Sâmbăta trecută, seara, în prima zi de vară autentică din 2011, restaurantul Moment’s din Bucureşti. Peste o sută de ziarişti din vechea trupă a Evenimentului Zilei şi-au dat întâlnire, după aproape 20 de ani. Câţiva dintre ei, printre care şi subsemnatul, au scris încă de la începutul Bulinei Roşii, fondată de Ion Cristoiu în vara lui 1992. Ţin minte că în primul număr al ziarului care urma să facă istorie am semnat un reportaj despre minunile de la Mănăstirea Clocociov. Tocmai în Olt m-a trimis redactorul şef adjunct, Daniel Tomescu, care m-a atenţionat că Ion Cristoiu vrea neapărat articolul, aşa că subiectul e musai să iasă. Revin la seara de sâmbătă. A fost ca la o revedere din liceu sau un remember cu colegii de armată. Emoţionantă, ca o felie de viaţă autentică. Pentru câteva ore, ne-am simţit toţi foarte tineri, inconştienţi de tineri, şi am redesenat perioada romantică a presei româneşti. Eram toţi reporteri de teren, nu existau telefoane mobile sau Google, informaţia o extrăgeam direct din asfalt, citeşte de la sursă. Munceam zi şi noapte, feliasem Bucureştiul în zone de interes politic, social sau monden şi circulam ca apucaţii. Din Străuleşti, de la vreo crimă petrecută la beţie, pe la cinci dimineaţa, până la discoteca Vox Maris, punctul zero al vieţii de noapte, unde ne frecam coatele la un pahar de şampanie Asti Martini cu Ilie Dumitrescu, Cătălin Botezatu sau Ilie Năstase. Era preistoria presei comerciale, atunci începeau să mijească mugurii presei tabloide sau a celei de investigaţii. Abia auziseră politicienii români de conferinţele de presă, iar mijlocul de comunicare cu adevărat revoluţionar pe atunci era pagerul. Dar la el aveau acces doar Ion Cristoiu şi redactorii şefi adjuncţi. Aveam, în schimb, Dacii cu şoferi la dispoziţie şi benzină cât cuprinde ca să ajungem noaptea în orice punct al Bucureştiului se întâmpla ceva şi era nevoie de noi. Ce vremuri…Aveam doar 24 de ani şi o viaţă înainte. Tot ce am învăţat atunci am folosit mai târziu, în 1994, când am început Jurnalul de Argeş.
Revederea de la Moment’s a fost tuşantă şi pentru că viaţa a trecut, în felul ei, peste fiecare dintre noi. Unii ne-am mai lăţit, alţii au mai chelit, fetele n-au mai fost gazelele nervoase de pe vremuri. Chiar şi salariile ne separă: Cartianu câştigă 290 milioane lei la Adevărul, iar Radu Baraba Popa se chinuie cu doar treişpe, la OTV-ul poporului. Ne-am păstrat însă nealterat simţul umorului şi creativitatea cu care am făcut umbră în presa românească a anilor nouăzeci.
Gabriel Grigore
P.S. Mă simt dator să trec în revistă câteva nume ale celor cu care m-am revăzut, cu mare emoţie, în seara de sâmbătă: Alecu Racoviceanu (acum la Puterea), Grigore Cartianu, redactor şef la Adevărul, Simona Ionescu, redactor şef adjunct la Click, Ciprian Chirvasiu (tocmai a plecat de la Săptămâna Financiară la TVR 2), insomniacul Sorin Ovidiu Bălan de la OTV, free lancer-ul Mirel Curea (fost redactor şef adjunct la înfiinţarea Evenimentului Zilei), Oana Maiuga de la Pro TV, soţii Adrian şi Adriana Halpert, acum la Adevărul lui Patriciu, după ce ani de zile au lucrat pentru Ringier, la cotidianul Libertatea. Mihnea Petru Pârvu (cu el am facut echipă în cei trei ani de Bucureşti) şi Laurenţiu Ciornei sunt singurii din vechea gardă care mai lucrează pentru Evenimentul Zilei, unul ca reporter special, celălalt pe sport. Radu Baraba Popa e tot reporter de noapte, dar la OTV, Alin Paicu ţine rubrica sport la Adevărul, Florin Gongu face acelaşi lucru la Jurnalul Naţional, iar Oana Stancu a rămas la prima ei dragoste, ştirile mondene, dar la cotidianul Can-Can. Pe cine am mai văzut? Ioana Ţigănescu şi Gabi Moroianu, Toni Todosiciuc, Alexandru Calmâcu, Răzvan Mateescu, Liliana Levinţa, Maria Luiza Ostaficiuc (pe vremuri Nicolicea), Dan Papij, Gabriel Corcodel, Alex Revenco, Cristian Radu, Eugenia Cristea, Valentin Ionescu (Grizzly), Ada Teslaru şi Bogdana Păun. Unii mai lucrează sporadic în presă, alţii sunt oameni de afaceri sau au job-uri în companii multinaţionale, fiecare după cum i-a dus viaţa şi priceperea. Cu fiecare dintre aceştia, soarta a făcut ca existenţa mea să se intersecteze la un moment. Lor şi lui Ion Cristoiu, în primul rând, le mulţumesc pentru acest privilegiu.
0 Comentarii