Dragobetele, celebrat în fiecare an pe 24 februarie, este considerat echivalentul românesc al popularului Valentine’s Day. Cu toate acestea, Dragobetele are rădăcini mult mai profunde, în vechile tradiții și credințe românești. De la ritualurile în care tinerii se adunau pentru a-și găsi perechea, până la simbolistica renașterii naturii, Dragobetele reprezintă o combinație unică între celebrarea iubirii și începutul primăverii.
Dragobetele este sărbătorit pe 24 februarie și marchează, în credința populară românească, începutul primăverii și sezonul iubirii. Denumirea „Dragobete” are mai multe interpretări etimologice, însă două teorii principale ies în evidență:Unii istorici și lingviști consideră că termenul ar proveni din cuvintele slave „dragu” (drag) și „bete” (a fi), putând fi tradus ca „a fi drag” sau „a fi iubit”. Având în vedere influențele slave în spațiul românesc, această ipoteză are o bază solidă.
Citește și: Elizabeta Samara a obținut medalia de argint la turneul Europa Top 16 de tenis de masă
O altă teorie susține că numele Dragobete derivă din denumirea slavonă a sărbătorii „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, cunoscută ca „Glavo-Obretenia”. Prin adaptarea fonetică și folclorică, s-ar fi ajuns la forma „Dragobete”.
Cu toate că 1 Martie este considerat, în mod simbolic, începutul primăverii (fiind marcat de Mărțișor), în credința populară românească Dragobetele aduce deja primele semne ale naturii care se trezește la viață. Este momentul în care zăpada începe să se topească, iar ghioceii își fac apariția printre peticele de iarbă.
În trecut, comunitățile rurale erau profund legate de ciclurile naturii. Odată cu venirea primăverii, oamenii se pregăteau pentru munci agricole, pentru semănat și pentru reînnoirea gospodăriei. Dragobetele, celebrând și iubirea umană, dar și renașterea naturii, oferea un prilej de bucurie pentru întregul sat. Astfel, sărbătoarea subliniază ideea că dragostea și viața nouă merg mână în mână.
Tradiții și obiceiuri de Dragobete
Una dintre cele mai cunoscute tradiții de Dragobete era cea în care tinerii, îmbrăcați în straie de sărbătoare, se adunau în păduri sau pe câmpii pentru a culege primele flori de primăvară. Atmosfera era una deosebit de veselă, presărată cu cântece și jocuri.
Un obicei specific, cunoscut drept „zburătoritul”, implica alergarea fetelor spre sat, urmărite de băieți. Dacă tânărul reușea să prindă fata de care era îndrăgostit și aceasta accepta sărutul, se considera că între cei doi începea o relație serioasă, adesea urmată de logodnă. Expresia populară „Dragobetele sărută fetele” provine tocmai din importanța acestui gest – sărutul fiind un simbol puternic al apropierii sufletești și un semn de angajament, conform Cultura.ro.
Citește și: Direcţia Silvică Argeş e în top la prime de pensionare: 714.982 lei pe 2024
Florile de primăvară, precum ghioceii și viorelele, aveau o semnificație aparte de Dragobete. Tinerii obișnuiau să le ofere drept mărțișoare sau pur și simplu ca semn al afecțiunii. Florile culeseseră deja încărcătura magică a naturii care renăștea, iar oferirea lor persoanei iubite era considerată un gest binecuvântat, menit să aducă noroc și prosperitate.
De asemenea, fetele foloseau aceste flori în diverse ritualuri de frumusețe sau pentru a crea coronițe. Se spunea că florile proaspete conferă prospețime și persoanei care le poartă, subliniind că frumusețea exterioară este în strânsă legătură cu cea interioară și cu starea de bucurie.
Un obicei mai special este acela al strângerii zăpezii proaspete în ziua de Dragobete. Fetele topeau zăpada și se spălau pe față și păr cu apa obținută, în credința că astfel vor deveni mai atrăgătoare și vor avea parte de noroc în dragoste pe tot parcursul anului.
Se considera că zăpada strânsă de Dragobete era „zăpada zânelor”, încărcată cu energie pozitivă și putere de regenerare, deoarece era asociată cu începutul primăverii. Acest ritual subliniază credința populară că frumusețea vine din comuniunea cu forțele naturii și din respectul față de ciclul anotimpurilor.
Citește și: Radu Jude a câştigat, la Berlin, Ursul de Argint pentru cel mai bun scenariu
În tradiția românească, se spune că în ziua de Dragobete păsările „se logodesc”, adică își găsesc perechea și încep să-și construiască cuiburile. Acest comportament al păsărilor era văzut ca un semn de bun augur, oamenii preluând simbolic acest moment pentru a-și găsi și ei jumătatea.
Tradiția spune că participarea la obiceiurile de Dragobete conferă protecție împotriva bolilor de-a lungul anului. Oamenii considerau că veselul Dragobete are puterea de a aduce o stare de bine, atât fizică, cât și sufletească, în casele celor care sărbătoresc cu inima deschisă.
Unii țărani obișnuiau să aprindă focuri ritualice pe câmp, lângă care tinerii își făceau jurăminte de iubire. Se credea că acest gest era un mod de a îmbina energia focului – simbol al vitalității – cu căldura sentimentelor dintre îndrăgostiți, sporind astfel șansele unei relații trainice.
Se spunea că în ziua de Dragobete nu este bine să sacrifici animale, deoarece acest gest ar fi putut aduce ghinion și ar fi diminuat fertilitatea în gospodărie. De asemenea, femeile evitau să coasă sau să spele rufe, deoarece aceste activități casnice erau considerate a purta un simbolism negativ pentru viața amoroasă.
Expresia „Dragobetele sărută fetele” este probabil cel mai cunoscut slogan al acestei sărbători. Sărutul reprezintă un gest de apropiere și de confirmare a sentimentelor, simbolizând dragostea și intenția de a construi o legătură solidă.
În multe zone rurale, dacă o fată nu era sărutată de Dragobete, se considera că nu va avea parte de iubire în acel an. Chiar dacă astăzi această superstiție nu mai este luată în serios, ea arată importanța pe care comunitățile tradiționale o acordau semnelor vizibile de afecțiune în viața de zi cu zi.
0 Comentarii