„Drept la replică
prin intermediul căruia dorim să facem cunoscute următoarele chestiuni cu privire la maniera de publicare a celor două articole și la conținutul acestora:

Primul articol a fost publicat fără încunoștiințarea prealabilă și fără acordul familiei Pahonțu, iar în cadrul acestuia s-au folosit fotografia și numele domnului Sever Pahonțu, precum și informații din viața privată a sa, personală și profesională, de asemenea fără consimțământul familiei Pahonțu.
În jurul datei de 16 octombrie d-na Gabriela Pahonțu a fost contactată telefonic de d-na Alina Crângeanu din cadrul ziarului Jurnalul de Argeș pentru a oferi detalii cu privire la conținutul primului articol. Fiind întrebată dacă vrea să acorde un interviu pentru publicarea unui articol, d-na Gabriela Pahonțu s-a exprimat foarte clar în sensul că nu vrea să acorde niciun interviu presei și nu vrea ca orice fel de informații în legătură cu soțul său și viața noastră de familie să fie publicate. Aflată într-o stare de grea suferință, d-na Gabriela Pahonțu a continuat discuția cu d-na Alina Crângeanu, apreciind-o ca fiind una personală.
Din conținutul celui de al doilea articol rezultă foarte clar că în discuția telefonică dintre d-na Gabriela Pahonțu și d-na Alina Crângeanu nu i-a cerut în niciun moment acordul pentru a înregistra convorbirea telefonică purtată și nici pentru a o face publică. Prin urmare, al doilea articol este rezultatul unui consimțământ viciat, obținut prin dol, asupra unei persoane aflate într-o suferință profundă.
Primul articol și al doilea articol au fost publicate fără acordul familiei Pahonțu, folosind fără drept imaginea și numele domnului Sever Pahonțu, precum și informații din viața sa privată, personală și profesională. Mai mult decât atât, al doilea articol este rezultatul înregistrării în mod nelegal a conversației telefonice anterior menționate, d-na Pahonțu neștiind că discuția este înregistrată și neexprimându-și așadar acordul nici pentru înregistrarea acesteia și, cu atât mai mult, nici pentru publicarea sa.
Orice informații legate de subiecte de interes în legătură cu domnul Sever Pahonțu s-ar fi putut obține exclusiv de la dânsul în timpul vieții sale și s-ar fi putut utiliza exclusiv în perioada vieții acestuia, după decesul său membrii familiei Pahonțu nefiind de acord cu publicarea niciunui material care să facă referire la numele domnului Sever Pahonțu, la informații despre viața sa personală/profesională și care să conțină fotografia/imaginea sa.
Subliniem că noi, soția și copiii domnului Sever Pahonțu, dezaprobăm în mod ferm orice articole cu referire la soțul/tatăl nostru care reprezintă în realitate atacuri la adresa unor alte persoane, în cadrul unor dispute care nu ne privesc și în care nu suntem și nu ne dorim să fim parte”.

Precizare din partea Jurnalului de Argeș

După cum se poate constata, semnatarii dreptului la replică nu neagă niciun moment că discuția cu doamna judecătoare Gabriela Pahonțu nu ar fi existat sau că cele două articole publicate în Jurnalul de Argeș nu s-ar baza pe fapte reale. Dimpotrivă, avem încă o dată confirmarea că scriem adevărul, chiar dacă semnatarii se pot declara, inexplicabil pentru noi, deranjați că scriem ceva ce apără memoria soțului și tatălui lor. Mai mult, memoriul răposatului Sever Pahonțu, prin care acesta cerea ajutor la o instituție a statului, recte Instituția Prefectului, vizavi de abuzurile șefului său, Armand Chiriloiu, reprezintă un subiect major (și subliniem major!!!) de interes public. Fiindcă în respectivul memoriu petentul Sever Pahonțu susține că Armand Chiriloiu i-ar fi cerut ca soția sa, judecătoarea Gabriela Pahonțu, să intervină într-un dosar penal pentru achitarea nevestei lui, Alina Chiriloiu. Iar aici vorbim de două infracțiuni – omisiunea sesizării și favorizarea făptuitorului – în legătură cu care prefectul, șeful instituției care a luat act de memoriu, se poate face culpabil dacă nu a sesizat organele abilitate ale statului să cerceteze fapta sau faptele sesizate.
Acum, în legătură și cu cel de al doilea articol. Doamna Gabriela Pahonțu era în deplină cunoștință de cauză în momentul în care a fost de acord să poarte o convorbire telefonică cu un jurnalist care și-a declinat identitatea și care a informat-o despre subiectul de interes public pe care îl are în vedere, respectiv memoriul adresat prefectului de către răposatul inginer silvic Sever Pahonțu. Altfel nu vorbea și nu-i dădea atâtea amănunte ziaristului. Practic, doamna judecătoare Pahonțu i-a confirmat 100% redactorului de la Jurnalul de Argeș ce reclama soțul ei în memoriu, ba a dat și detalii în plus despre comportamentul execrabil al directorului Armand Chiriloiu. În rest, este dreptul Jurnalului de Argeș de a-și stabili politica editorială și de a trata subiecte pe care le consideră de interes public. Repetăm, de maxim interes public. Prin urmare, familia nu ne poate interzice să abordăm și pe viitor astfel de subiecte legate de drama domnului inginer Sever Pahonțu, să-i fie țărâna ușoară, atâta timp cât respectăm principiul interesului public! Și mai e ceva ce nu înțelegem din tonul și mai ales conținutul dreptului la replică. E doamna judecător Pahonțu sub tutela vreunuia dintre copii? Există un ordin judecătoresc în acest sens? De ce copiii vorbesc despre dânsa ca despre o persoană” aflată într-o stare de grea suferință”, care nu are dreptul/discernământul să apere memoria soțului? E o întrebare la care cei care au semnat dreptul la replică ar trebui să reflecteze mai atent, chiar dacă suntem dispuși să înțelegem și că ar fi putut exista presiuni asupra lor.

Jurnalul de Argeş