# Medici argeşeni care au dat România pe Germania. Un serial tulburător despre exodul doctorilor noştri căre Occident (5)
Într-un număr precedent al ziarului nostru l-ați cunoscut pe George Crivac, argeșeanul care a plecat să facă neurologie de vârf în Germania, inițiatorul unui grup ce numără peste 4000 de medici care au plecat sau care vor să plece în Germania – dintre care câteva sute sunt argeșeni. Plecând de la acest aspect îngrijorător, pe parcursul unui serial care se dorește a fi un semnal de alarmă cu privire la exodul pe care autorităţile din ţară îl privesc mult prea senin, Jurnal de Argeș vă spune poveștile câtorva dintre medicii care au plecat sau care vor să plece în Germania. Andrei Dumitru este unul dintre doctorii care au cunoscut această experiență și a înțeles diferențele majore dintre cele două sisteme sanitare: român și german.
Este argeșean, are 34 de ani și este psihiatru. Profesează la Spitalul Vedea după ce a făcut-o, timp de 5 luni, și în Germania, într-o clinică din Dinslaken, un oraș din landul Renania de Nord – Westfalia. S-a întors în țară nu pentru că ar fi văzut de acolo vreo schimbare semnificativă în sistemul sanitar românesc, ci pentru că, pur și simplu nu s-a adaptat la noul context. A remarcat însă diferențele uriașe între ceea ce înseamnă să faci medicină în România și cam în ce condiții poți profesa în Occident.
„În afară de partea financiară, care e la un cu totul alt nivel e vorba de condiţiile de lucru care diferă de la o specialitate la alta. Eu sunt psihiatru. La mine, în afară de condiţiile hoteliere pe care le oferă spitalul, stimularea se poate face doar cu bani. Dar ajungem la ramurile chirurgicale, acolo unde sunt diferenţe uriaşe. Acolo vorbim de aparatură performantă, în timp ce la noi, chirurgii abia dacă au bisturie. Ştim foarte bine care e realitatea în România!”, a declarat, pentru Jurnal de Argeș, medicul Andrei Dumitru.
O realitate care, în opinia sa, explică, într-o manieră foarte concludentă, cauzele unui exod al medicilor români care au atins cote alarmante și care, spune Andrei Dumitru, încă mai poate fi oprit.
„Este de înțeles de ce acești medici români iau calea Occidentului, iar ca să rămână, trebuie motivaţi, în primul rând financiar. Indiferent pe care dintre ei îi întrebaţi, nimeni n-o să răspundă, dacă e sincer, că pleacă pentru că în Germania i se oferă nu ştiu ce condiţii de muncă deosebite. Nu! Pleacă pentru bani! Diferenţele de salarizare sunt uriaşe. Eu, spre exemplu, aici, în România, primeam ca rezident vreo 15-16 milioane, iar în Germania, de la 2.200 în sus. Într-adevăr, contează şi condiţiile de muncă. Nu de fiecare dată sunt chiar condiţiile pe care ţi le prezintă intermediarii din România – pentru că eu am plecat printr-o firmă de recrutare și am am avut acestă surpriză – însă vorbim, oricum, de altceva”, mai spune Andrei Dumitru.
Spre deosebire de cei care și-au pierdut speranța într-o schimbare a sistemului sanitar românesc, tânărul psihiatru încă mai crede că lucrurile pot intra în normalitate și că medicul român încă mai poate primi, la el acasă, statutul care i se cuvine.
„Văd că au început să se mişte şi la noi treburile, cât de cât. Desigur, e loc de mult mai bine. Dar e bine că au început cu partea de salarizare. Pentru că prima condiţie prin care îi poţi determina pe medici să rămână este, cum spuneam, motivarea financiară”, explică Andrei Dumitru.
Ar mai fi însă, spune doctorul argeșean, multe de schimbat, inclusiv în ceea ce privește rezidențiatul. iar sistemul german ar putea fi luat ca exemplu în acest sens.
„Acolo nu prea există examen de specialitate, de rezidenţiat. După ce ai terminat facultatea de medicină, îţi iei diploma şi te orientezi către ce îţi place ţie să faci, în spitale care au nevoie de tine. Practic, din momentul în care te-ai orientat la ceva anume, îţi cauți pe net spitale care au nevoie de rezidenţi în specialitatea ta, te duci şi începi să faci pregătire pe acea specialitate. E un caiet de sarcini pe care trebuie să-l parcurgi în timpul rezidenţiatului. Deşi poţi să rămâi toată viaţa rezident dacă vrei, de obicei, cam în trei-patru-cinci ani, îl parcurgi. La sfârșit ai un fel de interviu cu medicul de secţie, nu un examen propriu-zis, la finalul căruia se decide dacă devii sau nu medic specialist”, mai spune Andrei Dumitru.
„Am ajuns ca fotbaliştii: după ce terminăm facultatea, ne trezim liberi de contract”
Din nefericire însă, contextul pentru implementarea acestor schimbări nu este întocmai favorabil.
„La noi este şi o altă situaţie. Sunt mulţi absolvenţi şi locuri puţine. Am ajuns ca fotbaliştii: după ce terminăm facultatea, ne trezim liberi de contract, n-avem unde să ne ducem. Sunt foarte multe posturi blocate. Există, dar nu ai acces la ele!”, spune medicul Andrei Dumitru.
Este încă o opinie din care, poate, s-ar putea învăța multe. Asta, dacă cei care gestionează destinele sistemului sanitar românesc ar fi ceva mai atenți și la ceea ce spun medicii care, ce-i drept, pleacă, dar, categoric, n-o fac pentru că le este bine!
(I.M)
0 Comentarii