroase practici cultice, profilactice şi economice (observaţii astronomice şi pronosticuri meteorologice, culegerea plantelor de leac şi altele), potrivit etnologului Ion Ghinoiu (volumul ″Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român″⁣, 2000).